Unirea Basarabiei cu

Romania

ÎNTREGIREA
NEAMULUI ROMANESC
Basarabia – Pământ
Romanesc
De doua secole, neamul românesc trăieşte o dramă,
drama Basarabiei. Prin silnicie, trădare şi corupţie,
Rusia ţaristă rupe, în 1812, trupul Moldovei lui Ştefan cel Mare în d
ouă. De atunci datează începutul conflictului nostru cu vecinul de l
a răsărit şi tot de atunci problema relaţiilor româno-
ruse devine una dintre coordonatele principale ale politicii externe
a statului român. În acelaşi timp, după 1812, sentimentele antiruse
ale românilor iau amploare, amplificate ulterior
de comportamentul Imperiului Ţarist din anii 1877-1878 şi 1916-
1917, precum şi de cel al Rusiei Sovietice din 1940 şi de după 1944.
Cum s-a unit Basarabia cu
Romania
• Unirea Basarabiei a fost rod a unui proces de
negociere între reprezentanții Sfatului Țării și a
intelectualității române din Basarabia cu
guvernul condus de către Alexandru
Marghiloman, fiind un proces influențat de
către propaganda dusă de ardelenii care doreau
și luptau pentru unirea Ardealului, Banatului,
Crișanei și Maramureșului – a Transilvaniei cu
România.
Deputații Sfatului Tarii care au votat unirea Basarabiei
cu Romania, 27 martie 1918
Unirea Basarabiei cu Romania – dorinta
intregului neam
- Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea
vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima
provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940,
atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.
Unirea cu România
In ianuarie 1918, atât România cât şi Republica Democrată Moldovenească se găseau într-o situaţie extrem de
delicată. Guvernul român era presat de Puterile Centrale să negocieze o pace umilitoare, în timp ce Basarabia
trebuia să facă faţă unei Ucraine expansioniste. Guvernul Averescu trebuia să facă faţă pretenţiilor Puterilor
Centrale care cereau cedarea Dobrogei, modificarea graniţei pe Carpaţi, schimbarea dinastiei, demobilizarea
armatei, mari concesii economice, etc. Pe cale diplomatică se reuşise menţinerea statului român.
În cursul lunii martie devenea tot mai evident că unirea Basarabiei cu România era singura soluţie pentru tânăra
republică moldovenească[9], soarta ei ca stat independent fiind periclitată de intenţiile de anexare a Ucrainei.
Rada ucraineană, care semnase pacea cu Puterile Centrale, făcea presiuni mai ales pentru anexarea unor părţi
ale Basarabiei, precum Ţinutul Hotinului şi Cetatea Albă.
Soluţia impasului urma să vină de data aceasta de jos.[11] În acest context, la Iaşi au început discuţiile legate de
modalitatea de realizare a Unirii şi s-a decis soluţia deliberării în Sfatul Ţării. În cadrul şedinţei guvernului de la
Iaşi din 23 martie, la care au participat şi Inculeţ, Ciugureanu şi Constantin Stere, s-a decis trimiterea unei
delegaţii Chişinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării. Constatin Stere a sosit la Chişinău în 24
martie, iar în 26 martie a ajuns şi primul-ministru Alexandru Marghiloman.
Finalizarea unirii. Recunoasterea
internationala
În după-amiaza zilei de 27 martie 1918 s-a deschis şedinţa Sfatului Ţării pentru adoptarea unirii. Au luat cuvântul preşedintele Ion
Inculeţ şi prim-minstrul român Alexandru Marghiloman, ca reprezentant al guvernului român. După aceasta, reprezentanţii
români s-au retras pentru a permite desfăşurarea nestingherită a lucrărilor. La propunerea Blocului Moldovenesc, Constantin
Stere a fost cooptat în Sfat. Acesta spunea: „Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanţă hotărâtoare asupra
soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noştri o răspundere pe care noi n-o putem
ignora cu nici un fel de sofisme”. După exprimarea părerilor din partea grupurilor politice şi a minoritarilor, care, cu excepţia
polonezilor, au declarat că se vor abţine, s-a trecut la vot. Unirea a fost aprobată cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri.
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru,
Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea
dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna
se uneşte cu mama ei România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan”

Recunoaşterea internaţională
Imediat după declararea unirii, Rada ucraineană a emis proteste vehemente şi a refuzat să recunoască actul. Guvernul român a
respins pretenţiile acesteia asupra nordului şi sudului Basarabiei, precum şi obiecţiile nejustificate ale Rusiei. Reacţiile ostile au
continuat pentru multă vreme, statutul României Mari fiind pus sub semnul întrebării.
Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România. La 28 octombrie 1920 România a
semnatat tratatul de la Paris cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia care prevedea: "Considerând că din punct de vedere
geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerând că populaţiunea
Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România", părţile contractante recunoşteau "suveranitatea
României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa
până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest hotar".
Conditiile unirii
• Actul Unirii prevedea o serie de condiţii care ţineau de
necesităţile stringente ale provinciei. Astfel, Sfatul Ţării
trebuia să rămână organul care să ducă la bun sfârşit
reforma agrară, de o importanţă critică pentru
ţărănimea basarabeană. Unirea era condiţionată de
păstrarea unei autonomii provinciale, cu administraţie
proprie şi un Sfat (Dietă) proprie. Acesta urma să aibă
competenţe în stabilirea bugetelor locale, să deţină
controlul oraşelor, să numească funcţiile administrative.
România trebuia să asigure Basarabiei respectarea
deplină a drepturilor democratice, o reprezentare
proporţională în Parlament precum şi prezenţa
obligatorie în Consiliul de Miniştri a doi reprezentanţi
basarabeni. În fine, se cerea convocarea Constituantei
pentru codificarea într-o nouă Constituţie a principiilor
enunţate în actul Unirii. Constituţia de la 1923 a fost cea
care a întărit integrarea Basarabiei în România Mare.
ANEXAREA BASARABIEI DE
CATRE RUSIA SOVIETICA

Efectele unirii au fost anulate după 22 de ani, în anul

1940. În baza pactului secret Ribbentrop-Molotov, Rusia
sovietică a anexat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul
Herţa.
27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu
Romania
• Ziua Unirii Basarabiei cu România, instituită prin Legea
nr.36/2017, este sărbătorită, în fiecare an, la 27 martie.
• În 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău, întrunit în şedinţă solemnă, a votat Unirea
provinciei româneşti Basarabia cu România. Preşedintele Sfatului Ţării Ion Inculeţ
şi secretarul Ion Buzdugan au semnat Declaraţia de Unire, în care se specifica:
"Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut,
Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o
sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a
dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască
soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa
România", potrivit lucrării "Istoria României în date"
• Senatul a adoptat proiectul legislativ la 13 octombrie 2015 iar Camera
Deputaţilor, for decizional în acest caz, la 14 martie 2017.

Legea nr. 36 pentru declararea zilei de 27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu

România ca zi de sărbătoare naţională a fost promulgată de preşedintele
Klaus Iohannis, la 27 martie 2017.