Moduri personale (predicative)

Modurile personale își schimbă forma după persoană. Totodată în aceste moduri verbele au
funcția sintactică de predicat, motiv pentru care sunt numite și moduri predicative. Modurile
personale sunt: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ (pentru detalii vezi legăturile
anterioare).

pers Modul indicativ Modul conjunctiv Modul condițional-optativ Modul imperativ

eu mănânc să mănânc aș mânca –
tu mănânci să mănânci ai mânca mănâncă tu!
el/ea mănâncă să mănânce ar mânca –
noi mâncăm să mâncăm am mânca –
voi mâncați să mâncați ați mânca mâncați voi!
ei/ele mănâncă să mănânce ar mânca –

Modurile nepersonale (nepredicative)

Modurile nepersonale nu-și schimbă forma după persoane și nu pot avea funcția sintactică de
predicat. Mai sunt numite și moduri nepredicative. Modurile nepersonale
sunt: infinitiv, participiu, gerunziu, supin (pentru detalii vezi legăturile anterioare).

Modul infinitiv Modul participiu Modul gerunziu Modul supin

a mânca mâncat mâncând de mâncat
a părea părut părând de părut
a scrie scris scriind de scris
a veni venit venind de venit
Modurile Verbului sunt formele pe care le ia verbul pentru a se preciza cum
considera vorbitorul actiunea.

Modurile verbului sunt personale (predicative), cand verbul isi schimba forma dupa persoana
si numar si formeaza predicatul propozitiei.
Modurile nepersonale (nepredicative) nu-si schimba forma dupa persoana si au alte functii
sintactice, nu aceea de predicat verbal.

Modurile verbului – modul indicativ

A. Indicativul exprima o actiune reala sub forma unor timpuri bine delimitate: prezent,
imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor propriu-zis, viitor anterior.

Actiunea exprimata de un verb la imperfect este situata in trecut, fata de momentul vorbirii,
neterminata: invatam, invatai, invata, invatam, invatati, invatau.

Verbul la perfectul simplu exprima o actiune trecuta si terminata de curand: vorbii, vorbisi,
vorbi, vorbiram, vorbirati, vorbira.

Verbul la perfectul compus exprima o actiune trecuta si terminata. Semnul distinctiv al

perfectului compus este verbul auxiliar “a avea”: am, ai, a, am, ati, au, care precede participiul
verbului de baza (am cantat, ai scris).

Verbul la mai mult ca perfect exprima o actiune trecuta, terminata inaintea altei actiuni trecute:

Eu invatasem cand ai venit tu.

(actiunea “invatasem” s-a indeplinit inaintea actiunii “ai venit”)

Verbul la timpul viitor exprima o actiune care se va indeplini dupa momentul vorbirii (viitor).

Voi citi o carte interesanta. (viitor)

Voi fi citit o carte interesanta dupa ce voi cumpara una. (viitor anterior)

Modurile verbului – modul conjunctiv

B. Conjunctivul exprima o actiune posibila si realizabila, in doua forme temporale:

a) prezent: sa invat, sa inveti, sa invete;

b) perfect: sa fi invatat.

Acest mod se construieste cu ajutorul conjunctiei sa (marca a modului conjunctiv).

Modurile verbului – modul conditional-optativ

C. Conditionalul-optativ prezinta o actiune dorita, dar a carei realizare depinde de o conditie :

a) prezent: as scrie, ai scrie, ar scrie etc.
b) perfect: as fi scris, ai fi scris, ar fi scris etc.

Conditional-optativul prezent se formeaza din infinitivul verbului de conjugat si verbul auxiliar

“a avea” cu formele: as, ai, ar, am, ati, ar.

Modurile verbului – modul imperativ

D. Imperativul exprima o porunca, un indemn, o rugaminte, o urare, avand forme numai pentru
persoana a ll-a singular si plural:

* forma afirmativa:
a) singular: scrie! (tu)
b) plural: scrieti! (voi)

* forma negativa:
a) singular: nu scrie! (tu)
b) plural: nu scrieti! (voi)

Modurile nepersonale (nepredicative) sunt: infinitivul, gerunziul, participiul si supinul.

A. Infinitivul denumeste actiunea in doua forme temporale:

a) prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea;
b) perfect: a fi facut, a fi scris, a fi lucrat, a fi vazut.

Modul infinitiv are ca marca prepozitia a, care dispare cand infinitivul urmeaza dupa verbele a
putea, a sti.

Nu poti da cat ti se cere.

Multe mai stiti vorbi.

Infinitivul are doua forme :

* forma scurta: a citi, a scrie, a zice, a face;

* forma lunga: citire, scriere, zicere, facere.

B. Gerunziul indica imprejurarea in care se petrece actiunea verbului.

Se formeaza prin atasarea sufixelor modale -and sau -ind, la radacina verbului:
a lucr / a – lucr / and
a ven / i – ven / ind

C. Participiul indica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor si
modurilor compuse la diateza activa, reflexiva si pasiva.
Are valoare adjectivala, cand se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz:
Cartea citita a fost interesanta.

Are valoarea substantivala, cand este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol
proclitic:
Ranitul s-a vindecat.
Un ranit a fost adus la spital.

Are valoare adverbiala, cand determina un verb:

Noi i-am vorbit deschis.

D. Supinul indica scopul actiunii, destinatia si provenienta unui obiect. Se formeaza din
participiul invariabil precedat de o prepozitie simpla sau compusa: de, dupa, la, pentru, de la.

a) scopul actiunii: Ei au plecat pentru vanat.

b) destinatia obiectului: Am adus unelte de pescuit.
c) provenienta: Fructele sunt de la cules.