0% au considerat acest document util (0 voturi)
465 vizualizări13 pagini

TEORIE Verbul

Documentul prezintă definiția și clasificarea verbului din punct de vedere gramatical. Sunt enumerate principalele moduri, timpuri și diateze ale verbului, precum și unele particularități ale conjugării verbelor în limba română.

Încărcat de

Anonymous 0CSwaAnr
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
465 vizualizări13 pagini

TEORIE Verbul

Documentul prezintă definiția și clasificarea verbului din punct de vedere gramatical. Sunt enumerate principalele moduri, timpuri și diateze ale verbului, precum și unele particularități ale conjugării verbelor în limba română.

Încărcat de

Anonymous 0CSwaAnr
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

VERBUL

[Link]:Partea flexibila de vorbire care arată acțiunea,starea(a se afla),existența(a exista).

[Link]

[Link](care pot forma singure predicatul):a zice, a merge

[Link](care nu pot forma singure predicatul):a)vb. aux. (care ajută la formarea modurilor
și timpurilor compuse )si copulative(care formează împreuna cu N.P. pred. nominal.

-după posibilit. de a primi un C.D. se impart în:

1. tranzitive( a spune ceva.a face ceva)

- vb care pot primi CD (monotranzitive: a da (ceva), bitranzitive: a intreba (ceva, pe cineva)

2. Intranzitive

- vb care nu pot primi CD (vb. de miscare, auxiliare, copulative)

1. Durative: a astepta, a dormi, a trai

2. Momentane: a adormi, a se indragosti, a muri, a se naste, a pleca, a tresari

1. Pronominale (reflexive): a se afla, a-si aminti

2. Nepronominale: a afla, a aminti

[Link] VERBALE = grupuri de doua sau mai multe cuvinte intre care se afla un verb si care
indeplinesc impreuna rolul unui verb

1. a sta: a sta de vorba, a sta la taifas, a sta la taclale, a sta la povesti -> a vorbi, a sta pe loc -> a
stagna, a sta gramada, a sta roi -> a se imbulzi, a sta cu mainile in san -> a lenevi, a sta ca pe ace, a
sta ca pe spini, a sta ca pe ghimpi -> a fi nerabdator, a sta pe ganduri -> a sovai, a sta la indoiala, a
sta in cumpana -> a ezita, a sta de paza, a sta de veghe -> a pazi, a sta la tocmeala -> a se tocmi

2. a (o) lua: a o lua la sanatoasa, a o lua la fuga, a o lua razna, a lua foc, a lua la socoteala

3. a face cu ochiul, a da o comanda

[Link] :exista patru conjugari:


[Link].I: verbe terminate la infinitiv in “-a”:

a. subclasa I: verbe tari (fara -ez- ) -> a canta, a ara, a indopa

b. subclasa a II-a: verbe slabe (cu -ez- ) ->a avansa, a divorta, a lucra, a veghea, a ingenunchea

2conj. a II-a:. verbe terminate la infinitiv in “ea”: a parea, a placea, a sedea, a tacea, a vedea, a
zacea,complacea

[Link]-a verbe terminate la infinitiv in “e”

a. participiu în–ut si pf simplu -u-: a asterne

b. participiu cu –s si pf simplu -se-: a prinde(prins)

c. participiu –t si pf simplu -se-: a coace (copt)

4. conj.a IV-a:verbe terminate la infinitiv in “i” si “î”

a. ind prez fara –esc (desinenta pers I sg ind prez = desinenta pers a III-a pl ind prez =0): a dori, a
fug(eu/ei doresc)

b. ind prez fara –esc (desinenta pers a III-a sg = desinenta pers a III-a pl = -ă): a acoperi, a descoperi, a
diferi(el/ei acoperă)

c. ind prez + -esc: a citi, a cuceri, a fugari, a frunzari, a iscali(eu/ei iscălesc)

5. verbe terminate la infinitiv in “î”

a. ind prez fara -ăsc-: a coborî, a doborî, o omorî

b. ind prez + -ăsc- : a hotarî, a urî, a pârî

OBS! verbe cu flexiune neregulata:

-etimologie:

->formele supletive ale radicalului: a fi (sunt, esti, este, e, eram, fi, fiind, fost), a lua (iau, iei,
luam)

->formele radicalului cu reduplicare: a da (dădeam), a sta (stăteam)

-> prin forme de imperativ mostenite din latina: zi!, du!, fă!

