https://cersipamantromanesc.wordpress.

com/tag/onor-la-maresal/

Versurile cintecului apartin lui Adrian Paunescu. Cititi-le, va rog, chiar daca nu sinteti
de acord nici cu poetul, nici cu maresalul .
Am facut parte din grupul de copii care i-am primit cu flori pe Regele Mihai si
maresalul Antonescu pe treptele catedralei din Sibiu, in vara lui 1943, cind se apropia
sfirsitul unei lumi. Ii vad si acum urcind treptele, regele primul si maresalul cu un pas=doi in
urma lui, in usa catedralei fiind asteptati de Mitropolitul Nicolae Balan. Deasemenea,
ultimele cuvinte ale invatatoarei, cind am parasit scoala primara in 1948, au fost: "Sa nu
uitati toata viata voastra, copii, ca Basarabia si Bucovina sint pamint roamnesc!". Si, cel
putin eu, nu am uitat. Invatatoarea era mocanca din Marginime.

Bocetul lui Ion cel fără mormânt

Adrian PAUNESCU

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane, Ne-au scos morţii din morminte,

Ai murit ca milioane, Ne-au distrus biserici sfinte,
Gloanţe trupul tău l-au frânt, Şi apoi ne-au dat pe noi
Ioane, fără de mormânt. Cu un secol inapoi.

Ioane, ai murit soldat, Şi în tine, Ioane dragă,

Unde te-or fi îngropat, Au pus potera să tragă,
Că-ţi rămase ţara oarbă Tu te-ai stins netemător
Să întrebe-un fir de iarbă. Şi privind în ochii lor.

Unde-i Ion, copilul meu I-ai iertat c-un ultim gest

Care m-a iubit mereu, Pe călăii tăi din est,
Care nu s-a dus cu duşii, I-ai privit în ochi curat
Care s-a bătut cu ruşii. Şi i-ai binecuvântat.

Cine să răspundă, cine, Ei mureau de frica ta,

Ţării tale nu-i fu bine, Arma-n mâini le tremura,
C-au venit oştiri străine Ioane, fără de stăpân,
Precum noaptea nopţii vine. Ioane, Mareşal Român.
Ioane, comandant de oşti, Să te căutăm adânc,
Ca să nu ne mai cunoşti, Cu toţi ochii ce te plâng,
I-au dat ţării altă haină Cu-nviindele plutoane,
Şi-au falsificat-o-n taină. Unde ţi-e mormântul, Ioane.

Şi pe tine te-au ascuns, Ioane, fără de mormânt,

Ioane, fără de răspuns, Urci în calendar ca sfânt,
Să nu ai lăcaş de moarte, Cazi în noi ca un părinte
Să ne fii mereu departe. Şi ca roua pe morminte.

Jalea ţării noastre lungă Toate rănile ne dor

Pururea să nu te-ajungă, Ca soldat şi ca popor,
Jalea noastră fără vreme, Dacă tu te stingi de dor
Pururea să nu te cheme. În mormânt rătăcitor.

Hărţile să nu vorbească Uite vremea cum mai trece,

Despre harta românească, Vine ceasul doisprezece,
Nimenea să nu te ştie, Nu putem continua
Ioane, fără bucurie. Fără de Măria Ta.

Uite vremea cum mai trece, Nu dorim decât atât,

Vine ceasul doisprezece, Să aflăm numaidecât
Iarăşi cântă-n steaguri cuci, Unde ţi-e mormântul, Ioane,
Neamul tău e la răscruci. Într-atâtea milioane.

Numele ţi-l spunem iar Vrem să-ţi punem flori pe el

Pe când orice calendar Şi umbruţă de drapel,
Simte paza umbrei tale, Să dormi, Ioane, liniştit,
Mareşale, Mareşale. Neamul tău nu a murit.

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa, Dacă vrei şi dacă poţi,

Dar istoria, proscrisa, Să ne ierţi cumva pe toţi,
Iarăşi adevăr promis-a Să ne ierţi cu crezământ,
De la Nistru pân-la Tisa. Ioane, fără de mormânt.

https://www.youtube.com/watch?v=0cyhQ_0GL_c