Regulamentul organizării ocârmuirii Basarabiei, aprobat în

ședința Sfatului Țării din 28 noiembrie 1917 . Proclamarea

Republicii Democratice Moldovenești (2 decembrie 1917)

Situația românilor dintre Prut și Nistru continua să mențină un caracter dramatic

spre finele celui De-al Doilea Război Mondial, deoarece „alternativa optimă a
rămas partiticiparea de partea Antantei pentru a elibera Transilvania, Banatul și
Bucovina, în timp ce soluționarea chestiunii basarabene trebuia amânată pentru o
situație internațională favorabilă”1. Cu toate acestea,lupta basarabenilor pentru
autonomie, libertatea cuvântului, a presei, a asocierii, a întrunirii, a grevei, precum
și suprimarea tuturor restricțiilor sociale și confesionale se intensifică pe fundalul
revoluției bolșevice din februarie 1917.Fără nici o îndoială,datorită abdicării lui
Nicolae al II-lea la data de 2 martie, prăbușirea Imperiului Țarist devine posibilă,la
fel și planul de organizare a Sfatului Țării, ca parte componentă a mișcării de
emancipare națională(1917-1918).

În primul rând, la lumina revoluției, moldovenii s-au ridicat „…ca un singur om:
intelectuali și țărani, preoți și învățători, ostași și studenți, și nu vor depune armele
decât după sfărâmarea desăvârșită a lanțurilor care de un veac îi legau de cea mai
nenorocită viață ”2.Cu această strigare, la 2 aprilie, în ziarul „Cuvânt
Moldovenesc” se scrie despre formarea Partidului Național „în care va trebui să
intre fiecare moldovean care dorește binele neamului ” 2.Primul program a fost
înființat la 9 aprilie. Ca rezultat, la Congresul Ostașilor din Odesa, în ziua de 18
aprilie, și-a primit botezul Partidul Național Moldovenesc cu președintele ales
Vasile Stroescu.Noul program prevedea 10 puncte,dintre care cel mai important
era împărțirea, fără plată, a pământurilor muncite de țărani.Pe de altă parte,
Pantelimon Halippa rămâne întemeietorul și directorul gazetei „Cuvânt
Moldovenesc ”, sufeletul său bate mereu către Basarabia, palma de pământ
românesc rămasă sub ocupaţie străină.
 În al doilea rând, este ştiut conceptul că „dacă statul a luat-o razna, Biserica
asigură neamul.” 5, în acest fel, Clerul din Basarabia se folosește de moment și în
mod hotărât convoacă la 19-25 aprilie 1917, un congres eparhial extraordinar, care
stabileşte cerinţele sale şi anume: „să se recunoască drepturile de autonomie a
bisericii din Basarabia, în baza căreia să se înfiinţeze o mitropolie românească
basarabeană iar graiul slujbelor şi în şcoli să fie cel moldovenesc” 6.Cu toate că
cârmuirea centrală de la Petrograd a amânat rezolvarea problemei până la
deschiderea Adunării Constintuante,preoțimea română s-a întrunit în cadrul
tuturor congreselor eparhiale, reușind datorită muncii asidue, dedicației și
dragostei pentru viitoarea generație de tineri: să reformeze biserica, să scoată în
valoare identitatea națională a „perlei basarabene” și să readucă mândria pierdută.
Trebuie amintit mai întâi, că biserica dintotdeauna a fost și va rămâne elementul
care a intensificat interdependenţa dintre evenimentele sociale şi politice din cadrul
unei patrii unite, prin libertate, egalitate și fraternitate. În acest context, „Revista
eparhială a Chişinăului” (Кишинёвские Епархиальные Ведомости) și organul de
presă Голос бессарабской церкви au publicat procesele verbale , evaluând
materialele congresului.Ca rezulat, s-au adăugat următoarele puncte: „În fruntea
bisericii autonome din provincie să fie un mitropolit cu doi sau trei episcopi aleși
de adunarea general eparhială a deputaților preoțimii și mirenilor.Mitropolitul și
episcopii trebuie să cunoască obiceiurile locale și să știe nu numai limba rusă, ci și
cea moldovenească,care-i a majorității populației.El va purta numele de „mitropolit
al provinciei Basarabiei”7. Revista Luminătorul, codusă de preotul Popovici,
publica articole asemănătoare cu hotărârile clericilor din anul 1917. N. Popovschi,
în lucrarea „Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIXlea sub ruşi” prezintă
detaliat activitatea congreselor eparhiale anterioare. În termini sesizabili, acestea ,
treptat, încep să capete un rol hotărâtor în viaţa bisericii, alături de Andrei Murafa,
Constantin Partenie și Alexei Mateevici, în pofida tendinţelor unor arhiepiscopi
(ÎPS Serafim).
 În al treilea rând, libertatea se putea obține numai prin crearea structurilor politice
și administrative proprii.Luând în considerare că idea autonomiei provinciale a fost
susținută jumătate de an de la revoluție, între 20-27 octombrie 1917 se organizează
Congresul Militar Moldovenesc în sala Eparhială din Chișinău.Este hotărâtă
pentru „ocârmuirea Basarabiei,în cel mai scurt timp să se alcătuiască Sfatul Țării
(format din 120 de deputați), care nu va permite comitetelor din Basarabia să se
amestece în trebile politice”3, iar Biroul de organizare să fie condus de o comisie
formată din 5 membrii: Ion Inculeț,Pantelimon Erhan,Teofil Ioncu,Ion Buzdugan și
Pan Halippa.De facto, conceptul a fost aprobat de mai multe ori: „la 8 aprilie 1917
(Hotărârea adunării ostaşilor moldoveni din Odesa),19 ‒ 25 aprilie 1917 (Adunarea
eparhială a preoţimii şi mirenilor din eparhia Chişinăului), la 31 mai 1917
(Hotărâre a Partidului Naţional Moldovenesc),în iunie 1917 (Manifestul
Comitetului Partidului Naţional Moldovenesc din Bolgrad), la 20 august 1917
(Hotărârea sătenilor din Brînzeni, judeţul Orhei) ”3. Ca rezultat, la 2 august
moldovenii de pe frontul românesc au declarat următoarele aspirații : în toate
școlile începătoare să se învețe în moldovenește,pentru doritori- și în bulgară și
ucraineană ; toate instituțiile duhovnicești să pregătească preoți și dascăli
moldoveni pentru Basarabia ; „să se alcătuiască în cel mai scurt timp comitetul
general ostășesc moldovenesc în frunte cu un comisar pentru afacerile militare
moldovenești și cu un împuternicit în Stavcă” ; „să se sporească numărul
corhotelor de la 16 până la 100”3.

