Adverbul

1. Definiție:
a) Din punct de vedere semantic, adverbul este o clasă de cuvinte eterogenă ce indică circumstanța unei acțiuni, a unei
stări, a unei însușiri (Se împacă bine cu soacra.). De asemenea, în anumite situații, adverbul introduce punctul de vedere
al locutorului (Poate nu va ploua).
b) Din punct de vedere morfologic, adverbul este neflexibil: nu se declină și nu se conjugă. Are în comun cu adjectivul
categoria gramaticală a intensității (gradele de comparație), dar acest lucru nu influențează forma, întrucât gradele de
intensitate se exprimă analitic (cu ajutorul unor cuvinte, nu prin desinențe): Scrie foarte frumos. Învață cel mai bine din
clasă.
c) Din punct de vedere sintactic, adverbul poate determina:

 un verb (Vorbește întruna),

 un adjectiv (Este o persoană veșnic agitată.),

 o interjecție predicativă (Hai repede la gară.),

 un adverb (Abia mâine sosește coletul.)

 sau un substantiv (Plecarea ta de ieri m-a deranjat.)

Se observă din exemplele date calitatea sa de adjunct (element subordonat), însă există situații în care adverbul
funcționează ca element regent (Poate că va veni.) sau ca element independent, când este folosit ca răspuns la
propozițiile interogative (Ajungi până la cină? Nu.)
2. Clasificare:

Fiind o clasă de cuvinte neomogene semantic și sintactic, adverbul este clasificat în categorii care interferează.
Acestea sunt:

 Adverbe de loc: aici, acolo, aproape, departe, sus, jos, afară, înăuntru etc.;
 Adverbe de timp: astăzi, acum, mâine, demult, odată, luni, când, imediat etc.;
 Adverbe de mod: agale, așa, bine, cum, împreună, zadarnic etc.
Tot în categoria adverbelor de mod intră și adverbele provenite din adjective (Scrie frumos. Vorbește încet. Pornește
greu.), precum și cele provenite din substantive (E răcit cobză. L-a bătut măr. E singur cuc.).
Adverbele de mod au următoarele subdiviziuni:
 Adverbe de mod propriu-zise: abia, bine, repede, tovărășește, prietenește etc.;
 Adverbe de mod de cantitate: cam, atât, destul, mult, puțin etc.;
 Adverbe de mod de durată, de continuitate, de revenire și de frecvență: încă, mai, continuu, iarăși, adesea, neîncetat etc.;
 Adverbe de mod de afirmație: da, desigur, evident, sigur etc.;
 Adverbe de mod de negație: nu, nici, ba, nicidecum etc.;
 Adverbe de mod de îndoială (de probabilitate): poate, pesemne, oare, posibil, probabil etc.;
 Adverbe de mod de precizare și de întărire: chiar, și, tocmai etc.;
 Adverbe de mod de restricție: decât, barem, măcar, încaltea etc.;
 Adverbe de mod de exclusivitate: doar, numai, decât etc;
 Adverbe de mod de proximitate: aproape, gata, mai etc.;
 Adverbe de mod explicative: adică, anume, bunăoară etc.;
 Adverbe de mod de comparație: ca, precum, cum, aidoma, decât, asemenea etc.;
 Adverbe pronominale (folosite ca substitut al cuvintelor care arată o circumstanță):
 Adverbe relative (folosite ca elemente de relație în cadrul frazei): când, cum, unde, încotro etc.;
Ex. Va merge1/ încotro îl va duce inima.2/
 Adverbe interogative (cu ajutorul cărora se pun întrebări): Când?, Cum?, Unde?, Încotro? Etc.
Ex. Încotro se va îndrepta? Când se va întoarce?
 Adverbe demonstrative (exprimă circumstanța apropierii sau a depărtării în timp sau în spațiu): aici – acolo, acum –
atunci, aproape – departe etc.
 Adverbe nehotărâte (exprimă circumstanțele de mod, de timp și de loc întrr-o manieră indeterminată): undeva, cândva,
cumva, oricând, oricât, oriunde, altcândva, altundeva, altcumva etc.;
 Adverbe negative (neagă circumstanțele): nicicând, niciunde, nicicum, nicidecum, niciodată etc.
Datorită interferenței categoriilor adverbului, putem vorbi, spre exemplu, de adverb relativ de mod (Nu știu/ cum ai
intrat/.), de adverb interogativ de loc (Până unde vom merge?) etc.
 Adverbele predicative se caracterizează prin faptul că au statut de regent în cadrul frazei și își subordonează propoziții
subiective, introduse prin conjuncțiile subordonatoare că sau să (firește, poate, pesemne, de bună seamă, cu siguranță,
fără îndoială): Firește1/ că va veni.2/; Fără îndoială1/ că va câștiga.2/ Pesemne1/ că nu mă place.2/ Aproape1/ că ați
 reușit.2/ Mai1/ că nu m-a dojenit el pe mine. 2/ În cazul în care adverbele regente pentru o subordonată subiectivă admit
prezența unui verb copulativ, ne aflăm în situația unor adverbe de mod cu funcție de nume predicativ: (E) Posibil1/ să
întârzie.2/
(E) Sigur1/ că va reuși.2/
 Locuțiunile adverbiale sunt grupări stabile de cuvinte, unitare sintactic, echivalente cu un adverb. Într-o locuțiune
adverbială, adverbul nu este un element constituent obligatoriu. Clasificarea locuțiunilor adverbiale păstrează categoriile
clasificării adverbului după cum urmează:
 Locuțiuni adverbiale de loc: ici și colo, din loc în loc, în față, în spate etc.;
 Locuțiuni adverbiale de timp: zi și noapte, când și când, clipă de clipă etc.;
 Locuțiuni adverbiale de mod: așa și așa, cu chiu, cu vai, din plin, din ce în ce, de-a bușilea etc.;
 Locuțiuni adverbiale predicative: fără doar și poate, cu siguranță, fără îndoială etc.;
 Semiadverbele – sunt adverbele fără autonomie sintactică, făcăndu-și apariția doar în prezența unui cuvânt cu care
alcătuiește o unitate sintactică: chiar el, doar cuvântul, numai prietenii, mai deloc etc.

