EROI AU FOST, EROI SUNT ÎNCĂ !

Serbare – Ziua eroilor

Introducere:

În fiecare an, Ziua Eroilor este celebrată o dată cu sărbătoarea

creștină a Inălțării Domnului.
Sărbătoarea națională a poporului român, Ziua Eroilor este marcată
în memoria celor căzuți de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă,
pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea
neamului .
Nouă ne rămâne doar să mulțumim celor care s-au sacrificat să
păstreze granițele României așa cum sunt astăzi, să păstreze limba
română , credința poporului.

Andrei clasa a V-a

1.Roşu, galben şi albastru,
Ce frumos, e steagul nostru!
Roşul, e ca macul vara,
Galben, spicul, cât e zarea,
Iar albastru, noi îl ştim,
Marea şi cerul senin.

Gheorghe a V-a
2.Ţara mea e România,
Şi oriunde aş vedea,
Roşu, galben şi albastru
Ştiu că este ţara mea
Că români suntem cu toţii,

Dragoș a V-a
3. Român este tatăl meu
Şi româncă mama mea
Românaş ca ei sunt eu
România-i ţara mea.

1
 CÂNTEC : Treceți batalioane
Andrei AVII-a
Ț-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlădiță ruptă ,
Și-ți cântai amarul din caval și nai
Dar cumplit tu fost -ai când te-au dus în luptă Ștefan și Mihai .

David a VII-a
Când ți-or pune piedici dușmanii să cazi
Spada ta să fie și de-acum , române
Fulger care -aprinde , vânt ce rupe brazi,
Și te-ncrede-a pururi că vei fii și mâine
Tare cum ești azi !
Cântec: Ne-au călcat străinii
Eric AVI-a
Sus ridică fruntea , vrednice popor !
Câți vorbim o limbă și purtăm un nume ,
Toți să-avem o țintă și un singur dor
Mândru să se-nalțe peste toate-n lume
Steagul tricolor !
Matei a VI-a
Domnul sfânt să ne iubească
Și-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Țara Românească
Și-al românilor popor !

Răzvan a VII-a
Noi prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de țară
Ce stramoșii ne-o lăsară,
Și pe Sfântul Domn de scut ,

Ianis aVIII-a
Dar ne-a fost destul atâta !
Fruntea sus voi frați ai mei !
Astfel cerul hotărât- a
2
Să se-nalțe amărâta
Țară prin puterea ei !

Alex T. AVII-a
Mai fățiș,mai fără veste
Ne-ați lovit dușmani de voi !
Dar ce-a fost , a fost poveste !
Dragostea de țară este
Și mai tare acum în noi .

CÂNTEC: Românie, țară veche

Luca a V-a
Avem o mândră țară
Prin timpi de jale amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni
Azi singuri noi ,românii
Suntem în ea stăpâni,

Mihai a V-a
O lege avem străbună
Prin veacurii de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni
Ne-a fost Cel –Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie :

În Tara Românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l ,
Sus inima , români !

