VERBUL

Parte de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea, existenţa.

CLASIFICARE
I. 1. verbe predicative – care alcătuiesc singure un predicat verbal.
2. verbe nepredicative – care nu pot alcătui singure un predicat.
a. verbe auxiliare (ajutoare) – ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse
a fi, a avea, a vrea
a fi –m. indicativ, timp viitor anterior va fi venit
- m. conjuctiv, timp perfect să fi venit
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit
- m. infinitiv, timp perfect a fi venit
- diateza pasivă sunt rugat

a avea - m. indicativ, timp perfect compus am venit

- m. condiţional-optativ, timp prezent aş veni
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit

a vrea - m. indicativ, timp viitor voi veni

- m. indicativ, timp viitor anterior voi fi venit
!!! Observaţie Verbele auxiliare nu au niciodată funcţie sintactică, ele ajutând la formarea formei
verbale, şi analizându-se împreună cu acestea.

b. verbe copulative – împreună cu numele predicativ, formează predicatul nominal.

A fi - verb copulativ când nu poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla.
Noi suntem cuminţi.
- verb predicativ când poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla.
Elevii au fost în excursie.
A deveni - întotdeauna este verb copulativ
În urma studiilor a devenit doctor.
A ajunge - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
În doi ani a ajuns şef.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ajuns mai repede acasă.
A ieşi - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
A ieşit medic din băncile facultăţii.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ieşit repede afară.
A rămâne - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
De când a plecat a rămas la fel.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A rămas în spatele meu.
A se face - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
Maria s-a făcut judecător.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
S-a făcut multă zarvă în curte.
A părea - verb copulativ când are subiect
El pare de piatră.
- verb predicativ când nu are subiect.
Se pare că va veni.
A însemna - verb copulativ când are sensul de a avea importanţă.
1
 Aceasta a însemnat mult pentru mine.
- verb predicativ când are sensul de a nota.
A însemnat pe carte.
A se numi - verb copulativ când se referă la nume
Prietena mea se numeşte Maria.
- verb predicativ când are sensul de a fi încoronat, a fi pus în funcţie.
Se va numi noul consiliu de administraţie.
A se chema - verb copulativ când se referă la nume
Ea se cheamă Iulia.
- verb predicativ când are sensul de a striga, a anunţa.
Mă cheamă la masă.

II. 1. verbe personale – care au persoană, verbe la moduri personale

 am mâncat (I,sg), a venit (III, sg) plecaţi (II, pl)
2. verbe impersonale – care au formă numai pentru persoana a III-a, sg,-pl, nu au un subiect
 fulgeră, ninge, trăsneşte, se luminează, se aude, se zice, trebuie.
3. verbe unipersonale – au formă pentru persoana a III-a, sg-pl, acţiunea este facută de o
singură persoană
 giuţă, cotcodăceşte, ouă, clămpăne, măcăie, latră, mugeşte, gâgâie, miaună.
4. verbe nepersonale – care nu au persoană, verbe la moduri nepersonale
 a mânca, a pleca, supărat, de scris, râzând, plângând

III. 1. verbe tranzitive – care au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement direct

 a zice(ceva), a vedea(ceva), a mânca(ceva), a auzi(ceva), a face(ceva)
2. verbe intranzitive – care nu au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement direct
 a călători, a aminti, a privi, a deveni, a exista

CONJUGAREA VERBELOR
- conjugarea verbelor reprezintă forma acestora de infinitiv, aşa cum o găsim în dicţionar:
a. verbe de conjugarea I – terminate în a : a mânca, a pleca, a preda
b. verbe de conjugarea a II-a – terminate în ea : a bea, a vrea, a avea
c. verbe de conjugarea a III-a – terminate în e : a scrie, a rămâne, a ţine, a bate
d. verbe de conjugarea a IV-a – terminate în i / î : a citi, a veni, a coborî, a urî

