Pe 1 decembrie 2022 se împlinesc 99 de

ani de la Marea Unire a românilor, când

provinciile istorice românești:
Basarabia, Bucovina și Transilvania s-
au unit cu Patria Mamă.
În 1916 România a intrat în I Război Mondial
de partea Antantei având ca scop desăvârșirea
unității naționale. La acel moment
Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș
erau anexate de Ungaria, Bucovina de
Austria, iar Basarabia, încă de la 1812, prin
șiretlicuri și fără nici un drept fusese anexată
de către Rusia.
În timpul primei conflagrații
mondiale, în Rusia țaristă
începe  revoluția bolșevică
în frunte cu Lenin, care
pentru a obține susținerea
maselor a promis scoaterea
Rusiei din război, rezolvarea
problemei agrare și oferirea
tuturor națiunilor din
imperiu dreptul la
autodeterminare.
Deja la 2 martie 1917, în
Basarabia începe un avânt al
mișcării naționale: apar
partide politice ca Partidul
Progresist Moldovenesc,
Partidul Național Moldovenesc,
Partidul Țărănesc, se
întrunesc adunări și congrese
ale profesorilor, studenților,
preoților, militarilor
basarabeni.
Toate aceste forțe în programele lor
politice și în cuvântările rostite
înaintau aceleași cerințe: o cât mai
largă autonomie pentru Basarabia,
introducerea limbii materne și
utilizarea ei în toate sferele de
activitate, naționalizarea oștirilor
moldovenești, autocefalia Bisericii din
Basarabia și crearea Sfatului Țării ca
adunare reprezentativă a țării. 
La 21 noiembrie 1917 își va începe
activitatea Sfatul Țării ca organ
reprezentativ, legislativ suprem al
Basarabiei și a teritoriilor din stânga
Nistrului, în frunte cu Ion Inculeț.

Folosindu-se de dreptul popoarelor la

autodeterminare care vehicula în Rusia, la 2
decembrie 1917, Sfatul Țării proclamă
Republica Populară Democratică
Moldovenească în componența Federației
Ruse. 
Consolidarea republicii va întâmpina greutăți pentru
că între timp, Lenin a semnat Tratatul de la Brest-
Litovsk (3 martie 1918) care marca ieșirea Rusiei
din prima conflagrație mondială astfel că soldații
ruși care părăseau frontul se retrăgeau prin
Basarabia, peste Nistru într-o debandadă totală
(jefuiau, prădau, incitau țăranii la nesupunere, la
incendierea conacelor boierești și acapararea
pământurilor acestora). S-a ajuns și la acte de
teroare victime ale cărora au devenit și militanții
mișcării naționale Simion Murafa și Andrei
Hodorogea.
Pentru a pune capăt dezmățului, Sfatul Țării și
Consiliul Directorilor (guvernul) au solicitat
intervenția guvernului român. La 13 ianuarie 1918,
cele două divizii românești trecuseră Prutul.

Imediat, autoritățile bolșevice au întrerupt

relațiile diplomatice cu România și au sechestrat
tezaurul acesteia care îi fusese încredințat pentru
păstrare în 1917. Mai mult, în ianuarie 1918
Ucraina și-a declarat independența și revendica
pretenții asupra teritoriului Basarabiei. 
Drept rezultat, Sfatul Țării la 23/24 ianuarie
1918 proclamă independența Republicii
Democratice Moldovenești și separarea ei de
Republica Federativă Rusă, iar la 27 martie
1918, fiind conștienți că în asemenea condiții
(I Război Mondial, amenințările din partea
Ucrainei, ostilitatea bolșevicilor) un stat mic,
nou creat, avea șanse minime de existență,
dacă nu s-ar fi unit cu Patria Mamă, Sfatul
Țării, a votat cu 86 voturi pro și 3 împotrivă
- Unirea Basarabiei cu România (cu anumite
condiții).
Această Unire a fost susținută și de reprezentanții Marilor
Puteri (Marea Britanie, S.U.A., Franța). Ministrul Franței
Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire îi recomanda
lui Ion Inculeț - “Faceți Unirea cât mai repede. Nimeni nu
se va găsi printre aliați, care să nu sprijine acest început
al înfăptuirii României Mari”.

La 22 aprilie 1918 regele Ferdinand I semna

Înaltul Decret Regal, numărul 842 prin care
promulga Actul Unirii Basarabiei cu România
și despre care ar fi spus că este un vis
frumos devenit realitate.
Înflăcărați de curajul și
izbânda basarabenilor, dar
și pentru că se confruntau
cu aceleași probleme,
Bucovina (15/28 noiembrie
1918) și Transilvania (1
decembrie 1918) au votat
Unirea pe vecie cu
România.
În ajunul acestei sărbători a românilor
de pretutindeni voi explica celora,
care încă mai au nevoie, că unirea
Basarabiei cu România la 1918 a fost
un act istoric de o importanță majoră