3. Categorii gramaticale

Categoria comparației este prezentă mai ales la adverbele de mod, dar și la anumite adverbe de loc referitoare la
poziție (aproape, departe, jos, sus), precum și în cazul unor adverbe de timp (curând, devreme, târziu).

Sunt incompatibile cu gradele de comparație semiadverbele (și, chiar, mai, tot), adverbele pronominale (undeva,
oricum, altcândva), unele adverbe obținute prin procedeul derivării (realmente, târâș, morțiș) și adverbele care exprimă
însușiri sau circumstanțe ce nu suportă comparație (absolut, acasă, ieri, mereu). În contextele în care adverbul mai apare
pe lângă adverbe precum ieri, mereu, totdeauna, niciodată, acesta nu ajută la formarea comparativului, ci este
semiadverb, exprimând aproximarea:

Ex. Mai mereu întârzie la școală. = echivalent semantic cu Aproape mereu întârzie la școală.

3.1. POZITIV - Ești aproape de adevăr.

3.2. COMPARATIV
– De superioritate – Mai aproape este discoteca decât biblioteca.
- De egalitate – Cele două magazine sunt la fel de aproape de casă.
- De inferioritate – Nu e mai puțin aproape nici stația de autobuz.
3.3. SUPERLATIV
- Relativ de superioritate – Acum a fost cel mai aproape de câștigarea trofeului.
- Relativ de inferioritate – Cel mai puțin aproape este sala de sport.
- Absolut de superioritate – Ești foarte aproape de reușită.
- Absolut de inferioritate – Am simțit-o foarte puțin aproape de mine.

Cuvântul cel din structura superlativului rămâne invariabil când adverbul determină un verb (ea vorbește cel mai
bine.) sau un adjectiv (universitatea cel mai bine cotată.), dar variază după gen, număr și caz când determină un
substantiv (prietenii cei mai departe).

4. Funcțiile sintactice ale adverbului:

 Nume predicativ: Este bine să fii mai flexibil în abordare.
 Atribut adverbial: Vârsta de acum nu se mai întoarce.
 Apoziție: Doarme iepurește, adică ușor.
 Complement circumstanțial de loc: Nu plecați departe de casă!
 Complement circumstanțial de timp: Poimâine este ziua lui.
 Complement circumstanțial de mod: A plecat repede fără să salute.
 Complement circumstanțial de cauză: A făcut-o dinadins.
 Complement circumstanțial de scop: De aceea îți repet, să nu uiți cum se obține succesul! (de aceea –
locuțiune adverbială)
 Complement circumstanțial condițional: Vei face ce ți-ai propus, altfel vei regreta.
 Complement circumstanțial concesiv: Oricum, el tot nu renunță.
 Complement circumstanțial consecutiv: De o vreme, se înțeleg de mai mare dragul. (locuțiune adverbială)
 Predicat verbal: Firește că voi veni.
 Fără funcție sintactică: Tocmai el m-a dezamăgit.
5. Dificultăți în analiza adverbelor