-prin asocierea unor forme incadrabile in subclase diferite de flexiune sau chiar prin asocierea unor
verbe diferite rezultand paradigme hibride:

-> paradigma trebuie – sa trebuiasca

-> paradigma continand, la ind prez, forme ale verbului a vrea (vreau, vrei, vrea), iar, la
imperfect, forme ale verbului a voi (voiam, voiai, voia)

-prin inlocuirea unei forme din paradigma cu o varianta atipica:


-> a continua: I sg ind prez(eu continui – desinenta -i ( ca a taia, a mangaia, dar diferă fata de
acestea la alte forme flexionare: continuă, să continue – taie, să taie)

-> a azvârli: III sg ind prez, III sg conj prez – desinenta –e (el azvârle, sa azvârle), dar
desinenta –ă (pers a III-a pl ind prez) – ei azvarlă (a acoperi, a referi), dar desinenta proprie 0
(pers I sg ind prez) – eu azvârl

->a zvârli: III pl ind prez – ei zvârlă, ei zvârl


-prin aparitia in flexiune a unor flective proprii

-> a avea: -m (eu am), -u (ei au)

-> a bea: -u (eu/ei beau)

-> a fi: -a- de imperfect (eram, dar! veneam)

->a sti: -u- de perfect simplu (stiui, dar! sarii)

-prin prezenta unor omonimii particulare

->a vrea: pers III sg ind prez = pers III sg+pl conj prez = -0 (el vrea, sa vrea, dar! el tace, sa
taca)

-> a lua: pers III sg ind prez = pers III sg+pl conj prez (el ia, el sa ia, dar! el canta, sa cante)

OBS!

Dificultati: el cantă (ă = desinenta): eu cant -> 0 sufix, 0 desinenta, tu canti -> 0 sufix, i = desinenta

noi cantam: cant=radical, a=sufix ind prez, m=desinenta;merseserăm=

=merradicalsesufix de perfectsesufix de mai-mult-ca-perfectrădesnenta numarul pluralmdesinenta de pers I pl

OBS! el cântă (sufix perfect simplu) el cântă (desinență prezent)

pers III sg pf simplu a citi: desinența = 0 – el citi (radicalul cit+ sufixul i+desinenta 0), prinse
(radicalul prin + sufixul se + desinenta 0)

OBS! a bate, a face:batem,facem,tăceți

noi plăcem noi ne complăcem

!!! credeti-mă, spuneți-mi, țineti-vă bine

eu bănuiesc, ei trebuie

Variante libere: biciuie/biciuieste, cheltuie/cheltuieste, chinuie/chinuieste,


destăinuie/destainuiește

OBS! a crea: eu creez, tu creezi, el creează, noi creăm, voi creati, ei creează
a succeda: el/ei succedă

Nu fi indiscret! / Să nu fii indiscret! (forma negativa este a conjunctivului si nu a imperativului si de


aceea “fii” se scrie cu doi i)

Zi adevarul!

îmi prii (imi = CI)

a desfiinta / a incunostinta

[Link] GRAMATICALE: diateza, mod, timp, aspect, persoana, numar

1. Diateza arată raportul dintre subiect si acțiunea verbului

a. activa – arata ca actiunea este facuta de subiectul gramatical: El citește

b. pasiva – arată ca subiectul gramatical suporta actiunea realizata de altcineva (cu sau fara
complement de agent) :El este lăudat de către profesor

= are o structura analitica formata cu ajutorul verbului auxiliar “a fi” + participiul verbului
de conjugat care se acordă cu subiectul

*verbul tranzitiv devine intranzitiv când trece la diateza pasiva(ori reflexivă)

*CD se transforma in Sb (El citeste o carte (CD - d. activa). Cartea (Sb - d. pasiva) este citita de el.)

*Sb devine Compl. de agent (exprimat sau neexprimat)

* Tabloul este/era agatat pe perete (d. activa - PN).

