VERBUL

Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acţiunea, starea sau existenţa. 
 acțiunea: a aduna, a vedea, a merge, a citi;
 atarea: a sta, a se odihni, a ședea;
 existența: a fi, a exista.

 Categorii gramaticale:
- mod (patru moduri predicative, patru forme verbale nepersonale)
- timp - trei timpuri de bază (prezent, trecut, viitor)
- persoana – trei persoane
- număr – două nr: sg./pl.
- conjugare – cinci conjugări
- diateza (construcții active, construcții reflexive, construcții pasive)

 Conjugarea verbului - se stabilește în funcție de terminația de infinitiv a acestuia, adică în funcție

de forma de dicționar:
Conjugarea I: - a: a cânta, a desena
De ex.: Am desenat un curcubeu.
Conjugarea a II-a: -ea: a vedea, a avea
De ex.: Voi avea și eu un cățel!
Conjugarea a III-a: -e: a merge, a zice
De ex.: Aș fi mers și eu, dacă-mi ziceai.
Conjugarea a IV-a: -i: a iubi, a fi, a citi
De ex.: Iubesc să citesc!
Conjugarea a V-a: -î: a hotărî, a doborî, a coborî.
De ex.: Coborând cu sania pe deal, am hotărât că voi repeta experiența.

!!!!!! Observație:Verbele a crea, a agrea și altele de acest tip, sunt verbe de conjugarea întâi, nu de
conjugarea a doua și se conjugă ca verbul a lucra. (acolo unde vb. a lucra are un „-e-”, vb. a crea și a agrea
vor avea doi „-e-”, primul fiind din rădăcina verbului, iar al doilea de la terminație).
De ex.: eu lucrez creez / agreez;
noi lucrăm noi creăm / agreăm
  Modul verbelor:
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră acţiunea
(reală/posibilă/sigură/presupusă/dorită/impusă etc.).

A. MODUL INDICATIV - Prezintă o acțiune ca fiind reală și sigură, desfășurată în trecut, prezent sau
viitor.

Timpuri:

1) PREZENTUL - arată o acțiune care se desfășoară, care include momentul comunicării. -CE FACE?

CONJ. I CONJ. A II-A CONJ. A III-A CONJ. A IV-A CONJ. A V-A

cânt/visez/ aflu/ apar tac fac citesc hotărăsc

cânţi/ visezi/ afli /apari/ taci faci citești hotărăşti
cântă/ visează/ află/ apare tace face citește hotărăşte
cântăm/visăm/ aflăm/ apărem tăcem facem citim hotărâm
cântaţi/ visaţi/ aflaţi/ apăreţi tăceți faceți citiți hotărâţi
cântă/ visează/ află/ apar tac fac citesc hotărăsc

OBSERVAȚII –manual clasa a V-a

1. Verbele au o parte relativ fixă, comună cu infinitivul.
2. Sunetele sau grupurile de sunete care indică persoana şi numărul se numesc desinenţe.
3. Absenţa unui sunet sau grup de sunete care indică persoana și numărul reprezintă o informaţie
gramaticală, ceea ce se consideră că este desinenţă zero (de exemplu, visez ∅). Absența sunetelor sau
grupurilor de sunete care indică timpul constituie tot informație gramaticală (de exemplu, cânt ∅ ∅).
4. Inventarul verbelor care la indicativ prezent au forme cu sau fără -ez- sau -esc- nu este clar delimitat.
Unele verbe au două forme specializate ca sens: Ana manifestă interes pentru lectură (arată). Ea
manifestează pentru ocrotirea pădurilor (participă la o demonstraţie). Alte verbe au două forme,
amândouă acceptate: cheltuieşte/cheltuie, în DOOM2 fiind recomandată prima formă.
5. Prezentul poate avea şi alte valori temporale (trecut, viitor, adevăr general), când în propoziţie există
anumite cuvinte prin care se precizează momentul desfăşurării acţiunii.
 2) TRECUTUL
a) PERFECTUL COMPUS
CE A FĂCUT?