Românește -așa a fost ,

Să te-nduri , după putere ,
Să fi bun cu cel ce-ți cere
Milă și adăpost

O scrisoare de la Muselim Selo de G. Coșbuc

3
Măicuță dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt și vreme grea,
Și-Anton al Anei zace
De patru luni, și-i slab și tras,
Să-l vezi, că-ți vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Și sufletul dintr-însul.
Apoi, să știi c-a fost război
Și moarte-aici, nu șagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Și-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simții că vine
Și n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.
Mi-e bine-acum, și-așa socot
Că nu va trece luna
Și-oi fi scăpat de-aici detot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ți-ai văzut
Acasă iar băiatul!
CÂNTEC: TĂTICUL MEU E LA RĂZBOI
Trei, Doamne, și toți trei
Avea şi dânsul trei feciori,
Şi i-au plecat toţi trei deodată
La tabără, sărmanul tată!
Ce griji pe dânsul, ce fiori,
Când se gândea că-i greu războiul,
N-ai timp să simţi că mori.
Şi luni trecut-au după luni -
Şi-a fost de veste lumea plină,
Că steagul turcului se-nchină;
Şi mândrii codrului păuni,
4
Pe Nuțu vi-l lăsasem mic,
Cu creștetul cât masa
O fi acum ștrengar voinic
Și vă răstoarnă casa?
Făcutu-i-ați și lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veți fi vândut-o?
Mă doare-n piept, dar nu să țip,
Și-așa mi-e dor de-acasă,
Și-aș vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu știu cât
O lună chinuită,
Și-o să te strâng de după gât,
Măicuța mea iubită...
........................
Așa mi-a spus Ion să-ți scriu,
Iubească-ți-l pământul!
Și-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Și-mi țin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-așa e la bătaie
Și-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.
Românii-au isprăvit războiul,
Că s-au bătut nebuni.
Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se-ntoarcă-n ţară
Toţi cei plecaţi de astă-vară -
Şi rând pe rând veneau în sat
Şi ieri şi astăzi câte unul
Din cei care-au plecat.
Şi-ai lui întârziau! Plângând
De drag că are să-i revadă,
Sta ziua-n prag, ieşea pe stradă
Cu ochii zarea măsurând,
Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme
Gemea, bătut d-un gând.
Căprarul vechi îi iese-n prag.
- "Ce-mi face Radu? el întreabă,
De Radu-i este mai cu grabă,
Că Radu-i este cel mai drag.
- "E mort! El a căzut la Plevna
În cel dintâi şirag!
Blăstem pe tine, braţ duşman!
- "Dar George-al nostru cum o duce?
- "Sub glie, taică, şi sub cruce,
Lovit în piept d-un iatagan!
- "Dar bietul Mircea? - "Mort şi
Mircea
Prin văi pe la Smârdan.
5
El n-a mai zis nici un cuvânt;
Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos bătut în cuie,
Ţinea privirile-n pământ,
Părea că vede dinainte-i
Trei morţi într-un mormânt.
Treceau bărbaţi, treceau femei,
Şi uruiau trăsuri pe stradă,
Soldaţi treceau făcând paradă, -
Şi-atunci, deştept, privi la ei
Şi-şi duse pumnii strâns pe tâmple:
"Trei, Doamne, şi toţi trei!
Cântec: Presărați pe-a lor
morminte
TRECEȚI BATALIOANE

UN CÂNTEC ISTORIC NE-ADUCE AMINTE

CĂ FRAȚI ÎN VECI VOR FI FRAȚI
UN CÂNTEC ISTORIC BĂTRÂN CA UNIREA
VOI COMPATRIOȚI ASCULTAȚI !
Ref.
TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII
LA ARME CU FRUNZE ȘI FLORI
V-AȘTEAPTĂ IZBÂNDA , V-AȘTEAPTĂ ȘI FRAȚII
CU INIMA LA TRECĂTORI !
ARDEALUL , BANATUL , CRIȘANA NE CHEAMĂ
NĂDEJDEA E NUMAI ÎN NOI
SĂRUTĂ-ȚI COPILE PĂRINȚII ȘI FRAȚII
Ș-APOI SĂ MERGEM LA RĂZBOI !
Ref.
NAINTE , NAINTE CU SABIA-N MÂNĂ
HOTARUL NEDREPT SĂ-L ZDROBIM
SĂ TRECEM CARPAȚII , NE TREBUIE ARDEALUL
DE-AR FI SĂ NE-NGROPĂM DE VII.
Ref.

NE-AU CĂLCAT STRĂINII……………….

FRAȚILOR DE ARME VATRA ROMÂNEASCĂ

TOȚI VĂ RIDICAȚI NOI NE-OM APĂRA !
GLASUL CLOPOTELOR IOANE ȘI VASILE ȚARA SUNTEM NOI
SĂ ÎL ASCULTAȚI VREDNICI TRAGEȚI COASA
CĂ VĂ CHEAMĂ-N LUPTĂ VREDNICI LA RĂZBOI
SÂNGELE STRĂBUN LA HOTARUL ȚĂRII CÂT O SĂ
SĂ PĂSTRAȚI HOTARUL VEGHIAȚI
DE DUȘMANI PĂGÂNI VOR DORMI ÎN LEAGĂN
PRUNCI NETULBURAȚI
Refr. NE-AU CĂLCAT STRĂINII
NE-AU POFTIT VECINII Refr.
CA ȘI BRAZI-N MUNTE
NU NE-OM APLECA CĂ VĂ ȘTIU ȘI BRAZII
ȘI DE-O FI FURTUNĂ ȘI MUNȚII VĂ ȘTIU
ȘI DE-I VREME BUNĂ VOI SUNTEȚI STĂPÂNII