Test adverb
Marcați varianta corectă de analiză gramaticală a cuvintelor subliniate din enunțurile de mai jos:
1. Eram obosită, de aceea m-am culcat devreme. a) pronume demonstrativ, Ac./complement circumstanțial de cauză;
b) locuțiune adverbială/ complement circumstanțial de scop; c) locuțiune adverbială/ complement circumstanțial de
cauză; d) altă interpretare.
2. Se întreabă încotro s-o apuce acum. a) adverb relativ de loc/ complement circumstanțial de loc; b) adverb de loc,
Ac./ complement direct; c) adverb de loc, Ac/ complement circumstanțial de loc; d) altă interpretare.
3. Poate că va înțelege de data aceasta. a) verb predicativ, indicativ prezent, persoana a III-a, singular/ predicat verbal;
b) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; c) adverb predicativ/predicat verbal; d) altă interpretare.
4. Poate a devenit mai înțelegător cu vârsta. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb
predicativ/ predicat verbal; c) verb predicativ, indicativ, prezent, persoana a III-a, singular/predicat verbal; d) altă
interpretare.
5. Nicicând n-a fost mai evident că o iubește. a) adjectiv propriu zis, comparativ, N./ nume predicativ; b) adverb de
mod, comparativ/ complement circumstanțial de mod; c) adverb de mod, comparativ/ nume predicativ; d) altă
interpretare.
6. Nu i-a priit plecarea de acasă în străinătate. a) substantiv comun, Ac./ atribut substantival prepozițional; b)
substantiv comun, Ac./ complement circumstanțial de loc; c) adverb de loc + prepoziție/ complement circumstanțial de
loc; d) altă interpretare (adverb de loc + prepoziție/ atribut adverbial).
7. Oricum, tot va pleca până la urmă. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb de mod/
complement circumstanțial concesiv; c) adverb relativ de mod/ complement circumstanțial condițional; d) altă
interpretare.
8. Mersul alene pe ulița copilăriei îi bucura inima. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb de
mod/ atribut adverbial; c) adjectiv propriu-zis invariabil, N./ atribut adjectival; d) altă interpretare.
9. Vasile nu era niciodată acasă. a) adverb de timp/ nume predicativ; b) pronume negativ, N/ nume predicativ; c) adverb
de timp/ complement circumstanțial de timp; d) altă interpretare.
10.Voia să vadă cum e să zbori. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb relativ de mod/
complement circumstanțial de mod; c) adverb relativ de mod/ nume predicativ; d) altă interpretare.
11. Mai-mai să te cred! a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb de mod/ nume predicativ; c)
adverb predicativ/ predicat verbal; d) altă interpretare.
12.S-a întins cât îi era plapuma. a) adverb relativ de mod/ nume predicativ; b) adverb relativ de mod/ complement
circumstanțial de mod; c) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; d) altă interpretare.
13.Cineva va fi, firește, să te întâmpine la aeroport. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb
de mod/ nume predicativ; c) adverb predicativ/ predicat verbal; d) altă interpretare.
14.Nu e oare mai bine să rămânem doar prieteni? a) adverb de mod/ nume predicativ; b) adverb de mod/ complement
circumstanțial de mod; c) adverb de mod/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
15.S-a purtat întâi cu blândețe. a) numeral ordinal, Ac./ complement circumstanțial de timp; b) adverb de timp/
complement circumstanțial de timp; c) adverb de mod/complement circumstanțial de mod; d) altă interpretare.
16.Așa-i că ne-a socotit naivi? a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb predicativ/ predicat
verbal; c) adverb de mod/ nume predicativ; d) altă interpretare.
17.Cred că așa e mai bine pentru toată lumea. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb
predicativ/ predicat verbal; c) adverb de mod/ nume predicativ; d) altă interpretare.
18.Mă trezesc cu o cafea dimineața. a) substantiv, Ac./ complement circumstanțial de timp; b) adverb de timp/
complement circumstanțial de timp; c) adverb de timp/ atribut adverbial; d) altă interpretare.
19.Trezitul dimineața îi displace profund în weekend. a) substantiv, Ac./ complement circumstanțial de timp; b) adverb
de timp/ complement circumstanțial de timp; c) adverb de timp/ atribut adverbial; d) altă interpretare.
20.Dimineața trecută nu m-am putut trezi la timp. a) substantiv, Ac./ complement circumstanțial de timp; b) adverb de
timp/ complement circumstanțial de timp; c) substantiv component al locuțiunii adverbiale/ complement circumstanțial
de timp; d) altă interpretare.
21.Ce frumos ninge! a) adverb de mod/ fără funcție sintactică; b) pronume relativ, Ac./ complement circumstanțial de
mod; c) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; d) altă interpretare.
22.Probabil vei alege ce-i mai ușor. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb predicativ/
predicat verbal; c) adverb de mod/ nume predicativ; d) altă interpretare.
23.Este destul de deștept ca să nu facă acest lucru. a) adverb + prepoziție/ nume predicativ; b) adverb + prepoziție/
complement circumstanțial de mod; c) locuțiune adverbială/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
24.Se gândește la felul cum va răspunde întrebărilor. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b)
adverb relativ de mod/ complement circumstanțial de mod; c) adverb relativ de mod/ atribut adverbial; d) altă
interpretare.
25.Plimbarea seara pe jos mă relaxează. a) adverb de loc + prepoziție/ complement circumstanțial de loc; b) adverb de
loc + prepoziție/ atribut adverbial; c) locuțiune adverbială/ complement circumstanțial de loc; d) altă interpretare.
26.Se sperie și dacă strănuți lângă el. a) conjuncție coordonatoare copulativă/ fără funcție sintavtică; b) conjuncție
coordonatoare adversativă/ fără funcție sintactică; c) adverb de mod/ complement circumstanțial condițional; d) altă
interpretare ( adverb de mod/ fără funcție sintactică).
27.Fără doar și poate că vei ajunge departe. a) locuțiune adverbială/ complement circumstanțial de mod; b) locuțiune
adverbială predicativă/ predicat verbal; c) locuțiune adverbială/ nume predicativ; d) altă interpretare.
28.De aceea te tot sunam, ca să te informez. a) locuțiune adverbială, Ac./ complement circumstanțial de cauză; b)
locuțiune adverbială, Ac./ complement circumstanțial de scop; c) pronume demonstrativ, Ac./ complement
circumstanțial de scop; d) altă interpretare (locuțiune adverbială/ complement circumstanțial de scop)
29.Ce se mai poartă turcoazul vara aceasta! a) pronume relativ, Ac./ complement direct; b) adverb de mod/ fără funcție
sintactică; c) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; d) altă interpretare.
30.Aproape că a reușit să mă convingă. a) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; b) adverb predicativ/
predicat verbal; c) adverb de mod/ nume predicativ; d) altă interpretare.
 Prepoziția

1. Definiție:
a) Din punct de vedere morfologic: prepoziția este partea de vorbire neflexibilă cu rol de conector între un element
subordonat și regentul său.
b) Din punct de vedere semantic: prepoziția are un conținut noțional insuficient în afara unui context. Totuși, ea poate
actualiza în comunicare un sens de bază, identificabil în majoritatea sintagmelor cu prepoziție și alte sensuri
secundare, dependente în mai mare măsură de context.
De ex., prepoziția în exprimă în primul rând interioritatea spațială (Profesorul a intrat în clasă.), dar poate arăta și
interioritatea temporală (Este în concediu medical.).
2. Clasificare:
2.1. După structură, prepozițiile se grupează în:
 Prepoziții simple (alcătuite dintr-un singur termen): a, către, contra, ca, de, după, dintre, fără, la, lângă, peste,
spre, sub etc.
 Prepoziții compuse (alcătuite din doi sau mai mulți termeni): de la, de lângă, pe lângă, până pe la, de peste
etc.
 Locuțiuni prepoziționale (grupări constante de cuvinte cu înțeles unitar și cu rol de prepoziții): în afara, în
dreapta, în preajma, în vederea, în ciuda, la mijlocul, în caz de, alături de etc.
2.2. După regimul cazual:
o Prepoziții care cer genitivul: asupra, contra, împotriva, deasupra, dedesubtul, înaintea, îndărătul, împrejurul etc.
Acestora li se adaugă locuțiunile prepoziționale cu același regim: în fața, în mmijlocul, în dreapta, în locul, de-a lungul,
de-a curmezișul etc.;
Ex. S-a rătăcit în mijlocul pădurii. (complement circumstanțial de loc, exprimat prin substantiv în cazul genitiv)

Prepozițiile care cer genitivul fac abatere de la acest regim în două contexte: când sunt urmate de formele
neaccentuate ale pronumelui personal sunt compatibile cu dativul (Deasupra-mi plutea un puf de păpădie.), iar când
după prepoziție urmează pronume posesive, acestea devin adjective pronominale posesive în cazul acuzativ
(Deasupra mea plutea un puf de păpădie.)

