Verbul

Verbul este partea de vorbire care arată acţiunea, starea sau

existenţa. Acesta își modifică forma în funcție de timp, persoană
şi număr, adică este o parte de vorbire flexibilă.
Verbul are trei persoane:
■ persoana I – vorbitorul; ■ persoana a II-a – ascultătorul; ■ persoana a III-a –
cel despre care este vorba în mesaj.

Verbul are două numere:

 singular – folosit atunci când acţiunea este făcută de o singură persoană;
 plural – folosit atunci când acţiunea este făcută de două sau mai multe
persoane.
Verbul are formă afirmativă și formă negativă. Forma negativă este construită cu
ajutorul cuvântului nu, care se analizează împreună cu verbul.
Conjugările verbelor
În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la
infinitiv, verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a,
conjugarea a IV-a.
C CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

-a a mânca -ea a tăcea -e a face -i, -î a citi

a lucra a ședea a crede a veni
a alerga a vedea a duce a hotărî
a cânta a plăcea a pune a coborî

! ATENȚIE ! Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a recrea,

a agrea, a veghea, a îngenunchea.
Timpurile verbului
Timpul este o categorie gramaticală specifică verbului care exprimă momentul în
care se îndeplinește acțiunea. Prin forma verbului este indicată acțiunea ca
petrecându-se în prezent, trecut sau viitor
Timpul prezent
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvârșită în momentul vorbirii.
  Maria învață să meargă pe bicicletă.
 Vasile culege mure.

Timpul trecut
Un verb la timpul trecut arată că acțiunea este efectuată înainte de momentul vorbirii.
 Maria a învățat să meargă pe bicicletă.
 Vasile a cules mure.
La modul indicativ, timpul trecut prezintă nuanțe exprimate prin: imperfect, perfect
compus, perfect simplu, mai mult ca perfect.

Imperfectul arată o acțiune petrecută în trecut față de momentul vorbirii, dar

neterminată (răspunde la întrebarea ce faceam?)
Perfect compus
Perfectul compus arată o acțiune realizată și terminată în trecut. (răspunde la
întrebarea ce am făcut?)
Perfectul simplu exprimă o acțiune realizată în trecut și terminată de curând.
(răspunde la întrebarea ce făcui?)
Mai-mult-ca-perfectul exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni
trecute. (răspunde la întrebarea ce făcusem?)

Imperfect Perfect compus Perfect simplu Mai-mult-ca-

perfect
Eu dansam Eu am dansat Eu dansai Eu dansasem
Tu dansai Tu ai dansat Tu dansaşi Tu dansaseşi
El/ea dansa El/ea a dansat El/ea dansă El/ea dansase
Noi dansam Noi am dansat Noi dansarăm Noi dansaserăm
Voi dansaţi Voi aţi dansat Voi dansarăţi Voi dansaserăţi
Ei/ele dansau Ei/ele au dansat Ei/ele dansară Ei/ele dansaseră

 Astfel, pentru a forma timpul imperfect vom adauga următoarele desinențe

(terminații) oricărui verb: pers. I sg. – m, pers. a II-a sg. – i, pers. a III-a sg.
– nu are nicio desinență, pers. I pl. – m, pers. a II-a pl. – ți, pers. a III-a pl.- u.
 Timpul perfect compus se formează cu ajutorul verbului auxiliar (ajutător) a
avea + participiul verbului de conjugat. Participiul se termină în s sau în t.
(ex. participiul verbului a merge este mers, participiul verbului a dansa este
dansat, participiul verbului a picta este pictat etc.)
  Pentru a forma timpul perfect simplu vom adauga următoarele desinențe
(terminații) oricărui verb: pers. I sg. – i, pers. a II-a sg. – și, pers. a III-a sg.
– nu are nicio desinență, pers. I pl. – răm, pers. a II-a pl. – răți, pers. a III-a
pl.- ră.
 Pentru a forma timpul mai-mult-ca-perfect vom adauga sufixul se ce va fi
urmat de desinențele (terminații): pers. I sg. – m, pers. a II-a sg. – și, pers. a
III-a sg. – nu are nicio desinență, pers. I pl. – răm, pers. a II-a pl. – răți, pers.
a III-a pl.- ră.