În ultimul rând, dar nu și cel din urmă, așteptarea întregii societăți românești a
luat sfârșit, deoarece la 21 noiembrie 1917, după un veac de suferință, cu
solemnitate își deschide porțile Sfatul Țării. Prin cântarea imnului național
“Deșteaptă-te române” de către corul protoiereului Berezovschi, românii din toate
ținuturile sărbătoreau victoria strigând: “Trăiască Basarabia! ” , “Trăiască Sfatul
Țării! ” .În acest context, „…Sfatul Țării are îndatorirea să oprească anarhia agrară,
să se îngrijească de semănarea ogoarelor, să canalizeze retragerea unităților rusești
demobilizate de pe front și să ferească țara de foamete”8 prin convocarea Adunării
Constituante. Pan Halippa și-a exprimat îndemnul: “…Gândul tuturor trebuie să
țintească la aceea ca basarabia să treacă de la simpla autonomie la republică.
Pentru aceasta este nevoie de unitatea de voință și de înțelegere între toate
naționalitățile conlocuitoare din Basarabia. Partidul Național înfățișează nația
moldovenească.El nu cere robirea celorlalți,dar susține dreptul moldovenilor de a-
și ocârmui singuri țara lor”9. Președinte a fost ales politicianul și promotorul Unirii
cu Patria-Mamă- Ion Inculeț, este îmbrăcat cu o lentă tricoloră de catre Elena
Alistar, moment de mare entuziasm, însoţit de ropote de aplauze.Ca urmare a zilei
de omagiu, pe parcurs sunt publicate cele 73 de procese-verbale ale Comisiei
Agrare în cadrul a 35 de ședințe,iar la data de 27 noiembrie este oficializată mult
râvnita reformă agrară, „un punct focal al intereselor clasei politice, țărănimii și
marilor proprietari, indiferent de formele și regimurile politice schimbătoare ale
perioadei”10.i