Tabloul a fost/fusese agatat pe perete (d. pasiva – PV)

c. reflexiva; impersonalizarea cu “se” – se danseaza (oamenii danseaza – d. activa), se merge


repede, se ajunge tarziu, se cade pe gheata

*se cuvine, se însereaza NU accepta diateza activa

*pasivul cu pron reflex “se” apare in conditiile neexprimarii C agent (In delta se pescuieste stiuca)
sau prin impersonalizarea constructiei sau neexprimarea subiectului – agent (Se crede ca nimeni nu
va castiga la LOTO. Copilul asteapta surpriza cand i se promite) – se foloseste doar la pers a III-a sg
+pl

d. reflexiva traditionala – arata ca subiectul face actiunea si tot el o suporta (se considera diateza
reflexiva cand pronumele reflexiv nu are fct sintactica, se ia in predicat si nu acceptă dublare cu
forma accentuata): eu ma gandesc (PV), el isi imagineaza (PV)
* cand accepta dublare cu forma accentuata, pron reflex are fct sintactica: mă(C.D.) laud, mă spal,
isi(C.I.) reproseaza (siesi)

MODURILE SI TIMPURILE VERBULUI:

-moduri predicative(care pot forma predicatul):ind., imperativ, conj.,cond.-optativ

-moduri nepred. sau nepers.(care nu pot forma pred. și nu au persoana):inf., gerunziu, participiu
,supin

1. indicativul are șapte timpuri:

a. prezent

b. imperfect - se formeaza cu sufixul –a la vb de conj I si a IV-a (cu infinitivul în -î) si cu sufixul –ea la
toate celelalte verbe de conj. a II-a, a III-a si a IV-a (inf in –i)
:desenam,coboram,tăceam,spuneam,iubeam

- desinențe: -m, -i,0, -m, -ti, -u

-sufixe :am ,-ai,-a,-am,-ați,-au

* verbe cu tema terminata in j/ș urmeaza modelul conjugarilor respective (a aranja, a infasa, a
ispași, a ingriji)

c. perfect simplu – se formeaza cu sufixele identice cu cele de la inf prezent, -a- conj I, -i- sau -î- con
IV si de sufixele specifice -u- sau -se- la conj a II-a si respectiv la a III-a
:cântai,coborâi,tăcui,incepui,prinsei

-sufixe și desinente: -i, -și, 0, -răm, -răti, -ră (-ră = desinenta de numarul plural, -m, -ți, 0 = desinente
de persoană)

-particularități:

->conj I: sufixul –a devine –ă la pers III sg (dupa consoana nepalatala: adună (n = consoana
nepalatala) sau dupa “u”: continuă)

sufixul –a devine –e (dupa i: tăie, apropie sau dupa consoala palatala: veghe (gh =
consoane palatale)

*difera doar accentuarea pe vocala finala fata de prezent (adună – adună)

* pf simplu nu poate apărea la vb. durative precum a dormi, a iubi, a trai, a umbla fara determinari
(El dormi opt ore)

*a coace: copsei, copseși, coapse, coapseram, coapserati, coapsera


*a se sfii: eu ma sfiii (i1 – face parte din radical, i2=sufixul infinitivului, i3=desinenta de pf simplu), tu
te sfiiși, el se sfii, noi ne sfiiram, voi va sfiirati, ei se sfiiră

d. perfectul compus – actiune incheiata in trecut cu raportare la momentul vorbirii; se formeaza cu


ajutorul vb auxiliar “a avea” (forme specifice ale ind .prez. – am, -ai,-a,- am,- ati,- au)+participiul
verbului.

e. mai-mult-ca-perfectul – exprima o actiune inchieata inaintea altei actiuni savarsite in trecut


(terminasem de scris cand ai venit tu)

- se formeaza cu ajutorul sufixului –se adaugat la tema perfectului (radical + sufix) => in structura lui
exista 2 sufixe flexionare: sufixul pf simplu si cel sfecific mai-mult-ca-perfectului; prin urmare, daca
primul sufix este –se => secventa –sese

-desinente și sufixe: -sem, -sesi, se, -seram, -serati, -sera

-modele de conjugare:

-> I: a aduna – adunasem, adunasesi, adunase, adunaseram, adunaserati, adunasera

-> II si III cu perfectul in –u: a bea – bausem, bausesi, bause, bauseram, bauserati, bausera

-> III: a incepe – incepusem, incepusesi, incepuse, incepuseram, incepuserati, incepusera; a


merge – mersesem, mersesesi, mersese, merseseram, merseserati, mersesera; a coace –
copsesem, copsesesi, copsese, copseseram, copseserăti, copseseră

-> IV: a sorbi – sorbisem, sorbisesi, sorbise, sorbiseram, sorbiserati, sorbisera; a coborî –
coborâsem, coborasesi, coborase, coboraseram, coboraserati, coborasera

f. Viitorul simplu (propriu-zis) – exprima o actiune care se savarseste dupa momentul vorbirii; se
formeaza cu ajuotrul vb aux a vrea (voi, vei, va, vom, veți, vor) + inf. prez .al vb de conjugat