Perfectul compus - indică o acțiune încheiată în trecut, anterioară momentului vorbirii.

Mod de formare:
Perfectul compus = verbul auxiliar „a avea” (am, ai, a, am, ați, au) +
participiul verbului de conjugat (-s / -t)

CONJ. I CONJ. A II-A CONJ. A III-A CONJ. A IV-A CONJ. A V-A

am cântat am tăcut am mers am citit am hotărât

ai cântat ai tăcut ai mers ai citit ai hotărât
a cântat a tăcut a mers a citit a hotărât
am cântat am tăcut am mers am citit am hotărât
ați cântat ați tăcut ați mers ați citit ați hotărât
au cântat au tăcut au mers au citit au hotărât

b) IMPERFECTUL
CE FĂCEA?

Imperfectul - indică o acțiune neterminată în trecut (o acțiune trecută ce continuă se se desfășoare

simultan cu o altă actiune trecută). –

Mod de formare: Verbele la imperfect se construiesc și ele cu unele desinențe. Totuși, ar

fi util de remarcat că ultimele sunete ale imperfectului coincid cu formele pentru perfect
compus ale auxiliarului „a avea”. (doar unele din aceste sunete sunt și desinențe)

CONJ. I CONJ. A II-A CONJ. A III-A CONJ. A IV-A CONJ. A V-A

cântam tăceam mergeam citeam hotăram

cântai tăceai mergeai citeai hotărai
cânta tăcea mergea citea hotăra
cântam tăceam mergeam citeam hotăram
cântați tăceați mergeați citeați hotărați
cântau tăceau mergeau citeau hotărau

!!!!! Observație: Nu există formele cu „r”: vroiam, vroiai, vroia etc.!

Sunt corecte formele: (a voi): voiam, voiai, voia, voiam, voiați, voiau / (a vrea): vream,
vreai, vrea (pronunțat: vre-a), vream, vreați, vreau (pronunțat: vre-au).
 c) PERFECTUL SIMPLU
CE FĂCU?

Perfectul simplu - exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii. (terminată de curând,
adică în ultimele 24 de ore). Are sens asemănător cu perfectul compus. În limba literară este considerat
timpul povestirii. (de obicei, naratorul relatează la persoana a treia singular sau plural, utilizând perfectul
simplu) Este utilizat cu precădere în Oltenia, dar și în Banat, în celelalte regiuni fiind înlocuit de perfectul
compus. –

Mod de formare:
rădăcină + sunete care indică perfectul simplu: -a-, -u-, -se-, -i- (-â-) +
terminațiile: -i, -și, - ∅, -răm, -răți, -ră.
eu învăţai                                                              scrisei
tu învătaşi                                                             scriseşi
el/ea învăţă                                                             scrise
noi învăţarăm                                                        scriserăm
voi învăţarăţi                                                         scriserăţi
ei/ele învăţară                                                        scriseră

!!!!!! Observații:

1. Sunetele și grupul de sunete care indică perfectul simplu sunt: -a-, -u-, -se-, -i- (-â-).

2. Verbele de conjugarea întâi, la persoana a treia, numărul singular, schimbă vocala „a” în „ă”,
diferențiindu-se astfel de imperfect.
el învăța – imperfect; el învăță – perfect simplu

3. Unele verbe de conjugarea a III-a primesc un –se – înaintea terminațiilor.

eu mersei, tu merseși, el merse, noi merserăm, voi merserăți, ei merseră.

4. Verbele „a avea” și „a fi” au două forme de perfect simplu.

a avea: a fi:
eu avui / eu avusei eu fui / eu fusei
tu avuși / tu avuseși tu fuși / tu fuseși
el avu / el avuse el fu / el fuse
noi avurăm / noi avuserăm noi furăm / noi fuserăm
voi avurăți / voi avuserăți voi furăți / voi fuserăți
ei avură / ei avuseră ei fură / ei fuseră

5. Unele verbe de conjugarea a IV-a se scriu la persoana întâi singular cu doi de „i”.
De ex.: a citi – eu citii / a dormi – eu dormii / a reuşi – eu reuşii / a iubi – eu iubii / a
veni – eu venii.