În ultimă instanță, concretizarea noii forme de guvernare basarabeană era ridicată

nu numai în gazeta „Cuvânt Moldovenesc” și „Ardealul reproducerea”,dar
reprezenta punctul central de discuție în fracțiunile Blocului Moldovenesc, ca
consecință a deschiderii Sfatului Țării.De aceea la 2 decembrie 1917,

Basarabia se proclamă Republică Democratică (Populară) Moldovenească, ca

membru egal în drepturi a „Republicii Federative Democratice Ruse Unice".Sfatul
Țării, aflat pe poziții intransigente antibolşevice, conta pe sprijinul din exterior al
Antantei şi României, iar din interior pe susţinerea armatei.Valul de pogromuri
ținea rezistență cu „anarhia", violenţa şi tîlhăriile dezertorilor, a soldaţilor
nedesciplinaţi din unităţile de rezervă, „ a criminalilor locali eliberaţi de Kerenski
din puşcăriile ruseşti. În cele din urmă, au fost create 16 detaşamente mobile ale
miliţiei (cohorte), cîte 100 de oameni fiecare, formate din soldaţii originari din
Basarabia”11.Începând cu mișcarea țărănească, agravarea situației politice, cererea
ajutorului prin telegrame de protest, precum și alte elemente cutremurătoare cu
reședința în Petrograd, un final îmbucurător era unica scăpare pentru societatea
patrioților români.Iată de ce, mesajul lui Nicolae Iorga de la 13 februarie 1918
exprimă realitatea:„Sfatul Ţării există numai în cuvinte". Şi nimeni, nici măcar
Guvernul României, n-a recunoscut „independenţa" Basarabiei.Ca rezultat,la  27
martie  1918, cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri, Sfatul Ţării a decis unirea
condiţionată a Basarabiei cu România, situație avantajoasă pentru adoptarea
constituției democratice din 1923 .

În concluzie, curajul și iscusința românilor de a salva pământul roditor dintre Prut și

Nistru,cu mult soare și amintiri veșnice, precum și conjunctura istorică care a
împotmolit elemente străine, i-a determinat să lupte pentru dreptatea și bunăstarea
lor ,pentru independența statului național unitar român și libertatea de a legifera
propria constituție cu caracter indivizibil. Viitorul depinde de gândul întocmit în
trecut și de fina precizie a poporului predestinat să-și găsească liniștea, mângâierea și
dorința într-un prezent lipsit de caracter.

Bibliografie:

1
Centenar Sfatul Țării (1917-2017)
2
Cuvânt Moldovenesc, nr. 27, 2 aprilie 1917
3
Ștefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea
națională din Basarbia din anii 1917-1918 , Editura UNIVERSITAS, Chișinău,
1993
4
Apud I. Țurcanu, Unirea Basarabiei cu România în 1918, Chișinău, 1998, p. 197

 Puric Dan, „Cine suntem”, Bucureşti, 2008, p.104.

5

6
Ştefan Ciobanu, “Basarabia”, Chişinău 1993, p. 297
7
O pagină din istoria Basarabiei.Sfatul Țării (1917-1918), Editura Prut
Internațional , p.85-86
8
O pagină din istoria Basarabiei.Sfatul Țării (1917-1918), Editura Prut
Internațional , p.175
9
O pagină din istoria Basarabiei.Sfatul Țării (1917-1918), Editura Prut
Internațional , p.176
10
https://moldova.europalibera.org/a/blog-octavian-ticu-centenarul-unirii/
29417654.html
11
https://moldovenii.md/md/section/786/content/10079

Anexe:

Deputații Sfatului Țării

https://muzeulvirtual.ro/wp-content/uploads/
2020/11/Sfatul-Tarii.jpg

„Lumina” (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc,

Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

https://gdb.rferl.org/48961D9F-5D47-45CE-
A919-8D27B5FAC2CD_w250_r0_s.jpg

S. Murafa, N. Alexandri , D. Ciugureanu , Pan

Halippa , Oh. Stârcea

(Foto:Vechi prieteni- foștii colaboratori ai

revistei și gazetei „Cuvânt Moldovenesc”)

https://agora.md//cdn/p/new/news_images/2023-
01-19/0a09c8844ba8f0936c20bd791130d6b6-
1674120176-1073.jpeg

„Participanții la Congresul Militar

Moldovenesc, Chișinău, 20-27 octombrie 1917 ”

O pagină din istoria Basarabiei.Sfatul Țării

(1917-1918), Editura Prut Internațional , p.264-
265