DIATEZELE VERBELOR

1. Diateza activă – arată că subiectul face acţiunea exprimată de verb, iar un obiect o suportă.
El merge pe stradă.
Tu povesteşti.
Eu mănânc o mandarină.
2. Diateza reflexivă – verbele sunt însoţite întotdeuna de pronume reflexive în acuzativ sau dativ şi
arată că persoana care face acţiunea o şi suportă.
Se vede la televizor.
Mă cheamă Maria.
Te speli pe faţă.
3. Diateza pasivă – acţiunea nu mai este făcută de un subiect, ci de complementul de agent. Subiectul
suportă acţiunea făcută de complementul de agent.
Complementul de agent stă în cazul acuzativ şi răspunde la întrebarea de către cine?, de către ce?.
Diateza pasivă se formează : verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat
Maria este lăudată de prieteni.
Fusese rugat să nu mai răspundă neîntrebat.
Elevul va fi felicitat de director.

2
MODURILE VERBALE
1. MODURI PERSONALE
a. Modul indicativ
b. Modul conjuctiv
c. Modul condiţional-optativ
d. Modul imperativ
2. MODURI NEPERSONALE
a. Modul infinitiv
b. Modul participiu
c. Modul supin
d. Modul gerunziu

MODURI PERSONALE
1. MODUL INDICATIV
a. Timpul imperfect b. Timpul perfect compus
(eu) adunam (eu) scriam (eu) am adunat (eu) am scris
(tu) adunai (tu) scriai (tu) ai adunat (tu) ai scris
(el/ea) aduna (el/ea) scria (el/ea) a adunat (el/ea) a scris
(noi) adunam (noi) scriam (noi) am adunat (noi) am scris
(voi) adunaţi (voi) scriaţi (voi) aţi adunat (voi) aţi scris
(ei/ele) adunau (ei/ele) scriau (ei/ele) au adunat (ei/ele) au scris

c. Timpul perfect simplu d. Timpul mai mult ca perfect

(eu) adunai (eu) scrisei (eu) adunasem (eu) scriseseşi
(tu) adunaşi (tu) scriseşi (tu) adunaseşi (tu) scriseseşi
(el/ea) adună (el/ea) scrise (el/ea) adunase (el/ea) scrisese
(noi) adunarăm (noi) scriserăm (noi) adunaserăm (noi) scriseserăm
(voi) adunarăţi (voi) scriserăţi (voi) adunaserăţi (voi) scriseserăţi
(ei/ele) adunară (ei/ele) scriseră (ei/ele) adunaseră (ei/ele) scriseseră

e. Timpul prezent
(eu) adun (eu) scriu
(tu) aduni (tu) scrii
(el/ea) adună (el/ea) scrie
(noi) adunăm (noi) scriem
(voi) adunaţi (voi) scrieţi
(ei/ele) adună (ei/ele) scriu

f. Timpul viitor standard g. Timpul viitor anterior

(eu) voi aduna (eu) voi scrie (eu)voi fi adunat (eu) voi fi scris
(tu) vei aduna (tu) vei scrie (tu) vei fi adunat (tu) vei fi scris
(el/ea) va aduna (el/ea) va scrie (el/ea) va fi adunat (el/ea) va fi scris
(noi) vom aduna (noi) vom scrie (noi) vom fi adunat (noi) vom fi scris
(voi) veţi aduna (voi) veţi scrie (voi) veţi fi adunat (voi) veţi fi scris
(ei/ele) vor aduna (ei/ele) vor scrie (ei/ele) vor fi adunat (ei/ele) vor fi scris

2. MODUL CONJUCTIV
a. Timpul prezent b. Timpul perfect
(eu) să adun (eu) să scriu (eu) să fi adunat (eu) să fi scris
(tu) să aduni (tu) să scri (tu) să fi adunat (tu) să fi scris
(el/ea) să adune (el/ea) să scrie (el/ea) să fi adunat (el/ea) să fi scris
(noi) să adunăm (noi) să scriem (noi) să fi adunat (noi) să fi scris
(voi) să adunaţi (voi) să scrieţi (voi) să fi adunat (voi) să fi scris
3
 (ei/ele) să adune (ei/ele) să scrie (ei/ele) să fi adunat (ei/ele) să fi scris