6. Verbele „a pustii” și „a se sfii” se scriu la persoana întâi singular cu trei de „i”.

eu pustiii / eu mă sfiii
 d) MAI-MULT-CA-PERFECTUL
CE FĂCUSE?

Mai-mult-ca-perfectul - indică o acțiune trecută, terminată cu mult înaintea altei acțiuni trecute. (este timpul care
exprimă acțiunea cea mai îndepărtată de momentul vorbirii).

Mod de formare:
rădăcină pf. simplu + -se- + terminațiile/desinențele: -m, -și, - ∅, -răm, -răți, -ră.

!!!! Observații:
1. Sufixul  -se- este marca mai mult ca perfectului.

2. Acolo unde perfectul simplu are un „-se”, mai-mult-ca-perfectul va avea doi.

De ex.: merse- pf.simplu / mersese – m.m.ca pf.

3. Verbele „a fi” și „a avea” formează mai-mult-ca-perfectul de la a doua formă de perfect simplu,

adică de la forma care îl conține pe „-se-”.
De ex.: fusesem, fuseseși.../ avusesem, avuseseși...

4. De obicei, verbele de conjugarea a treia au la mai-mult-ca-perfect un dublu „-se”.

De ex.: dusese, zisese, mersese, alesese etc.

3) VIITORUL - Viitorul exprimă o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii.

a. VIITORUL STANDARD – este forma literară a viitorului

Mod de formare:
forme specifice ale verbului auxiliar „a vrea”+ infinitivul verbului de conjugat.

voi
vei
va cânta / avea /merge / fi / hotărî
vom
veți
vor

b. ALTE FORME DE VIITOR:

1. VIITORUL DE LIMBĂ VORBITĂ –sunt forme utilizate în limbajul curent.

eu am să lucrez eu o să lucrez
tu ai să lucrezi tu o să lucrezi
el are să lucreze el o să lucreze
noi avem  să lucrăm noi o să lucrăm
voi aveţi  să lucraţi voi o să lucraţi
ei au  să lucreze ei o să lucreze

2. VIITORUL POPULAR – forme regionale, populare

eu oi lucra
tu ăi (ei, îi, oi)  lucra
el o (a) lucra
noi om lucra
voi ăţi (eţi, îţi, oţi) lucra
ei or lucra.

c. VIITORUL ANTERIOR – exprimă o acțiune viitoare, desfășurată înaintea altei acțiuni viitoare.
Astăzi, viitorul anterior este aproape dispărut din limbă, apărând rar, iar atunci obligatoriu în
relaţie cu un viitor standard.
De ex.: Când vom ajunge la bunica, ea va fi terminat de făcut plăcintele.
Mod de formare:
vb auxiliar „a vrea”+vb auxiliar „a fi” + participiul verbului de conjugat

B. MODUL CONJUNCTIV
C. MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
D. MODUL IMPERATIV

Modul imperativ
- Du-te la bibliotecă, nu te duce la magazin!
- Duceți-vă la școală, nu vă duceți la cafea!
- Fii cuminte! Nu fi rău!
- Fiți cuminți! Nu fiți răi!
- Zi și tu ceva! Nu zice numai tâmpenii!
- Ziceți adevărul! Nu ziceți minciuni!

Modul imperativ - arată o acțiune posibilă, exprimând un ordin, un îndemn, o rugăminte.

!!!!! Modul imperativ are forme doar pentru persoana a doua, singular și plural.

Imperativul are două forme:

a) forma afirmativă: cântă!, dispari!, vino!, dormiți!, vorbește!

b) forma negativă:

- la persoana a II-a, singular: nu + verbul la infinitiv

de ex.: Nu cânta!, Nu dispărea!, Nu veni!, Nu dormi! Nu vorbi!
- la persoana a II-a, plural: nu + imperativul afirmativ
de ex: Nu cântați!, Nu dispăreți!, Nu veniți!, Nu dormiți!, Nu vorbiți!.