o Prepoziții care cer dativul: grație, mulțumită, datorită, contrar, conform, potrivit, aidoma, asemenea, așijderea.
Ex. Ancheta s-a desfășurat conform legii. (complement circumstanțial de mod, substantiv, cazul dativ)
o Prepoziții care cer acuzativul: cu, către, ca, de, din, dintre, fără, în, la, lângă, pe, pentru, prin, spre, sub. Cu același
regim sunt și locuțiunile prepoziționale al căror ultim termen este o prepoziție cu regim de acuzativ: față de, afară de, în
legătură cu, alături de, conform cu, de față cu etc.
Ex. Ne pregătim pentru examen. (complement circumstanțial de scop, exprimat prin substantiv în acuzativ).
Ex. Pregătirea pentru examen se desfășoară conform orarului. (atribut substantival prepozițional exprimat prin
substantiv în cazul acuzativ).
3. Dificultăți
3.1. Prepoziția contra are regim cazual dublu. Cel mai frecvent, contra impune genitivul (Să luptăm contra guvernului!), dar
există două tipuri de contexte în care substantivului i se impune acuzativul: Joacă echipa Steaua contra echipa Dinamo.
(contra = versus) și Ofer apartament contra garsonieră. (contra = în schimbul).
3.2.1. Unele dintre prepoziții provin din adverbe, fără modificări formale: ca, cât, decât, aidoma, asemenea, deasupra, distincția
față de adverb realizându-se cu ajutorul contextului.
 Utilizare prepozițională:
E mai înalt ca tine. (prepoziție cu acuzativ)
Străluceau ca stelele. (prepoziție cu acuzativ)
Are un buget cât China. (prepoziție cu acuzativ)
Aleargă mai repede decât mine. (prepoziție cu acuzativ)
Se purta asemenea/aidoma tatălui. (prepoziție cu dativ)
S-a lăsat ceața deasupra orașului. (prepoziție cu genitiv)
 Utilizare adverbială:
Le vorbea oamenilor ca unor servitori.
I-a dat atenție mai mult lui Ion decât lui Vasile.
Cât e de frumos!
Ei doi se îmbracă asemenea/aidoma.
Pune cartea deasupra.

În cazul prepozițiilor ca, cât, decât, termenul elementului cu care se face comparația este obligatoriu în cazul
acuzativ, ceea ce nu este valabil în cazul adverbului. Adverbele ca și decât pun în relație comparatul (elementul care se
compară) cu comparantul (elementul cu care se face comparația), acesta din urmă reluând în general structura primului.

Ex. Este mai plauzibilă ideea lui Ion decât a lui Vasile.
 Decât comparativ funcționează și cu rolul de conjunție subordonatoare, introducând o propoziție circumstanțială
modală:

Ex. Vasile s-a comportat mai bine1/ decât anticipam cu toții.2/

3.2.2. Există și altă categorie de prepoziții și locuțiuni prepoziționale obținute prin conversiune de la adverbe și locuțiuni
adverbiale. Confuzia între acestea este mai ușor de evitat, întrucât prepozițiile și locuțiunile prepoziționale au aspect
articulat: în fața, în mijlocul, dedesubtul, înaintea, îndărătul, pe când adverbele și locuțiunile adverbiale au aspect
nearticulat.

Prepoziții și locuțiuni prepoziționale Adverbe și locuțiuni adverbiale

În fața casei e un om de zăpadă. E un om de zăpadă în față.
Masa este așezată în mijlocul camerei. Așezăm masa în mijloc.
Mingea a intrat dedesubtul patului. Mingea a intrat dedesubt.
Ei merg înaintea grupului. Ei merg înainte.

3.3. Apariția unei prepoziții este legată de prezența a doi termeni (T1 = regent, T2 = subordonat): casă de piatră, șarpe cu
clopoței, revolta împotriva regulamentului.
În limbaj familiar, termenul regent poate lipsi: au mai venit dintre colegi. (dintre colegi ocupă sintactic poziția de
atribut substantival prepozițional), echivalent cu Au mai venit unii dintre colegi. (situație tipică în care prepoziția leagă T 1
(unii) de T2 (colegi).
4. Funcții sintactice

Prepozițiile nu pot ocupa poziții sintactice decât împreună cu termenul care îi urmează.

Utilizări ale prepozițiilor:

Ex. Prepoziția DE

Nume predicativ: Brățara este de aur.

Atribut substantival prepozițional: prințesa locuia într-un palat de cleștar.

Complement indirect: îi este teamă de întuneric.

Complement de agent: Fuseseră deja convinși de Vasile.

Complement circumstanțial de loc: De unde vii așa târziu?

Complement circumstanțial de timp: Te aștept de zece minute.

Complement circumstanțial de cauză: Era roșu la față de mânie.

Complement circumstanțial de scop: Se gătea de petrecere.

Complement circumstanțial consecutiv: Gătea de minune.

Ex. Prepoziția PENTRU

Nume predicativ: Cadoul este pentru tine.

Atribut substantival prepozițional: Lupta pentru victorie a fost încununată cu succes.

Complement indirect: L-am cumpărat pentru altcineva.

Complement circumstanțial de timp: Suntem prieteni pentru totdeauna.

Complement circumstanțial de cauză: Pentru atâta lucru s-a supărat.

Complement circumstanțial de scop: Alergam pentru victorie.

Complement circumstanțial concesiv: Chiar numai pentru experiență, eu tot voi participa la concurs.

Ex. Prepoziția ÎMPOTRIVA

Nume predicativ: El este împotriva tuturor.

Atribut substantival prepozițional: Campania împotriva drogurilor a avut rezultate bune.

 Complement indirect: El votează împotriva demiterii.

Complement circumstanțial concesiv: Împotriva prejudecăților, alegerile vor fi câștigate totuși de o femeie.

Ex. Prepoziția DATORITĂ

Atribut substantival prepozițional: Reușita datorită talentului l-a dus la premiu.

