Universitatea de Stat „B.P.

Hasdeu”, Cahul
Facultatea de Științe Umaniste

REFERAT
la

Lexic și Morfosintaxă
Tema: Adverbul

Student: Mocanu Valentina

Gr. FR 2001
Examinator: VictorAxentii,
dr. conf.

Cahul 2023

Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care însoțește un verb, un adjectiv sau
un alt adverb și care exprimă:
 caracteristica unei acțiuni sau stări (Face bine ceea ce face.);
 caracteristica unei însușiri (Are o mașină destul de mare.);
 împrejurarea în care se petrece o acțiune (Va pleca acolo mâine-seară.).
 Întrucât acțiunea este exprimată prin verb, adverbul va indica însușirile
acestuia.
Cuvântul adverb provine din limba latină și este compus din ad (pe lângă)
și verbum (verb).

La ce întrebări răspunde adverbul ?

Adverbele pot fi recunoscute ușor cu ajutorul întrebărilor: Când? Cum? Cât de
des? În ce mod? Unde? Pe Unde? Și alte întrebări de același tip.

Reguli de recunoaștere a adverbelor:

 orice verb poate primi un adverb (vine mâine-seară, doarme acolo);
 orice adjectiv poate primi un adverb (Are o față destul de plăcută);

Clasificarea adverbelor
După formă, adverbele pot fi de două feluri:
 adverbe simple (abia, așa, bine, destul, azi, mâine, aici, acolo)
 adverbe compuse (azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-
masă, alaltăieri, oricând).

După înțeles, adverbele se împart în trei categorii:

 adverbe de loc: (acasă, aici, acolo, deasupra, departe, aproape, împrejur,
sus, jos, unde, undeva),
 adverbe de timp: (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată, îndată,
totdeauna, când, deocamdată),
 adverbe de mod: (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum, degrabă,
românește, vitejește, uneori).

În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele pot fi:
 adverbe demonstrative: (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci,
atunci când, acolo unde),
 adverbe nehotărâte: (oriunde, undeva, oricând, cândva, oricum, oarecum,
fiecum, cumva, câtva, oricât),
 adverbe negative: (niciodată, nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât, nicicând),
 adverbe interogative: (unde, cum, când, cât).
 adverbe relative: leagă propoziţiile unei fraze
 adverbe predicative: fireşte că, poate că, poate sa, cu siguranta ca, sigur că,
desigur că.
Atenție: ADVERBELE PREDICATIVE CER SUBIECTIVĂ, LA NIVEL DE FRAZĂ, IAR
LA NIVEL DE PROPOZIŢIE CER UN SUBIECT.

Gradele de comparație ale adverbului

Gradele de comparație ale adverbului sunt aceleași cu cele ale adjectivului și au

rolul de a exprima gradarea caracteristicilor sau a împrejurării. Nu toate adverbele
suportă grade de comparație, însă cele care o fac sunt, de obicei, cele mai multe
adverbe de mod, precum și câteva dintre cele de timp și de loc.

Adverbele pot avea trei grade de comparație:

1.Pozitiv (repede), Bătrânul merge repede.

2.Comparativ:
a) de superioritate – mai repede, Bătrânul merge mai repede decât de
obicei.

b) de egalitate – la fel de repede, Bătrânul merge la fel de repede ca de

obicei.

c) de inferioritate – mai puțin repede), Bătrânul merge mai puțin

repede decât de obicei.

3.Superlativ:
a) relativ de superioritate – cel mai repede, Bătrânul merge cel mai
repede posibil.

b) relativ de inferioritate – cel mai puțin repede, Bătrânul merge cel mai
puțin repede posibil.

c) absolut – foarte repede, Bătrânul merge foarte repede posibil.

Locuțiuni adverbiale

Locuțiunea adverbială este un grup fix (neanalizabil) de cuvinte, care apare cu

semnificația globală a unui adverb. Are la bază o sintagmă (ex. la miezul nopții),
mai rar o propoziție, ex. cât ai zice pește. Unele conțin cuvinte care nu mai sunt
folosite izolat sau cu sensul din locuțiune, cum este miez în la miezul nopții. În alte
locuțiuni sunt cuvinte care se folosesc și singure, precum: cât ai zice
pește sau „dimineața devreme”.
După sens:
Clasificarea semantică (după sens) a adverbelor diferă de la o gramatică la alta,
inclusiv în cele ale aceleiași limbi.
De pildă, în gramatica română, distinge adverbe și locuțiuni adverbiale care
exprimă:

 modul realizării acțiunii: agale, cu de-a sila;

 locul realizării acțiunii: acasă, din loc în loc;
 timpul realizării acțiunii: acum, la spartul târgului;
 scopul acțiunii: anume, cu tot dinadinsul;
 cauza acțiunii: de aceea, în zadar;
 o concesie: totuși, cu toate acestea;
 cantitatea: atât, câtă frunză și iarbă;
 durata, continuitatea, revenirea: mereu, din nou;
 o comparație: asemenea, precum;
 o afirmație: da, fără doar și poate;
 o negație: nu, câtuși de puțin;
 o îndoială, o probabilitate, o posibilitate: oare, pesemne;
 o aproximație: aproape, cât pe ce, gata-gata;
 o restricție: măcar, numai;
 o precizare, o confirmare: chiar, și.

În afară de acestea mai sunt și adverbe numite pronominale, grupate în:

 demonstrative, care exprimă ideea de apropiere sau depărtare a acțiunii în

spațiu și în timp: aici – acolo, aproape – departe, încoace – încolo, acum
– atunci;
 interogative: cum?, când?, cât?, încotro?, unde?;
 relative, care leagă, precum conjuncțiile, propoziții subordonate de regenta lor,
aceleași care sunt și interogative: cum, când, cât, încotro, unde;
 nehotărâte, care exprimă ideea de loc, de timp sau de mod într-o formă
generală, imprecisă: cândva, câtva, fiecum, odată, odinioară, oriunde etc.;
 negative: nicicând, nicicât, nicicum, nicăieri etc.

Funcțiile sintactice ale adverbului

Adverbul îndeplinește anumite funcții în propoziție. Tipologia lor variază de la o
gramatică la alta, inclusiv în ale aceleiași limbi.

 Atribut adverbial -(după un substantiv) Lucrul de azi nu-l lăsa pe mâine[

 Nume predicativ -(formează o expresie verbală impersonală ce cere o
subordonată subiectivă). Să pleci este imposibil.

În gramatica română, adverbul este de cele mai multe ori complement

circumstanțial:
 Complement circumstanțial de loc S-a oprit jos
 Complement circumstanțial de mod Cântă bine;
 Complement circumstanțial de timp Mai treci din când în când.

Unele adverbe au rolul sintactic de a lega propoziții între ele în frază și în același
timp sunt complemente circumstanțiale în propoziția pe care o introduc. Astfel sunt
adverbele relative, ex. locul unde..., ziua când..., felul cum...

Schimbarea valorii gramaticale a adverbului

Schimbarea valorii gramaticale a adverbelor are loc prin conversiunea
substantivelor și a adjectivelor.

Valorile stilistice ale adverbului

Epitet, repetiție, enumerație