ADVERBUL

Adverbul este partea de vorbire neflexibila care determina un verb, un adjective, un

substantive sau o interjectie:
Vorbeste frumos despre fratele lui. Merge repede. Vine maine.
Este destul de inalta. A lasat ferestrele larg deschise. Vorbeste cam incet.
Lectia de azi a fost usoara.
Hai acolo unde vrei tu.

Clasificare

Dupa forma:

a) Adverbe simple: asa, bine, mereu, sus, jos, ieri, maine,azi, mai cam, aici, atunci, incet
etc
b) Adverbe compuse: niciodata, devreme, altadata, asta-vara, taras- grapis, undeva,
ieri-seara, intotdeauna, oricand, oriunde, oricum etc.

Locutiunile adverbial sunt grupuri de cuvinte cu sens unitary care tin locul unui adverb.
Pot fi alcatuite din:

- O parte de vorbire ( subst, , numeral, adj, pronume, verb la participiu, adv) precedata
de una sau mai multe prepozitii:
in veci, pe fata, pe vremuri, cu de-a sila, pe din doua, de aceea, pe neasteptate, de
asemenea, de-a gata, de ieri, in fata , pe de rost, de aceea, etc

- parti de vorbire repetate sau parti de vorbire urmate de antonimul lor si una sau mai
multe preozitii:
din vreme in vreme, din cand in cand, din ce in ce, asa si asa, cand sic and, zi si
noapte, ici si colo , din loc in loc, zi de zi, pas cu pas, etc

- cuvinte rimate: calea-valea, treaca- mearga etc

- false propozitii sau fraze: nu stiu cum, te miri unde, cine stie cum, cat ai bate din
palme,

Dupa sens, adverbele pot fi:

A. de mod : asa, astfel, altfel, da, nu , ba, cumva, probabil, inca, alene, agale
B. de loc: aici, acolo, dincolo, sus, jos, departe, aproape, unde, undeva, oriunde etc
C. de timp: astazi, maine, poimaine, niciodata, vreodata, cand, candva, oricand
D. de scop: dinadins, inadins
E. concesive: dar , totusi

Adverbele de mod sunt de mai multe feluri:

A. propriu – zise: alene, repede, incet bine, asa
B. de negatie: nu, ba, ba bine ca nu, nicicum, niciodata
 C. affirmative: da, sigur, desigur, cu siguranta, etc
D. de intarire: chiar, cu siguranta, tocmai
E. de aproximatie: cam, vreo, aproximativ,
F. cantitative: destul, destul, putin, sufficient, destul de, cat de cat
G. explicative: adica, anume, de pilda
H. restrictive: doar, numai, decat , macar, cel mult.

Adverbele unde, cand, cum, cat, incotro sunt adverbe relative deoarece leaga o propozitie
de alta propozitie. Ele au functie sintactica in propozitia subordonata:

Imi place /1cum vorbeste Mihai./2. – cum= circumstantial de mod

Nu mi-ai spus /1 unde ai pus cartea./2. unde= circumstantial de loc
Spune-mi /1 incotro mergi./2 incotro=circum de loc
Vine /1 cand il chemi./2 cand= circum de timp
Nu stiu /1cum a procedat. /2 cum= circum de mod
Niciunul dintre ei nu este /1 cum este Ionel. /2 cum= nume predicative
Spune-mi /1 cat ai dat pe acest covor./2 cat= circum de mod
M-a impresionat/1 cat este casa./2 cat= nume pred
Nu-ti pot /1spune cat voi sta acolo. /2 cat= circum de timp

! Adverbele nu au caz.