-a se complăcea: ma voi complăcea, te vei complăcea, se va complăcea, ne vom complăcea, va veti


complăcea, se vor complăcea

-in limba vorbita (mai ales cu valoare de prezumtiv sau incertitudine) se folosesc formele specifice
ale aux a vrea: oi, ăi/ei/îi/ii/oi, o, om, ăti/eti/îti/oti, or sau viitor colocvial: am să merg, ai sa mergi,
are sa mearga, avem sa mergem, aveti sa mergeti, au sa mearga

*atentie la formele de viitor: el o merge/ei or merge, DAR! el o sa mearga/ ei o sa mearga (o =


invariabil)

g. Viitorul anterior – exprimă o actiune care urmeaza sa se infaptuiasca dupa momentul vorbirii, dar
înaintea altei actiuni viitoare; se formeaza cu ajutorul verbelor auxiliare a vrea si a fi si participiul
invaribil al verbului de conjugat

*a aduna: eu voi fi adunat, tu vei fi adunat, el va fi adunat, noi vom fi adunat, voi veti fi adunat, ei vor
fi adunat
2. Imperativ (arata o porunca, un indemn) – doar 2 persoane: II sg+pl

a. forma afirmativa

- forme omonime (partial/total) cu cele ale prezentului indicativ: sufixul de imperativ este identic cu
cel de prezent indicativ si diferentele tin de accentul frastic specific imperativului si de nivelul
desinentelor identice repartizate diferit (accent corect: tineti-va!, spuneti-mi!, credeti-ma, duceti-l,
scoateti-ma)

* pers II sg, imperativ afirmativ, coincide cu pers III sg, indicativ prezent (joaca, mananca, doboara)

* vb neregulat: a sta -> imp afirmativ (stai!) = prezent indicativ pers II (tu stai)

*vb de conj III au forma de imperativ afirmativ omonima cu cea de indicativ prezent pers II (mergi!,
incepi!)

*vb terminate la inf in –i cu sufixul de prezent -0 + vb de conj a doua si cele de conj a treia au
omonimii conditionate morfologic si sintactic

*vb intranzitive prezinta omonimia: II indicativ prez sg = II imperativ sg (fugi!, iesi!, sari!, ramai!,
sezi!, mergi!, razi!)

*vb tranzitive prezinta omonimia: III inficativ prez sg = II imperativ sg (inghite!, alege!, culege!,
spune!) -> exceptie: a auzi, a vedea = trazitive, dar! prezinta la imperativ: auzi!, vezi!

* a adormi, a creste, a fierbe, a plange prezinta 2 forme de imperativ afirmativ in fct de cliticul care
se afla dupa verb: adormi!/adoarme-l, cresti!/creste-l, fierbi!/fierbe-l!, plangi!/plange-l!

* a fierbe: Ferbi in tine! / Fierbe-l (oul)!

* forme speciale: vino!, fă!, du!, zi!, adu! (adu-o, ad-o!), fii!, + derivatele prefixale: condu!, desfa!,
prefa!, refa!, revino!, prezi!

OBS! Mioara Avram

- toate vb regulate de conj I si aproape toate cele de conj IV (exceptie: vb tari cu inf in –i) si doua vb
de conj a doua: a bea, a scadea si vb tranzitive de conj III au forma de a doua sg a imperativului
pozitiv este identica cu forma de a treia singular a prezentului indicativ -> aduna!, lucreaza!, scade!,
incepe!, scoate!, iubeste!, coboara!, hotaraste!

-un nr mult mai mic de verbe au forma de imp sg identica cu pers II sg de la prez ind/conj:
conj I – stai!, conj II – toate verbele, desi sunt putine (fara a bea si a scadea), conj III – vb intranzitive
(mergi!, ramai!), conj IV – vb tari intranzitive cu inf in –i (fugi!, iesi!) + vb tranzitiv a auzi: auzi!

- pt intrebuintarile tranzitive, unele vb de conj III si IV au cate o varianta egala cu pers III sg prez ind
specializata: plangi!/plange-l!, treci!/trece-l! (DAR! intrece!), adormi!/adoarme-l!
b. forma NEGATIVĂ!!!!!!!!!

- are pt toate formele de a II-a sg: NU+INFINITIV PREZENT :nu tăcea,nu fi, nu te complăcea!

