Unirea Basarabiei cu Romania- intre vis si necesitate.

Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în

fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în
1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România
Mare.

Actul unirii Basarabiei cu România a reprezentat rezultatul efortului românilor basarabeni în

scopul înlăturării unei dominații străine şi alipirea la trupul națiunii de care fuseseră
înstrăinați cu mai bine de un secol în urmă. În condițiile reașezării situației geopolitice în
Europa la sfârșitul Primului Război Mondial, garanția păstrării identității naționale a
românilor basarabeni putea fi asigurată doar în cadrul statului unitar român. Acest adevăr
incontestabil i-a ghidat pe cei care au votat unirea, iar apoi, cu sprijinul întregii națiuni
române, au mers la cancelariile marilor puteri pentru a obține recunoașterea internațională
a voinței lor. Cu atât mai mult, cu cât acest pas a fost făcut în conformitate cu prevederile
„Declarației despre drepturile popoarelor din Rusia”, din 2/15 noiembrie 1917, document
semnat de V. I. Lenin, șeful guvernului sovietic, şi I. V. Stalin, comisarul pentru problemele
naționalităților.

În virtutea proclamării de către guvernul sovietic a dreptului la autodeterminare, până la

secesiune, Finlanda şi-a declarat independența faţă de Rusia la 6 dec. 1917, urmată de
Ucraina la 22 ian. 1918, Basarabia la 24 ian. 1918, Lituania la 16 feb. 1918, Estonia la 23
feb. 1918, Bielorusia la 25 mart. 1918, Polonia la 11 nov. 1918. În faţa iminenţei pierderii
unor teritorii importante ale fostului imperiu ţarist, bolşevicii au lansat la 12 ianuarie 1918
„Declaraţia drepturilor poporului muncitor şi exploatat” care, ulterior, avea să fie inclusă
integral în textul primei constituţii sovietice, oficializând politica luptei de clasă.

În cazul Basarabiei, guvernul bolşevic a procedat la înfiinţarea, pe 28 ianuarie 1918,

a Colegiului suprem autonom pentru problemele ruso-române, ca răspuns la proclamarea
independenței Basarabiei la 24 ianuarie 1918. Crearea acestui organ a reprezentat prima
tentativă sovietică de reîncadrare a Basarabiei în componența statului sovietic şi folosirea
teritoriului dintre Nistru şi Prut drept pistă de lansare a revoluției comuniste în Balcani.
Pericolul bolşevic a determinat în măsură covârșitoare rezultatul votului în şedinţa Sfatului
Ţării de la Chişinău din 27 martie/ 9 aprilie 1918. Conducerea U.R.S.S. a refuzat cu obstinație
să recunoască, pe parcursul perioadei interbelice, legitimitatea unui act săvârșit în baza
principiului emis de către ea însăși.