ADVERBUL

1. Definiie. Caracteristici
Adverbul reprezint o clas de cuvinte neflexibile, care determin un verb, un adjectiv sau alt adverb.
Semantic, adverbul se raporteaz la aciuni, stri, evenimente, nsusiri, pe care le caracterizeaz, le calific, le
categorizeaz etc.
De exemplu: A nvat mult. Covorul este lucrat manual.
Morfologic, este o clas de cuvinte invariabile. Termenul neflexibil trimite nu numai la lipsa de flexiune, ci si la
faptul c adverbul se apropie de clasele flexibile prin categoria intensitii (a comparaiei).
Unele adverbe se apropie de prepoziii:
Sunt la examen. Vorbim dup. (adv.)
Vorbim dup examen. (prep.)
Adverbele relative unde, cnd, cum se apropie de conjuncii:
tiu unde a plecat. (adv.)
Unde a nvat atta, a luat not mare. (conj.)
Sintactic, apare ca adjunct (circumstanial) n raport cu un verb, adjectiv sau alt adverb, face parte dintr-un GV ori
dintr-un G adv, dup cum se poate raporta la o propoziie, pe care o modalizeaz . Cnd este integrat n enun, poate
s fie n poziie de adjunct sau de regent. De exemplu: Are un prieten destul de curajos.
Adverbul poate s fie si neintegrat: A venit, probabil, mai trziu.
2. Structura adverbelor:
1. adverbe analizabile :
derivate cu suf. is, -s, -este, -mente: crucis, fis, moris, trs, chiors, freste, romneste, istoriceste,
realmente, totalmente.
compuse: acas, devreme, dect, nicicum, altfel; ast-var, ieri-sear, minenoapte.
2. adverbe neanalizabile:
aici, aidoma, bine, cnd, da, nu, ieri, nc, mai, foarte etc.
3. Locuiunile adverbiale
Sunt grupuri de dou sau mai multe cuvinte constituite n grupri unitare sintactic, echivalente cu un adverb.
a. diferite clase lexico-gramaticale + prepoziii: cu binisorul, cu toptanul, pe drept cuvnt, cu alte cuvinte, n
preajm, n jur, de curnd, de nenumrate ori,fr ndoial, la doi pasi, peste noapte, nainte de toate, toat ziua,
ca prin minune etc.
b. construcii simetrice (corelative, cu repetiii, cu rim): de colo pn colo, din cap pn-n picioare, de la o zi la
alta, din una n alta, zi de zi, cot la cot, pur si simplu, pe via si pe moarte, nici mai mult, nici mai puin etc.
c. false propoziii: nu stiu cum, nu stiu cnd, pe ct se poate, ct ai bate din palme, ct ai zice peste, te miri cum,
de cnd e lumea si pmntul etc.
4. Clase semantice de adverbe si de locuiuni adverbiale
1. Adverbe circumstaniale (indic circumstanele aciunii):
a. de loc (poziia, locul, distana, direcia): aici, acolo, afar, deasupra, dedesubt, ncotro, departe, aproape; de
colo pn colo, ici si colo, peste tot, n lung si n lat etc.
b. de timp: azi, ieri, mine, asear, cnd, demult, odat, imediat; din cnd n cnd, an de an, zi de zi, ceas de
ceas, odat si odat.
c. de mod propriu-zise: asa, bine, cum, frumos, ru, ncet, oricum; de prisos, de poman, n zadar, cum necum, pe
tcute.
d. cantitative: mult, puin, att, destul, ct, orict, extraordinar, teribil, exagerat; o dat, de dou ori, a treia oar,
ct de ct, de multe ori, de puine ori.
e. de cauz si de scop: de ce, de aceea, pentru aceea, de asta, pentru asta
f. concesive: tot, totusi; cu toate acestea
2. Adverbe substitute (raportate la situaia de comunicare)
a. demonstrative: aici, acolo, acum, atunci, asa, astfel
b. nehotrte: cumva, cndva, oricum, oricnd, fiecum, ctva, orict; cine stie cum, cine stie unde, te miri cnd,
nu stiu cum
c. negative: niciodat, nicicnd, nicieri, niciunde, nicicum, nicict
d. interogative si relative: unde, cnd, cum, ct
3. Adverbe modalizatoare (raportarea subiectiv a locutorului la situaia de comunicare)

a. epistemice (de certitudine si de incertitudine): desigur, fireste, bineneles, evident; cu siguran, fr doar si
poate; poate, pesemne, probabil,parc, eventual
b. deontice ( se refer la acceptabilitatea sau neacceptabilitatea unor situaii n raport cu un cod de norme):
obligatoriu, necesar, recomandabil, permis, interzis.
c. apreciative: bine, ru, util, important, semnificativ, regretabil; din fericire, din pcate
4. Adverbe relaionale (redau anumite relaii n fraz sau n propoziie)
a. relative: unde, cnd, cum, ct
b. nehotrte: oriunde, oricnd, oricum, orict
5. Categoria intensitii
Au categoria intensitii anumite adverbe de mod, de timp, de loc: mai apoi, mai ncoace, mai departe, cel mai
departe, cel mai ncet
Intensitatea poate fi exprimat si prin sufixe: binisor, deprtisor, repejor, ncetinel
6. Funcii sintactice
1. circ. mod: A lucrat bine.
A procedat corect fa de ei.
2. circ. cant.: Mnnc mult.
Ct cntreste sacul?
3. circ. timp: Mine plec n concediu.
Oricnd se poate ntoarce.
4. p.s.: l stiam acolo.
O consideram aici.
5. circ. cz.: De ce a plecat?
De aceea n-a venit, pentru c n-a vrut.
6. circ.scop: De ce s pleci?
De aceea a mers acolo, ca s-i vad.
7. circ. cond.: Du-te acolo, altfel vei regreta.
8. circ. conc.: I-am spus totusi s ajung la timp.
9. pred. adv.: Poate c se neleg.
Fireste c mai trebuie s nvee.
10. atribut: Sosirea lor azi ne bucur.
Casa de acolo este a lui.
7. Conversiunea
1. substantivizare: Binele se rsplteste.
Vorbeste romneste.
2. devin adjective: astfel, asemenea, asa, bine, gata, ntocmai
Asa om, asa femeie...
3. devin prepoziii: naintea, mprejurul; n jurul, n spatele, n faa
4. devin conjuncii: unde, cnd, cum
Cnd a muncit atta, a cstigat mult.