3. MODUL CONDIŢIONAL-OPTATIV
a. Timpul prezent b. Timpul perfect
(eu) aş aduna (eu) aş scrie (eu) aş fi adunat (eu) aş fi scris
(tu) ai aduna (tu) ai scrie (tu) ai fi adunat (tu) ai fi scris
(el/ea) ar aduna (el/ea) ar scie (el/ea) ar fi adunat (el/ea) ar fi scris
(noi) am aduna (noi) am scrie (noi) am fi adunat (noi) am fi scris
(voi) aţi aduna (voi) aţi scrie (voi) aţi fi adunat (voi) aţi fi scris
(ei/ele) ar aduna (ei/ele) ar scrie (ei/ele) ar fi adunat (ei/ele) ar fi scris

4. MODUL IMPERATIV
- are forme numai la persoana a II-a, singular şi plural
Formă afirmativă Formă negativă- se formează cu infinitivul
Adună! Adunaţi! Nu aduna! Nu adunaţi!
Scrie! Scrieţi! Nu scrie! Nu scrieţi!
Observaţie!!!!
Forma negativă a modului imperativ, numărul singular se formează:
Nugaţia NU + infinitivul verbului
De exemplu: Fă! Nu face! Fii cuminte! Nu fi obraznic!
Du! Nu duce!

ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile personale îndeplinesc funcţia sintactică de predicat (verbal/nominal)

MODURI NEPERSONALE
1. MODUL INFINITIV
a. Timp prezent b. Timpul perfect
a aduna a scrie a fi adunat a fi scris
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect A munci este o datorie.
b. Nume predicativ A învăţa înseamnă a munci.
c. Complement direct Nu putem pleca.
d. Complement indirect Suntem datori a ne ajuta.
e. Atribut verbal Şi-a exprimat dorinţa de a munci.
f. Complement circumstanţial de mod A plecat fără a ajuta.
g. Complement circumstanţial de timp A predat lucrarea înainte de a termina.

2. MODUL GERUNZIU
- se formează prin adăugarea sufixului -ind sau -ând
adunând scriind
neadunând nescriind
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Se aude cântănd
b. Atribut verbal Cu ochii lucind părea un demon.
c. Complement direct Aud trosnind copacii.
d. Complement indirect Negustorul nu mai făcea faţă aducând alte costume.
e. Complement circumstanţial de timp Ajungând acasă, m-am apucat de lucru.
f. Complement circumstanţial de mod Mergea schiopătând.
Observaţie!!!
Modul gerunziu poate avea valoare adjectivală, atunci când se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat, îndeplinind funcţia sintactică de atribut adjectival.
Coşurile fumegânde se zăresc în depărtare.
Lebăda tremurândă este în apă.

4
3. MODUL PARTICIPIU
a aduna  adunat, adunată, adunaţi, adunate
a scrie  scris, scrisă, scrişi, scrise
VALORILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE MODULUI PARTICIPIU
a. valoare adjectivală
 Atribut adjectival Soldatul rănit este el.
 Nume predicativ Soldatul este rănit la picior.
b. valoare adverbială
 Complement circumstanţial de mod A vorbit răspicat.

4. MODUL SUPIN
- se formează din participiu, precedat de o prepoziţie simplă sau compusă: de, la, pentru, cu, din,
fără, după, despre, în.
de adunat, la adunat, pentru adunat, din adunat, fără adunat, după adunat, despre adunat
de scris, la scris, pentru scris, din scris, fără scris, din scris, după scris, despre scris
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Este uşor de făcut.
b. Nume predicativ Iarba este de cosit.
c. Atribut verbal Cartea de citit mi-a plăcut.
d. Complement indirect S-a săturat de umblat.
e. Complement direct Ne-a dat de citit.
f. Complement circumstanţial de loc A adus vitele de la păscut.

ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile nepersonale îndeplinesc funcţia sintactică de subiect, nume predicativ,
complement, atribut.