*nu părea, nu te complăcea, nu începe, nu hotărî, nu fi

-are pt toate formele de a II-a pl: NU+imperativul pozitiv

*nu adunati, nu va complăceți

OBS! a nu se confunda conjunctivul cu val de imperativ cu imperativul care nu are pers a III-a (ex:
Binecuvantat fie Domnul! – vb se afla la conjunctiv III sg)

ORTOGRAFIE: fii cuminte! / nu fi obraznic!, taci! / nu tacea!, complace-te! / nu te complăcea!


(complăceți-vă! / nu vă complăceți!)

3. conjunctiv – arata o dorinta posibila, realizabila

a. prezent = afix mobil invariabil să + secventa variabila (purtatoare a radicalului verbal) identica cu
prezentul indicativului la toate persoanele (exceptie: pers III sg+pl – se deosebeste prin
desinente/sufixe)

A. vb care au la idicativ desinenta –ă au la conjunctiv desinenta –e si invers, cele cu


desinenta –e la inindicativ, au desinenta – ă la conjunctiv (el adună/sa adune, el plânge/să
plangă)

*vb cu radical cu finala vocalica (a atribui, a contribui, a sui) au omonimie cu III sg ind prez (= III sg+pl
conj prez) -> el atribuie = el/ei să atribuie, el contribuie = el/ei să contribuie

B. sufixul pozitiv la vb de conj I si IV (lucrează/sa lucreze, povesteste/sa povestească,


hotărăste/sa hotărască)

*sa aștern, sa asterni, sa astearnă, sa asternem, sa asterneti, sa astearnă

*să zvârle, sa azvârle

* sa dezbare, sa pieptene ind prezent: eu pieptăn), sa evoce, sa coste, sa termine, sa inconjoare, sa


arda (dar: arză-l focul!)

*a arde: imp II sg tranzitiv -> arde-l si intranzitiv -> arzi (Nu vrei sa te potolesti, atunci arzi de
nerabdare)

ORTOGRAFIE: sa preceada, sa succeada, sa decerneze, sa degaje, sa degajeze, sa ingrase, sa


inabuse, sa sufere, sa coasă, sa miroasă, sa teasă, sa sughiță, sa iasă, sa hotarască, sa se
posomorască, sa ocărască (vb de conj IV in –î cu des -ască), sa banuiasca (vb slabe conj IV in –i
semivocalic cu desinența -iasca)

OBS! cand se termina in –i vocalic (a iubi) au desinenta –easca (sa iubeasca)


b. perfect – exprima ca timp absolut o actiune trecuta fata de momentul vorbirii (sa fi cumparat
macar niste fructe!), iar ca timp relativ, o actiune trecuta, fie anterioara alteia (Nu-mi amintesc sa fi
spus asa), fie smultana (Sa fi asistat, i-as fi ajutat), fie posterioara (As fi venit si eu sa te fi ajutat)

- afixul mobil sa + afixul mobil fi + o secventa identica cu participiul => invariabil

4. conditional-optativ – cu valoare absoluta exprima o actiune viitoare (as veni si eu), iar ca timp de
relatie exprima actiuni simultane (mi s-a parut ca ar fi trista) sau posterioare (mi-a spus ca ar veni
bucuros)

- arata dorinta sau conditia (daca as putea, as veni)

a. prezent = auxiliar aș, ai, ar, am, ati, ar + infinitivul prezent al verbului de conjugat

*as placea, ai placea, ar placea, am placea, ati placea, ar placea,ne-am complăcea

*forme inverse: dormire-ai, dar-ar, vedea-l-ar, auzi-l-as, bată-te-ar, arde-te-ar, mira-m-as,


manca-l-ar, duca-s-ar, duca-se-pe-pustii, cantare-as, inchinare-as, inchina-m-as, usca-s-ar, pupa-te-
as, manca-i-ar

*as tot fi cantat, ai mai fi aparut, ar cam fi mers

b. perfect – cu valoare absoluta exprima o actiune trecuta (as fi venit si eu), iar ca timp de relatie
exprima o actiune trecuta anterioara (am auzit ca ar fi absolvit facultatea) sau simultana (daca as fi
asistat la cearta, nu as fi tinut partea nimanui)

= conf prez al vb a fi + paticipiul invaribil al verbului de conjugat (as fi coborat)

5. Prezumtiv – arata prezumtia, presupunerea

a. prezent

A. formele de viitor indicativ ale vb aux a fi + gerunziul vb de conjugat (voi/oi fi adunand, vei/ăi/ei/i
fi adunand, va/o fi adunand, vom/om fi adunand, veti/ăți/eți/îți/oți fi adunand, vor/or fi adunand)