6
NU-I PĂMÂNT PUSTIU
ȘI IN ORICE SUFLET
DE BRAV LUPTĂTOR
FLUTURĂ DE-A PURURI
MÂNDRUL TRICOLOR !
Refr.
DOAMNE OCROTEȘTE
NEAMUL ROMÂNESC
ROMÂNIE, ȚARĂ VECHE
Dumnezeu cel Bun și Sfânt
ne-a dăruit acest pământ,
Românie, țara mea,
dar au plecat prea mulți din
ea.
Românie, țară dragă,
primește-ne acasă iară!
Românie, Românie,
ne arde dorul de tine!
Românie, țară veche,
țară mândră veche,
nu lăsa români să plece,
nu-i lăsa să plece!
Dacă românii tăi pleacă,
dacă ei mai pleacă,
rămâne țara săracă,
rămâne săracă.
Ni-i rușine și să spunem,
Doamne, cum să spunem?
Ce-am avut, ce-am fost odată,
noi am fost odată…
Munții noștri aur poartă,
munții aur poartă,
noi cerșim din poartă-n poartă,
tot din poartă-n poartă.
7
ȘI PĂMÂNTUL CARE
MOȘII HODINESC
DOAMNE SĂ VEGHEZI
NEAMUL SĂ NU PIARĂ
SĂ NU PRIBEGEASCĂ
DEPARTE DE ȚARĂ
Refr.
Noi ne-am depărtat prea iute
de pământurile noastre
și-am ajuns străini prin lume,
depărtați de frați și case.
Am uitat de monumente,
de Oarba, Mărășești, Moisei,
de troița de la poartă,
să-ți faci cruce-n dreptul ei.
Românie, țară veche,
țară mândră veche,
nu lăsa români să plece,
nu-i lăsa să plece!
Dacă românii tăi pleacă,
dacă ei mai pleacă,
rămâne țara săracă,
rămâne săracă.
Ni-i rușine și să spunem,
Doamne, cum să spunem?
Ce-am avut, ce-am fost odată,
noi am fost odată…
Munții noștri aur poartă,
munții aur poartă,
noi cerșim din poartă-n poartă,
săracă țară bogată!
Tăticul meu e la
război
E liniște în codrul verde și în satul meu
Dar tata-i dus de multă vreme și-l aștept
mereu
Tăticul meu e la război, de când aveam
un an sau doi
Și n-a mai venit înapoi, tăticul meu
Tăticul meu e la război, de când aveam
un an sau doi
Și n-a mai venit înapoi, tăticul meu
Și s-o dus mama să-l cate, măiculița
mea
Peste dealuri peste sate, măiculița mea
Și-o ajuns în Munții Tatra
Și-o văzut casca lu' tata
Și-o văzut casca lu' tata, măiculița mea
 
Când o luat casca în mână
O văzut Stema Română
O văzut Stema Română, măiculița mea
Și mama plânge în năframă, de atunci
mereu
Și din durerea ei de mamă, am crescut și
eu
Cand ar și samăn pe ogor, sacară și cu
grâușor
Îmi arde inima de dor, tăticul meu
Să vadă strugurii din vii și jocul dulce de
copii
S-audă tril de ciocârlii, tăticul meu
Tăticule unde-ai rămas, pe drum de
gloanțe la popas
Că n-ai mai venit până azi, tăticul meu
Presărați pe-a lor morminte
Presărați pe-a lor morminte
Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul
Fericiților eroi.
Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scriți în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.
 
Pe copii la sânul vostru
Alinați-i cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală
Al eroilor avânt.
Dezveliți tot adevărul
Și le spuneți tuturor
Cum muriră frații noștri
Pentru neam și țara lor.

Când ar și samăn pe obor, sacară și cu  

grâușor Și pe sacrele morminte
Îmi arde inima de dor, tăticul meu Puneți lacrime și flori,
Spre a fi mai dulce somnul
  Miilor de luptători.
Să vie tata și să vadă, câte s-au făcut
Pământu-ntreg e o livadă, cum nu s-a
Ridicați pe piramida
știut
8
Nemuririi faima lor,
Scriți în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.