Adverbele au aceleasi grade de comparative cu ale adjectivelor:

Functii sintactice:

Predicat verbal ( cand adverbul e predicativ) ; este urmat de conjunctiile că sau să care
introduce o subiectiva sau este izola prin virgule:
sigur, desigur, pesemne, posibil, probabil, negresit, bineinteles, normal, cu siguranta, fara
indoiala, farad oar si poate.
Fireste/1 ca va veni./2
Vine/1, poate, /2si el./1
Bineinteles/1 ca va ploua toata ziua. /2
Pe semne/1 ca avem tema la romana. /2

Atentie! ( El) Poate ca se va opri ploaia. – PV prin adverb

(El) poate sa lucreze la matematica ore in sir. PV prin verb predicative

REGULA!
Daca poate este urmat de “că” este adverb.
Daca este urmat de “să” este verb.

Ar putea sa plece saptamana viitoare.- PV prin verb pred.

Nume predicativ

Adverbele de mod intra in componenta expresiilor verbal impersonale formate din verbul “a
fi” si un adverb de mod.
Aceste expresii verbal impersonale au functia sintactica de predicat nominal. La nivelul
frazei ele introduce propozitii subordinate subiective cu conditia sa nu fie urmate de cand
sau unde.

Este bine, ester au, este usor, este greu, este posibil, e firesc, e normal, este frumos, este
cert, etc.

Ar fi bine sa treci pe la noi.- PN

Ar fi frumos sa mergem in tabara. PN
Este bine asa. PN

Atribut adverbial – raspunde la intrebarile care, ce fel de, si determina un subst. sau un
inlocuitor al acestuia.

Lectia de ieri a fost mai usoara.

Bicicleta de acasa este a mea.
Mersul pe jos este sanatos.

Circumstantial de loc

Casa mea este acolo.

Ma duc acasa.

Circumstantial de timp

Ma duc acasa mai tarziu.

Ieri am ajuns la bunica.
Sosesc maine.

Circumstantial de mod

Profesoara vorbeste frumos.

Mihai alearga bine.
Abia vine.

Circumstantial de cauza

De aceea nu a venit.
De incet ce vorbeste, nici nu-l auzi.

Circumstantial de scop
A venit dinadins, ca sa se convinga de adevar.

! Atentie: Substantivele care denumesc zilele saptamanii, anotimpurile, lunile anului, parti
ale zilei devin adverbe daca raspund la intrebarile cand si nu stau pe langa un substantive.

Iarna merg la munte.- adverb de timp, circumst. de timp

Unele adverbe si locutiuni adverbiale pot fi prepozitii si locutiuni prepozitionale: dedesubt,

deasupra, in fata, in spate in jos , de-a lungul, de-a latul etc

L-am lasat chiar deasupra. adv

L-am lasat chiar deasupra cuptorului.-prepozitie in G

Nu vezi, este chiar dedesubt. – adv

S-a asezat dedesubtul mesei.- prep. In G

Am stat in fata. – adv

Am stat in fata Mariei. Prep in G

Adverbe compuse prin contopire/ sudare:

altadata, altfel,astazi, astfel, bunaoara, deseori, rareori,uneori, bineinteles, cateodata,

nicicand, niciodata, numai, totodata, totuna, asadar, candva, undeva, cumva, iarasi, totusi,
fiecum, oarecum, oricand, oricum, deodata, impreuna, intruna, dedesubt, laolalta, acasa,
aseara, anume, defel, degraba, deloc, devreme, departe, devale, diseara, imprejur,
incontunuu, nemaipomenit, odata

Se scriu cu cratima;
- cuvinte rimate: târâș-grăpiș; tam-nisam; harcea-parcea
- provenite prin conversiune din subst compuse cu cratima: dupa-amiaza, dupa-
amiază, dupa-masă, dupa-masa.
- Locutiuni adverbialecare au in alcatuire prepozitia compusa de-a: cu de-a sila, de-a
surda, de-a curmezisul, de-a dreptul
- Locutiuni adv care au in alcatuirea lor prepozitia intr(u); dintr(u): intr-adevar, intr-
adins, dintr-adins, dintr-odata
- Locutiuni adv rimate sau ritmate: calea-valea, fuga-fuguta, treaca-mearga, vrand-
nevrand