Verbul
I. Definiție
= partea de vorbire flexibilă care arată, acțiunea, starea sau
existența
II. Clasificare
1. Verbe predicative - cele care pot crea singure predicat verbal
2. Verbe nepredicative - cele care nu pot crea singure predicat verbal
a. Verbe auxiliare ( ajutătoare)
- A FI (formează timpul viitor anterior și timpurile perfect ale
modurilor Conjunctiv și Condițional- optativ, forma pasivă)
- A AVEA (formează timpul perfect compus și modul Condițional-
optativ)
- A VREA (formează timpul viitor)
b. Verbe copulative (formează predicat nominal împreună cu numele
predicativ)
- A FI (când nu arată locul)
- A DEVENI !!!! întotdeauna copulativ
- A AJUNGE (când e sinonim cu a deveni)
- A IEȘI (când e sinonim cu a deveni)
- A SE FACE (când e sinonim cu a deveni)
- A PĂREA (când atribuie o însușire)
- A ÎNSEMNA (când nu e sinonim cu a scrie)
- A RĂMÂNE (când nu arată locul)
III. Conjugarea verbelor
- Verbul are 5 conjugări (în funcție de terminația de la infinitiv):
- Conjugarea I - a
- Conjugarea a II-a - ea
- Conjugarea a III-a - e
- Conjugarea a IV- a - i
- Conjugarea a V-a - î
IV. Moduri și timpuri
-modul = forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea
[Link] Indicativ
- Exprimă o acțiune sigură, de aceea are toate timpurile
1. Timpul PREZENT
= acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii
(eu) citesc (noi) citim
(tu) citești (voi) citiți
(el) citește (ei) citesc
2. Timpul IMPERFECT
- Exprimă o acțiune în desfășurare înaintea momentului
vorbirii
- Se formează cu ajutorul terminațiilor -am, - ai, -a, -am, -
ați, -au
(eu) citeam (noi) citeam
(tu) citeai (voi) citeați
(el) citea (ei) citeau
3. Timpul PERFECT-COMPUS
- O acțiune trecută și încheiată în trecut
- Se formează cu ajutorul verbului auxiliar a avea, cu
formele specifice am, ai, a, am, ați, au + participiul
verbului de conjugat
(eu) am citit (noi) am citit
(tu) ai citit (voi) ați citit
(el) a citit (ei) au citit
4. Timpul PERFECT - SIMPLU
- O acțiune încheiată recent
- Se formează cu ajutorul terminațiilor - i, - și, - 0, -răm, -
răți, - ră
(eu) citii (noi) citirăm
(tu) citiși (voi) citirăți
(el) citi (ei) citiră
5. Timpul MAI MULT CA PERFECT
- Exprimă o acțiune trecută, încheiată înaintea altei
acțiuni trecute
- Se formează de la rădăcina perfectului simplu + se +
terminațiile -m - și, - 0, -răm, -răți, - ră
(eu) citisem (noi) citiserăm
(tu) citiseși (voi) citiserăți
(el) citise (ei) citiseră
6. Timpul VIITOR STANDARD
- Prezintă o acțiune care se va desfășura după momentul
vorbirii
- Se formează cu ajutorul verbului auxiliar a vrea, cu
formele specifice voi, vei, va, vom, veți, vor + forma de
infinitiv a verbului de conjugat
(eu) voi citi (noi) vom citi
(tu) vei citi (voi) veți citi
(el) va citi (ei) vor citi
7. Timpul VIITOR ANTERIOR
- Prezintă o acțiune care se va desfășura în viitor,
înaintea altei acțiuni viitoare
- Se formează cu ajutorul verbului auxiliar a vrea, cu
formele specifice voi, vei, va, vom, veți, vor +auxiliarul a
fi, cu forma fixă fi + participiul verbului de conjugat
(eu) voi fi citit (noi) vom fi citit
(tu) vei fi citit (voi) veți fi citit
(el) va fi citit (ei) vor fi citit
8. Timpul VIITOR de limbă vorbită
(eu) am să citesc / o să citesc
(tu) ai să citești / o să citești
(el) are să citească / o să citească
(noi) avem să citim / o să citim
(voi) aveți să citiți / o să citiți
(ei) au să citească / o să citească
9. Timpul viitor popular
- Se formează cu ajutorul auxiliarului a avea, cu formele specifice + să