Timpul viitor
Un verb la timpul viitor arată că acțiunea este făcută după momentul vorbirii.
 Maria va învăța să meargă pe bicicletă.
 Vasile va culege mure.

Există o formă de viitor standard/simplu (ex. voi merge) și două de viitor de

limbă vorbită ( ex. o să merg/am să merg), toate trei literare.
Viitorul standard este alcătuit cu ajutorul verbului auxiliar a voi – eu voi merge, tu
vei spune etc.

Există și o altă formă a viitorului, cunoscută sub numele de viitor popular.

 Om face cum o vrea Dumnezeu!
 O cânta el mai târziu!
O nuanță a timpului viitor este exprimată prin viitorul anterior.
Viitorul anterior exprimă o acțiune care se va înfăptui înaintea altei acțiuni viitoare.
 Maria va fi învățat să meargă pe bicicletă.
 Vasile va fi cules mure.
Viitorul anterior se formează cu ajutorul verbului auxiliar a voi și a verbului auxiliar
a fi la care se adaugă participiul verbului de conjugat.
voi fi mers

verbul auxiliar a voi verbul auxiliar a fi particpiul verbului

Modurile verbului
Modul este forma pe care o ia verbul, prin care este arătat cum consideră vorbitorul
acțiunea: reală (merg), realizabilă (să merg), dorită sau condiționată (aș merge),
poruncită (mergi). Modurile verbului se împart în două categorii: moduri personale
și moduri nepersonale.

Modurile personale sunt: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ. Ele

îşi schimbă forma în funcţie de persoană.
Modurile nepersonale sunt: infinitiv, gerunziu, participiu, supin. Acestea nu îşi
schimbă forma în funcţie de persoană și nu au timp.

1. Modul indicativ exprimă o acțiune reală sub forma unor timpuri bine delimitate:
prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfectul, viitor
standard, viitor anterior. Așadar, regăsim toate timpurile menționate anterior.
2. Conjunctivul exprimă o acțiune posibilă și realizabilă, având două timpuri:
 prezent: să scriu, să scrii, să scrie, să scriem, să scrieți, să scrie
 perfect: să fi scris, să fi dat
Acest mod se construiește cu ajutorul conjuncției să, care dă și numele acestui mod.
La timpul perfect, conjunctivul se formează cu ajutorul conjuncției să, a verbului
auxiliar a fi și a participiului verbului de conjugat.

să fi spus

conjuncția să verbul auxiliar a fi participiul verbului

Prin urmare, un verb la modul conjunctiv poate fi doar la timpul prezent ori perfect.
Acesta nu poate fi la timpul imperfect, perfect simplu, mai-mult-ca-perfect ori
viitor.

3. Condițional-optativul prezintă o acțiune dorită, dar a cărei realizare depinde de

o condiție. Timpurile acestuia sunt:
 prezent: aș spune, ai spune, ar spune, am spune, ați spune, ar spune
 perfect: aș fi învățat, ai fi citit.

Acest mod se formează cu ajutorul verbului auxiliar a avea, atunci când verbul este
la timpul prezent (cu formele: aș, ai, ar, am, ați, ar), iar la timpul perfect cu ajutorul
verbului auxiliar a avea+verbul auxiliar a fi+ participiul verbului de conjugat.

4. Imperativul exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte, o urare, având forme

numai pentru persoana a II-a singular și plural.
  formă afirmativă: singular- spune! (tu), plural- spuneți! (voi)
 formă negativă: singular- nu spune!, plural- nu spuneți!

Acest mod nu are timpuri.

5. Infinitivul este modul care denumește acțiunea, reprezenând forma de dicționar

a verbului.
Ex. a zice, a face, a fi, a putea etc.
Modul infinitiv are ca marcă prepoziția „a”, care în unele situații poate dispărea.
Ex . Pot cânta frumos.

Verb la modul infinitiv care nu are prepoziția „a”

Nu poți scrie la fel de frumos.

Verb la modul infinitiv care nu are prepoziția „a”

6. Geruziul indică împrejurarea în care se petrece acțiunea verbului.

Verbele la gerunziu se termină în “-ând” sau “-ind”.

Ex: a zice- zicând, a ști-știind, a merge- mergând

7. Participiul indică rezultatul acțiunii, este o formă de bază pentru formarea

timpurilor și modurilor compuse.
Devine adjectiv, când se acordă cu substantivul determinat în gen, număr și caz.