Complement circumstanțial de cauză: A ajuns mai devreme datorită educației.

5. Dificultăți în analiza prepoziției

1.1. Deoarece majoritatea locuțiunilor prepoziționale cu regim genitival au în structura lor o prepoziție și un substantiv (în fața,
în spatele, în mijlocul, în ciuda), există tendința de a considera drept locuțiuni prepoziționale grupuri de cuvinte cu aceeași
structură (pe motivul, din cauza, cu scopul, cu condiția). Pentru a evita acest tip de greșeală, putem introduce un
determinant (de preferat adjectiv pronominal demonstrativ) substantivului din grupul de cuvinte susceptibil de a fi
locuțiune prepozițională. Numai dacă adjectivul pronominal demonstrativ se exclude (* în această pofidă), grupul este
locuțiune prepozițională. Dacă adjectivul pronominal este compatibil cu substantivul din grup, atunci considerăm grupul
drept substantiv însoțit de prepoziție: Din cauza lui Vasile am întârziat toți. (din cauza = substantiv comun, cazul acuzativ,
precedat de prepoziția din/ complement circumstanțial de cauză; lui Vasile = substantiv propriu, caz genitiv/ atribut
substantival genitival).
Observație: în manualele școlare, aceste grupuri de cuvinte sunt tratate, conform gramaticii tradiționale, drept
locuțiuni prepoziționale. În exemplul: Din cauza lui Vasile am întârziat toți.- din cauza lui Vasile = complement
circumstanțial de cauză, exprimat prin substantiv propriu, caz genitiv, precedat de locuțiunea prepozițională din cauza.
1.2. Prepozițiile nu pot impune caz în situația în care se află în fața unei clase de cuvinte care nu se declină. În această
ipostază se află adverbele și verbele la modurile infinitiv și supin: Vine de departe. Se întoarce până mâine. Plăcerea de a
citi nu-i poate fi luată. Merge la secerat. Mașina de tuns iarba s-a stricat. Obișnuința de a asocia prepozițiile cu un regim
cazual poate să conducă la greșeala de a atribui adverbului sau verbului cazul acuzativ.
1.3. De asemenea, prepoziția de nu impune cazul acuzativ când se află în asociere cu un adverb (extrem de, grozav de,
nemaipomenit de, nespus de), ajutând împreună la formarea gradului superlativ absolut. În propoziția Vasile este teribil de
emoționat., teribil de emoționat este nume predicativ, exprimat prin adjectiv participial, în cazul nominativ. Se observă
faptul că gruparea teribil de este echivalentă cu adverbul foarte, deci aceasta este element component al gradului
superlativ absolut.

Conjuncția

1. Definiție: conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă cu ajutorul căreia sunt exprimate relații sintactice de coordonare
sau de subordonare la nivelul propoziției sau al frazei. Mai exact, conjuncția este un instrument gramatical cu următoarele
roluri:
o Conector între părți de propoziție coordonate: Vara merg la mare și la munte. (conjunția și leagă două
complemente circumstanșiale de loc)
o Conector al unor propoziții coordonate: Trebuie1/ să muncim2/ și să perseverăm3/. (conjuncția și leagă două
propoziții subiective)
o Element introductiv al unei propoziții subordonate: Vreau1/ să plec în excursie2/. (conjuncția să introduce o
completivă directă, subordonată propoziției principale)
2. Clasificare
2.1. După structură, conjuncțiile pot fi:
 Simple (alcătuite dintr-un termen): și, iar, dar, fie, sau, dacă, să, că etc.
 Compuse (alcătuite din două sau mai multe cuvinte): fiindcă, deoarece, ca să, încât să, căci, ci și etc.
 Locuțiuni conjuncționale (grupuri stabile de cuvinte echivalente cu conjuncțiile propriu-zise): precum și, măcar
că, așa că, pentru că, în loc să, chiar dacă, din cauză că etc.
2.2. După criteriul sintactic, conjuncțiile se împart în două grupe: conjuncții coordonatoare și conjuncții
subordonatoare.
a) Conjuncțiile coordonatoare se divid în patru categorii:
 Conjuncții copulative ce exprimă ideea de asociere: și, nici, cărora li se adaugă locuțiunile conjuncționale copulative: cât
și, precum și, ca și.

Nici este conjuncție doar în structura corelativă nici....nici... : Nici Ion, nici Maria nu au fost de acord cu propunerea
mea. În alte contexte (fără corelativ), nici are valoare adverbială: Nici nu îmi închipuiam ce va urma. Nici Mihai nu-l mai
susține.
 Conjuncții disjunctive ce exprimă ideea de excludere: sau, fie, ori. În limbaj popular, se utilizează și conjuncția au, de
obicei însoțită de adverbul ba: Are dreptate au ba?
 Conjuncții adversative, ce exprimă ideea de opoziție între cuvintele sau propozițiile pe care le leagă: dar, iar, însă, ci, or, și
(adversativ). Cu același rol se folosesc locuțiunile conjuncționale: doar că, numai că, numai cât.

Faptul că înaintea conjuncției adversative și se pune virgulă este un criteriu suplimentar al distincției între și
copulativ și conjuncția adversativă omonimă: I-am spus totul, și (=dar) nu m-a crezut. De asemenea, ni se pare util să
atragem atenția asupra confuziei dintre conjuncția adversativă or (=dar) și conjuncția disjunctivă ori (=sau).

Ex. Am discutat despre compatibilități. Or, tocmai acest subiect ne despărțea.

Nu știe dacă pleacă ori rămâne.