B. formele de conditional perfect ale vb aux a fi + gerunziul vb de conjugat (as fi adunand)

C. formele de conjunctiv perfect ale vb aux a fi + gerunziul vb de conjugat (sa fii stiind el adevarul?)

D. afixele mobile oi,ăi,a,o,om,ăți,(oți),or + infinitivul vb de conjugat (oi juca, or juca)

b. perfect – se diferentiaza de prezumtivul prezent prin forma ultimul component care este identic
cu participiul

A. forme omonime cu viitorul anterior -> v(oi) fi cantat, vei (ăi,ei,i,îi) fi cantat, va(o,a) fi cantat,
vom(om) fi cantat, veti (ăti,eți, oți) fi cantat, vor(or) fi cantat
B. forme omonime cu conditionalul optativ perfect -> as fi cantat (eu oare in conditiile astea?)

C. forme omonime cu conjunctivul perfect -> sa fi cantat (ea oare?)


6. infinitiv – arata numele actiunii sau al starii

a. prezent = morfem mobil a (provenit din prepozitie) + infinitivul vb (radical + sufix infinitival: a, ea,
e, i, î) -> prezenta morfemului a nu este oblogatorie (pot citi chinezeste + in constructii relative
infinitivale: nu are ce se intampla, nu am de ce ma plange, nu-i ce manca)

b. perfect = infiniivul prezent al verbului auxiliar a fi + participiul invariabil al verbului de conjugat


(morfemul a este obligatoriu in cazul acestui timp: stiu a fi terminat la timp):a fi citit

*dupa verbul” a sti “nu se omite prepozitia a (ex.:stiu a coase la masina)

-fără prep. “a”:Pot citi

7. gerunziu – exprima de obicei actiuni in desfasurare, incheiate sau circumstanta

* absolvind liceul, s-a inscris la facultate; pofta vine mâncând

* intra in componenta prezumtivului prezent (va fi/sa fi cântând), a conditionalului prezumtiv (ar fi
cântând) si a infinitivului prezumtiv (a fi cântănd)

* poate urma subiect dupa un vb la gerunziu (murindu-i părinții, copilul a ramas orfan)

ORTOGRAFIE: ucigând, purcezând, tăind, apropiind, îngenunchind, veghind, trunchiind, înjunghiind


(cu inf in –chia si –ghia)

8. participiu – exprima actiunea suportata, suferita, indeplinita de un obiect

* are valoare termporala de trecut deoarece actiunea este considerata terminata

*intră în componența: pf compus, viitor anterior, conjunctiv perfect, infinitiv perfect, prezumtiv
perfect, conditional optativ perfect

* cand intra in componenta diatezei pasive, participiul are val adj.

OBS! A nu se confunda participiul cu supinul:

a. in cazul provenientei subst: insusire (ranitul) => participiu, actiune (mersul) => supin

b. in constr. verbale: de tăcut, e tacut (+PN => participiu+ “de”); de tacut, a tacut (+PV =>
supin)

*este marcat de sufixele –t si –s (sufixul –t se ataseaza la tema perfectului: cant + at, mer + s

* sufixul participial are forme diferite in fct de clasa de conjugare: at (I), ut (conj II–vazut + III – facut
), s (III), t (III – copt, fiert, frant, fript, frupt, spart), it (IV in –i), ît (conj IV in –î)

OBS! a manea -> mas


* vb defective de participiu: a accede, a concede, a converge, a desfide, a divide (nu are nici
gerunziu)

OBS! a diviza -> divizat, divizând

!!! Tari foste comuniste -> atr adj (vb cop la participiu cu val adj + NP/subst in N)

Tarilor foste comuniste -> foste/D, comuniste/N

Copil rămas repetent

Scriitor devenit indezirabil (A atr) - > Scriitoarei devenite(D) indezirabilă (N)

9. supin

* cu ochii împăienjeniti de atata uitat -> CCCz / subst provenit din vb la supin

* amenzi de sute de mii de lei pentru simplul calcat pe iarba -> ASP

* e bine (PN) de citit (S) articolul (S)

* imi (personalizeaza constructia=> articolul = CD) e greu de citit (S) articolul (CD)

* (el) s-a pus pe făcut scandal -> CI

* adevarul ramane de stabilit -> PN

* Se considera de facut binele numai celor apropiati o forma de egoism

* era o fata (de) negrait de dulce -> A adv

* Trebuie mers la doctor -> supin (vb intranzitiv) / EPS

* Trebuie spus adevarul -> EPS

S-ar putea să vă placă și