Unirea Basarabiei cu Romania

27 martie, 1918
 Unirea Basarabiei cu Romania a avut loc la 9 aprilie 1918 (27
martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii
româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în
1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România
pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la
28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în
baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.
 Contextul revoluţionar
• Dezmembrarea Imperiului rus care s-a produs în urma revoluţiei ruse din
februarie 1917 a însemnat momentul crucial în care popoarele imperiului au
accelerat lupta pentru afirmarea identităţii naţionale şi pentru propria organizare
în state naţionale proprii, pe baza principiului autodeterminării. Basarabia, care
fusese ruptă din Moldova în 1812, se găsea în situaţia unică de a se putea
desprinde definitiv de Rusia. Cu toate că suferise un proces brutal de rusificare în
cei 100 de ani de dominaţie rusească, fosta provincie continua să fie în marea ei
majoritate românească, mai bine de 65% dintre locuitori fiind români. În aceste
condiţii şi făcând apel la dreptul istoric, Basarabia a urmărit mai întâi autonomia
faţă de Rusia şi apoi, drept scop final, unificarea cu România. Aceasta din urmă se
afla într-o situaţie extrem de dificilă, fiind nevoită să contracareze ofensiva
armatei germane, care ocupase mare parte din România şi viza înaintarea spre
est. Statul român nu avea posibilitatea să vină în sprijinul basarabenilor decât cu
sfaturi.
-Actul unirii-
 Recunoaşterea internaţională

• Imediat după declararea unirii, Rada ucraineană a emis proteste vehemente şi a

refuzat să recunoască actul. Guvernul român a respins pretenţiile acesteia asupra
nordului şi sudului Basarabiei, precum şi obiecţiile nejustificate ale Rusiei.
Reacţiile ostile au continuat pentru multă vreme, statutul României Mari fiind pus
sub semnul întrebării.
Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii
Basarabiei cu România. La 28 octombrie 1920 România a semnatat tratatul de la
Paris cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia care prevedea: "Considerând că
din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu
România este pe deplin justificată; Considerând că populaţiunea Basarabiei a
manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România", părţile contractante
recunoşteau "suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între
frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la
punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest
hotar".