 Conjuncții concluzive introduc o concluzie a ideilor anterioare: așadar, deci, dar (concluziv), va să zică, care va să zică. La
acestea se adaugă locuțiunile conjuncționale concluzive: ca atare, așa că, de aceea, în concluzie, prin urmare, în
consecință.
b) Conjuncțiile subordonatoare și locuțiunile conjuncționale subordonatoare pot fi împărțite în: conjuncții
subordonatoare specializate, acestea neintroducând decât un fel de propoziție subordonată și conjuncții subordonatoare
nespecializate, care pot introduce propoziții de mai multe feluri.
 Conjuncții și locuțiuni conjuncționale specializate:
- Cauzale: fiindcă, deoarece, căci, întrucât, pentru că, din cauză că, de vreme ce, din moment ce (De vreme ce
n-a învățat1/, a luat notă mică la test.)
- Concesive: deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că, măcar să (Deși plouă, eu tot ies la plimbare.)
- Temporale: îndată ce, ori de câte ori, abia ce, imediat ce (Îndată ce ajunse acasă sună telefonul.)
- Consecutivă: încât (Mă plictisea atât de tare încât adormea.)
- Modale (comparative): ca și cum, de parcă, ca și când, pe cât (O interoga ca și cum ar fi știut adevărul.)
 Conjuncții și locuțiuni conjuncționale nespecializate: își actualizează diferite funcții și sensuri în context. Acestea sunt: să,
că, ca să, dacă, de, cum, după ce, odată ce etc.

Utilizări pentru conjuncția să:

Trebuie1/ să ajungem mai repede2/. (introduce o subiectivă)

Dorința lui era1/ să reușească2/. (introduce o predicativă)

Acum are motivația1/ să câștige2/. (introduce o atributivă)

Dorește să participe la concurs. (introduce o completivă directă)

Se gândește să renunțe. (introduce o completivă indirectă)

Vine la București să-și vadă nepoții. (introduce o circumstanțială de scop)

Să știu că-i adevărat, aș susține cauza. (introduce o circumstanțială condițională)

Să vrei și tot nu-l poți obține. (introduce o circumstanțială concesivă)

Nu-i așa de nepriceput să nu reușească. (introduce o circumstanțială consecutivă)

Utilizări pentru conjuncția că:

Îi era că n-are timp pentru toate. (introduce o subiectivă)

Scuza lui era că n-are timp. (introduce o predicativă)

Gândul că nu va reuși o neliniștea. (introduce o atributivă)

A visat că va ajunge medic. (introduce o completivă directă)

Se temea că nu va avea susținere. (introduce o completivă indirectă)

Grăbește-te că n-avem timp de pierdut! (introduce o circumstanțială cauzală)

Că nu vrei, tot o să se întâmple. (introduce o circumstanțială concesivă)

Sunt atât de mici că nu-i observi. (introduce o circumstanțială consecutivă)

Utilizări pentru conjuncția dacă:

 E bine dacă ești mai tolerant. (introduce o subiectivă)

Problema este dacă acceptă provocarea. (introduce o predicativă)

Întrebarea dacă vom reuși ne preocupă. (introduce o atributivă)

Nu știu dacă va veni. (introduce o completivă directă)

Se gândește dacă e utilă munca lui. (introduce o completivă indirectă)

De unde să știu, dacă nu spui nimic? (introduce o circumstanțială cauzală)

Dacă nu aș cunoaște motivul întârzierii, m-aș supăra. (introduce o circumstanțială condițională)

Și dacă mi-ai spune adevărul eu tot nu te-aș crede. (introduce o circumstanțială concesivă)

3. Dificultăți în analiza conjuncțiilor

Problemele întâmpinate în identificarea și analiza conjuncției sunt legate de câteva cazuri de omonimie cu alte clase
de cuvinte. Enumerăm unele dintre aceste situații:

3.1. Cum cauzal și cum temporal sunt conjuncții subordonatoare și nu trebuie confundate cu adverbul relativ cum. Evitarea
confuziei se realizează prin înlocuirea acestora cu posibilele sinonime (îndată ce pentru cum temporal și fiindcă pentru
cum cauzal)

Ex. Cum (= îndată ce) s-a trezit, s-a apucat de exerciții. (cum = conjuncție subordonatoare, fără funcție sintactică)

Cum ( =fiindcă) nu s-au înțeles, au apelat la un mediator. (cum = conjuncție subordonatoare, fără funcție
sintactică)

Nu știu cum va proceda. (cum = adverb relativ de mod/ complement circumstanțial de mod)

3.2. Conjuncția de, prepoziția de, pronumele relativ de și adverbul de (abia de) sunt, de asemenea, în situația de a naște
confuzii din cauza omonimiei lexico-gramaticale.

Ex. Tremura de frig. (de = prepoziție + substantiv în acuzativ)

Cel de (= care) te-a convins e vinovat. (de = pronume relativ, caz nominativ, subiect)

De (= dacă) oi păți ceva, e numai vina mea. (de = conjuncție subordonatoare, fără funcție sintactică)

Abia de-l mai recunosc. (de = adverb de mod, fără funcție sintactică)

3.3. Conjuncția și poate fi confundată cu semiadverbul și.

Îi plac pisicile și câinii. (și = conjuncție coordonatoare copulativă)

Ne-am certat, și (=dar) încă ne respectăm (și = conjuncție coordonatoare adversativă)

Știu că îi plac foarte mult drumețiile, și (=deci) o să-l invit la munte. (și = conjuncție coordonatoare concluzivă)

Îndată ce s-au întâlnit, i s-a și (=imediat) confesat. (și = semiadverb, fără funcție sintactică)

3.4. Conjuncția decât are aceeași formă cu prepoziția decât și adverbul decât.

Ex. E mai harnic decât mine. (decât = prepoziție + pronume în acuzativ)

Nu e decât o problemă de timp. (decât = adverb cu sens restrictiv)

Mai bine să plecăm decât să continuați cearta. (decât = conjuncție subordonatoare, introduce o circumstanțială
de mod; este conjuncție întrucât stabilește o conexiune între două verbe)

3.5. Conjuncția precum ≠ prepoziția precum

Nu ies lucrurile totdeauna /precum dorești/. (precum = conjuncție subordonatoare, introduce o circumstanțială de
mod)

Se simțea precum o prințesă. (precum = prepoziție + substantiv în acuzativ)

3.6. Conjuncția până ≠ prepoziția până

 A insistat/ până m-a convins./ (până = conjuncție subordonatoare, introduce o circumstanțială temporală)

Costumul va fi gata până data viitoare. (până = prepoziție + substantiv în acuzativ)

3.7. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale concluzive deci, așadar, prin urmare etc ≠ deci, așadar, prin urmare etc.
cu valoare de adverbe și locuțiuni adverbiale.
Ex. Ne-am înțeles bine în excursie, așadar o să repetăm experiența. (așadar = conjuncție coordonatoare concluzivă)
Profitul a crescut cu zece milioane, așadar aproape cu 15 procente. (așadar = adverb de mod)
Deci, așadar, prin urmare etc. au valoare adverbială când introduc o apoziție.