(eu) oi citi
(tu) îi citi
(el) o citi
(noi) om citi
(voi) îți citi
(ei) au să citească / o să citească / or citi
10. Timpul VIITOR ÎN TRECUT
Verbul auxiliar a avea la imperfect + conjunctivul prezent al verbului
de conjugat
eu aveam să lucrez
tu aveai să lucrezi
el avea să lucreze
noi aveam să lucrăm
voi aveaţi să lucraţi
ei aveau să lucreze
[Link] Conjunctiv
- Acțiune posibilă, realizabilă
- Se recunoaște după conjuncția să
1. Timpul prezent
- Se formează cu ajutorul conjuncției să + forma de prezent a
verbului
(eu) să citesc (noi) să citim
(tu) să citești (voi) să citiți
(el) să citească (ei) să citească
2. Timpul perfect
- Se formează cu ajutorul lui să + auxiliarul a fi, cu formă fixă
fi+ forma de participiu a verbului
(eu) să fi citit (noi) să fi citit
(tu) să fi citit (voi) să fi citit
(el) să fi citit (ei) să fi citit
C. Modul Condițional- optativ
- Acțiune dorită, o condiție necesară unei alte acțiuni
1. Timpul prezent
- Se formează cu ajutorul auxiliarului a avea, cu formele
specifice aș, ai, ar, am, ați, ar + forma de infinitiv a verbului
(eu) aș citi (noi) am citi
(tu) ai citi (voi) ați citi
(el) ar citi (ei) ar citi
2. Timpul perfect
- Se formează cu ajutorul auxiliarului a avea, cu formele
specifice aș, ai, ar, am, ați, ar + auxiliarul a fi, cu forma fixă
fi+ forma de participiu a verbului
(eu) aș fi citit (noi) am fi citit
(tu) ai fi citit (voi) ați fi citit
(el) ar fi citit (ei) ar fi citit
D. Modul Imperativ
- Exprimă o poruncă, o rugăminte, sau un sfat
- Are formă doar pentru persoana a II-a, singular și plural, afirmativ și negativ
Citește! FII Citiți! Fiți !
Nu citi! Nu FI Nu citiți! Nu fiți!
Observație:
1. Verbele predicative, aflate la mod personal (Indicativ, Conjunctiv,
Condițional-optativ, Imperativ) au funcția sintactică de predicat verbal.
2. Verbele copulative, aflate la mod personal, au funcția sintactică de
predicat nominal împreună cu numele predicativ.
V. Forme verbale nepersonale
[Link]
= forma de dicționar a verbului
- A scrie, a merge, a citi, a bea, a hotărî
[Link]
= arată o acțiune suferită
- Se termină în t sau s
- Ex. : mers, scris, citit, băut, hotărât
C. Supin
= arată o acțiune ce urmează a se realiza
- Se formează cu ajutorul prepozițiilor de, în, la, cu, spre, pentru +
forma de participiu
- Ex. : de mers, pentru scris, la băut, de hotărât …
D. Gerunziu
= arată o acțiune în desfășurare
- Se recunoaște după terminația ind / ând
- Ex. mergând, scriind, bând, hotărând
VI. Locuțiunea verbală
= grupul de cuvinte cu sens unitar sinonim cu un verb (care are în componență
un verb)
Ex. a da bir cu fugiții, a se sparge în figuri, a se da mare, a da apă la șoareci,
a-și lua tălpășița …
VII. Funcții sintactice
1. Verbele predicative, aflate la mod personal, au funcția sintactică de
predicat verbal.
2. Verbele copulative, aflate la mod personal, îndeplinesc funcția sintactică
de predicat nominal împreună cu numele predicativ
Verbele predicative aflate la forme verbale nepersonale NU POT FI
PREDICATE. Ele sunt:
a. Subiect: A învăța e greu.
b. Nume predicative: Dorința era de a învăța.
c. Atribut verbal: Gândul de a învăța părea irealizabil.
d. Complement direct: Pot învăța.
e. Complement prepozițional: Mă gândesc la a învăța mai mult.
f. Circumstanțial de loc: Merg la pescuit.
g. Circumstanțial de scop: Mă pregătesc pentru cântat.
VIII. * Construcții active, pasive și reflexive
CONSTRUCȚII ACTIVE ȘI CONSTRUCȚII PASIVE
Construcții cu pronume reflexiv