Ex: Eseul scris a fost interesantă.

Eseurile scrise au fost interesante. (observăm cum se acordă cu substantivul în
funcție de genul și numărul acestuia)
Cartea scrisă a fost interesantă.

Devine substantiv, când este articulat cu articol hotărât sau nehotărât.

Ex: Rănitul a fost supravegheat de medici.

Un rănit a fost supravegheat de medici.

Devine adverb, când determină un verb.

Ex: Am comunicat deschis cu el.

8. Supinul se formează din participiul precedat de o prepoziție simpă sau compusă:

de, după, la, pentru, de la.
Ex. Instrumentul pentru cântat este interesant.

Schema modurilor și timpurilor

Modul indicativ prezent: eu dansez

viitor –standard: eu voi dansa

-de limbă vorbită și popular: eu o să dansez/eu
am să dansez, oi dansa
-anterior: eu voi fi dansat

imperfect: eu dansam

perfect compus: eu am dansat

perfect simplu: eu dansai

mai-mult-ca-perfect: eu dansasem

Modul conjunctiv prezent: eu să dansez

perfect: eu să fi dansat

Modul conditional-optativ prezent: eu aş dansa

perfect: eu aş fi dansat

Modul imperativ a II- a sg./pl.: dansează!/ dansaţi!

Modul infinitiv a dansa

Modul gerunziu dansând

Modul participiu dansat

Modul supin de/la/pentru dansat

Funcțiile sintactice ale verbului la moduri personale
1. Predicat verbal/nominal
Verbele la moduri personale (predicative) au funcția sintactică de predicat.
 Crengile dansează în bătaia vântului.
 Ioana este premiantă. ( este- verb copulativ, premiantă- nume predicativ)
2. Funcțiile sintactice ale verbului la moduri nepersonale
Verbele la moduri nepersonale nu pot avea funcția sintactică de predicat.
1. Subiect
 A călători este o mare plăcere. ( cine este o mare plăcere?- a călători)
 De făcut tema este dificil. ( ce este dificil?- de făcut)
 Se aude plângând. ( ce se aude?- plângând)
2. Atribut verbal
 Dorința de a merge la facultate era puternică. ( care dorință?- de a merge)
 Eseul de învățat era greu. (care eseu? de învățat)
 Coșurile fumegând păreau niște nori imenși. (care coșuri?- fumegând)
3. Nume predicativ
 Pasiunea lui este a citi.
 Prăjitura este de încercat mai târziu.
 Rănile erau sângerânde. ( verbul la gerunziu va deveni aici un adjectiv
provenit din verb la gerunziu, deoarece se acordă cu substantivul)
 Copacul este înflorit. ( verbul la participiu va deveni un adjectiv provenit din
verb la participiu, deoarece se acordă cu substantivul)
4. Complement direct
 N-a știut a recita poezia. (ce n-a știut?-a recita)
 Am de făcut o rețetă . ( ce am? – de făcut)
 Aud tunând. (ce aud?-tunând)
5. Complement prepozițional
 S-a săturat de umblat. ( de ce s-a săturat?- de umblat)
6. Circumstanțial de timp
  A ajuns înainte de a suna. (când a ajuns?- înainte de a suna)
 Ajungând, l-a chemat și pe el.
7. Circumstanțial de mod
 A plecat fără a spune ceva. (cum a plecat?- fără a spune)
 Se plimbă cântând. (cum se plimbă? –cântând)
8. Circumstanțial de scop
 Cărțile se citesc pentru a ști. ( cu ce scop se citesc? – pentru a ști)
9. Circumstanțial de cauză
 Îmbolnăvindu-se, nu s-a prezentat. ( din ce cauză nu s-a prezentat? –
îmbolnăvindu-se)
10. Atribut adjectival
 Cămașa călcată era din in. ( care cămașă?- călcată – în acest caz verbul la
participiu devine un adjectiv provenit din verb la participiu, deoarece se
acordă cu substantivul)
 Plăcinta aburindă era delicioasă. . ( ce fel de plăcintă?- delicioasă – în acest
caz verbul la gerunziu devine un adjectiv provenit din verb la gerunziu,
deoarece se acordă cu substantivul)