Interjecția

1. Definiție:
a) Din punct de vedere morfologic, interjecția este o clasă eterogenă de cuvinte neflexibilă cu intonație exclamativă
sau interogativă;
b) Din punct de vedere semantic, interjecțiile exprimă stări fizice și psihice sau imită sunete din lumea înconjurătoare
fără să aibă un conținut noțional.
2. Clasificare:
2.1. După semnificație:
 Interjecții propriu-zise (exprimă stări fizice, psihice și impulsuri voliționale): ah, of, ehe, vai, uite, hai, ups, iată, au,
na, de, hm etc.
Interjecțiile propriu-zise pot fi împărțite în următoarele subdiviziuni:
- Interjecții cu valoare emotivă (exprimă reacții la senzații fizice ori emoții): ah, ei, o, of, vai ptiu, bravo etc.;
- Interjecții persuasive (exprimă un îndemn sau un ordin): ssst, șșș, ia. Hai, na, poftim, aport, zât, dii etc;
- Interjecții adresative (exprimă : bă, bre, fă, mă, hei, pui-pui, cuțu-cuțu, pis-pis etc.
- Interjecții cu valoare fatică (indică funcționarea canalului de comunicare): alo, aha, îhî, mmm etc.;
- Interjecții prezentative (indică: iacă, iată, ia, iacătă, uite etc.;
- Interjecții – mărci discursive: aș, de, păi, zău, oho etc.;
- Interjecții formule de politețe: pardon, mersi, bună, pa, ciao, adio etc.;
- Interjecții informative (folosite în contexte tipice): pas, amin, aleluia etc.;
- Interjecții cu rol eufonic (întâlnite în cântece): tra-la-la, la-la-la, u-iu-iu etc.
 Onomatopee sau interjecții onomatopeice (imită sunete din realitate sau sugerează mișcări): bang, cotcodac,
cucu, ham, haț, huța, jap, lipa, miau, pac, piu, pleosc, poc, scârț, trosc, țac, zvrr etc.
2.2. După structură:
 Simple (formate dintr-un singur termen sau din repetarea aceluiași termen): au, bâldâbâc, hai, mac-
mac, cioc-cioc etc.;
 Compuse (formate din mai multe componente diferite): tic-tac, tura-vura, ei na, ai aș, ia poftim,
treosc-pleosc etc.;
 Locuțiuni interjecționale (grupări stabile de cuvinte cu înțeles unitar, echivalente ale unor interjecții):
doamne-ferește, păcatele mele, ți-ai găsit, vezi doamne, vai și amar, ia te uită, slavă domnului, la
naiba, ca să vezi etc.
3. Funcții sintactice:
Din punct de vedere sinatctic deosebim interjecțiile care nu au funcții sintactice de cele care, datorită asemănării
semantice cu alte părți de vorbire (verb, adverb, adjectiv) pot avea funcții sintactice comune cu acestea.
 Predicat verbal: Uite-o pe Maria!
 Nume predicativ: E vai de situația lui!
 Atribut interjecțional: Halal lucrare ai mai făcut!
 Complement circumstanțial de mod: Mergea șontâc-șontâc.
 Fără funcție sintactică: Măi Vasile, nu ești gata încă?
4. Dificultăți în analiză:
a) Interjecția uite ≠ verbul la imperativ uită-te (infinitivul a se uita).
Ex. Uite un avion! (interjecție)
Ex. Uită-te la film diseară! (verb reflexiv, mod imperativ)
Verbul reflexiv a se uita nu este compatibil cu un complement direct (la film = complement indirect), spre
deosebire de interjecția uite (un avion = complement direct)
b) Interjecția ce ≠ pronumele relativ ce ≠ adverb relativ de mod ce
Ex. Ce, îți închipui că o să fac treaba în locul tău? (interjecție)
Ex. Ce mai faci? (pronume interogativ)
Ex. Ce repede trece timpul! (adverb relativ de mod)
c) Interjecția aiurea ≠ adverbul aiurea
Ex. Aiurea! Cine o să-l creadă? (interjecție)
Ex. Vorbește aiurea. (adverb de mod)
Interjecția aiurea se folosește pentru a arăta dezaprobarea față de enunțul anterior.

d) Interjecțiile predicative nu au flexiune deși uneori formele acestora seamănă cu cele ale verbelor: haidem, haide,
haideți; poftim, poftiți; uite, uitați.

Test (prepoziție, conjuncție, interjecție)

1. Haideți să explorăm împrejurimile! a) interjecție simplă, predicativă/ predicat verbal; b) verb predicativ, mod imperativ,
persoana a II-a/ predicat verbal; c) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
2. Ia poftim și pe la noi! a) interjecție simplă/ predicat verbal; b) interjecție compusă/ predicat verbal; c) verb predicativ,
mod imperativ/ predicat verbal; d) altă interpretare.
3. S-a supărat și harști! o palmă pe obraz. a) interjecție simplă/ complement circumstanțial de mod; b) interjecție simplă/
predicat verbal; c) interjecție simplă / fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
4. A rămas paf când i-am spus adevărul. a) interjecție simplă/ complement circumstanțial de mod; b) interjecție simplă/
predicat verbal; c) interjecție simplă/ nume predicativ; d) altă interpretare.
5. Halal impresie ți-ai făcut despre orașul nostru! a) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; b) interjecție simplă/ atribut
adjectival; c) interjecție simplă/ atribut interjecțional; d) altă interpretare.
6. Bravo tuturor celor implicați! a) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; b) interjecție simplă/ predicat verbal; c)
interjecție simplă/ atribut interjecțional; d) altă interpretare.
7. Noul coleg îmi pare cam tralala. a) interjecție simplă/ complement circumstanțial de mod; b) interjecție simplă/ nume
predicativ; c) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
8. Dacă nu învîțăm, va fi vai de noi! a) interjecție simplă/ complement circumstanțial de mod; b) interjecție simplă/
subiect; c) interjecție simplă/ nume predicativ; d) altă interpretare.
9. Uite-l și pe Vasile în primul rând! a) verb predicativ, mod imperativ, persoana a II-a/ predicat verbal; b) interjecție
simplă predicativă/ predicat verbal; c) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
10. Halal să-ți fie! a) interjecție simplă/ nume predicativ; b) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; c) interjecție simplă/
complement circumstanțial de mod; d) altă interpretare.
11. N-ar fi rău să mai pui mâna pe carte, măi băiete! a) interjecție simplă, caz vocativ/ fără funcție sintactică; b) interjecție
simplă, caz vocativ/ atribut interjecțional; c) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
12. A dorit să rămână până se va rezolva situația. a) prepoziție simplă/ fără funcție sintactică; b) conjuncție
subordonatoare/ fără funcție sintactică; c) conjuncție subordonatoare/ complement circumstanțial de timp; d) altă
interpretare.
13. Și de m-ai fi învins, tot n-aș fi renunțat! a) conjuncție compusă subordonatoare/ fără funcție sintactică; b) adverb +
conjuncție subordonatoare/ fără funcție sintactică; c) conjuncție coordonatoare copulativă + conjuncție
subordonatoare/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
14. În timp ce Elena părăsea încăperea se făcu liniște. a) substantiv comun, Ac. + pronume relativ/ complement
circumstanțial de timp; b) locuțiune conjuncțională/ fără funcție sintactică; c) locuțiune prepozițională/ fără funcție
sintactică; d) altă interpretare.
15. Ce, nu te-ai lămurit în privința lui nici acum? a) pronume relativ, Ac./ complement direct; b) adverb de mod/ fără
funcție sintactică; c) interjecție simplă/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
16. Nu voi fi gata până luna viitoare. a) prepoziție, Ac./ fără funcție sintactică; b) conjuncție subordonatoare/ fără funcție
sintactică; c) adverb de timp/ complement circumstanțial de timp; d) altă interpretare.
17. De vei minți acum, te vei decredibiliza definitiv. a) conjuncție subordonatoare/ fără funcție sintactică; b) adverb de
mod/ fără funcție sintactică; c) prepoziție simplă/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
18. Nu-i mai vorbăreț decât un pește. a) conjuncție subordonatoare/ fără funcție sintactică; b) prepoziție + Ac./ fără
funcție sintactică, c) adverb de mod/ complement circumstanțial de mod; d) altă interpretare.
19. Mai degrabă ar demisiona decât să renunțe la principii. a) conjuncție coordonatoare/ fără funcție sintactică; b)
conjuncție subordonatoare/ fără funcție sintactică; c) adverb de mod; d) altă interpretare.
20. Cum ploua torențial, și-a schimbat programul. a) adverb relativ de mod/ complement circumstanțial de mod; b)
conjuncție subordonatoare temporală/ fără funcție sintactică; c) conjuncție subordonatoare cauzală/ fără funcție
sintactică; d) altă interpretare.
21. Cum ajunse acasă, îl sună pe Vasile. a) adverb relativ de mod/ complement circumstanțial de mod; b) conjuncție
subordonatoare temporală/ fără funcție sintactică; c) conjuncție subordonatoare cauzală/ fără funcție sintactică; d)
altă interpretare.
22. Nu-i nici albă, nici neagră. a) adverb de mod/ fără funcție sintactică; b) conjuncție coordonatoare adversativă/ fără
funcție sintactică; c) conjuncție coordonatoare copulativă; d) altă interpretare.
23. S-au împăcat au ba? a) conjuncție coordonatoare disjunctivă/ fără funcție sintactică; b) conjuncție coordonatoare
adversativă/ fără funcție sintactică; c) conjuncție subordonatoare/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
24. I-a scris o scrisoare, și nu i-a răspuns. a) conjuncție coordonatoare copulativă/ fără funcție sintactică; b) conjuncție
coordonatoare adversativă/ fără funcție sintactică; c) adverb de mod/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
25. A parcat în fața casei. a) locuțiune prepozițională + Ac./ fără funcție sintactică; b) locuțiune prepozițională + G./ fără
funcție sintactică; c) locuțiune adverbială/ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
26. E un joc de strategie precum șahul. a) conjuncție subordonatoare/ fără funcție sintactică; b) adverb de mod/ fără
funcție sintactică; c) prepoziție + Ac./ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
27. Toți au plecat în concediu, așadar va lucra singur o vreme. a) conjuncție coordonatoare concluzivă/ fără funcție
sintactică; b) conjuncție subordonatoare/ fără funcție sintactică, c) adverb de mod/ fără funcție sintactică; d) altă
interpretare.
28. S-a oprit drept în fața mea. a) locuțiune prepozițională + G./ fără funcție sintactică; b) locuțiune prepozițională + Ac./
fără funcție sintactică; c) locuțiune prepozițională + D./ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
29. Ne așteptam la un vot unanim împotriva-i. a) adverb de mod/ atribut adverbial; b) prepoziție + G./ fără funcție
sintactică; c) prepoziție + D./ fără funcție sintactică; d) altă interpretare.
30. Au colaborat foarte bine grație prieteniei anterioare. a) substantiv comun, Ac./ complement circumstanțial de cauză;
b) adverb de mod/ fără funcție sintactică; c) prepoziție + G./ fără funcție sintactică; d) altă interpretare (prepoziție +
D./ fără funcție sintactică).