Marea Unire

Realizarea României Mari a fost posibilă în contextul favorabil dat de primul război
mondial . Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul România, s-a datorat mai
multor fapte: 1. România era țară învingătoare.

2. Dispariția imperiilor multinaționale rus și austro ungar.

3. Dorința românilor din provincii de a se unii . în fiecare dintre cele trei provincii, procesul de
unirea cunoscut aceleași trei etape: constituirea unuiOrgan de conducere; proclamarea
separației de imperiu; proclamarea unirii cu România.

Basarabia-A fost prima provincie care s-au unit. În septembrie octombrie 1917, la
Chișinău ,, Congresul Ostașilor Moldoveni” a proclamat autonomia și s-a hotărât formarea unei
adunări reprezentative ,,Sfatul Țării” condus de Ion Inculeț. Toate acestea, în contextul
desfășurării revoluției boselvice, în urma căreia popoarele supuse au primit dreptul la
autodeterminare, afirmat de președintele american Woodrow Wilson și confirmt de Vladimir
Levin în ,,Decretul Asupra Naționalităților”.

Astfel, la 2 decembrie 1917 Sfatul Țării a proclamat autonomia Republicii Democrate

Moldovenești și s-a constituit ,,Consiliul Director” ca organ al puterii executive.

Consiliul Director a cerut guvernului român sprijin militar pentru a restabili ordinea
amenințată de trupele ruse care se retrăgeau de pe front. În ianuarie 1918, Armata română a
restabilit ordinea în Basarabia.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul țării a proclamat independența Republicii Democrate

Moldovenești iar la 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul țării a adoptat Declarația de Unire a
Basarabiei cu România.

Bucovina. În condițiile înfrângerilor suferite de Austro-Ungaria în vara lui 1918, și în

condițiile în care Ucraina a ridicat pretenții asupra Bucovinei, românii și-au constituit un organ
de conducere-,,Consiliul Național al Românilor” format din deputați români în Parlamentul de la
Viena. Aceștia s-au pronunțat pentru autonomie și în 14/27 octombrie CNR s-a proclamat în
Adunarea Constituantă prezidată de Iancu Flondor. Acesta a luat decizia de unire a Bucovinei cu
celelalte provincii românești.

Împotriva pericolului anexării Bucovinei, Consilul Național, ales ca organ reprezentativ,

a solicitat sprijinul militar guvernului român.

La 15/28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate ,,unirea

neconditionată și pentru vecie” a Bucovinei cu România.
 Transilvania În această provincie exista deja o tradiție a luptei românilor pentru
drepturile politice prin intermediul Partidului Național Român, care în 29 septembrie/12
octombrie a adoptat Declarația de la Oradea, care proclama dreptul românilor la
autodeterminare.

În 30 octombrie/12 noiembrie 1918 la Arad s-a constituit Consiliul Național român

Central care preia conducerea luptei naționale .

La 13/14 noiembrie tratativele cu guvernul maghiar au eșuat. În aceste condiții CNRC

convoacă o adunare în cadrul căreia românii să decidă asupra viitorului Transilvaniei .

La 1 decembrie 1918, în Cadrul Larg, a avut loc Marea Adunare de la Alba Iulia-1228 de
delegați și peste 100 de mii de români veniți din Banat și Crișana.

Rezoluția Unirii adoptată de adunare a fost citită de Vasile Goldiș. Decizia de unire a fost
însoțită de un program de reformare ce vizau dezvoltarea ulterioară a țării.

Până la integrarea în structurile României, s-a hotărât să fie condusă de Marele Sfat
Național, un organ legislative, și Consiliul Dirigent, organ executiv în frunte cu Iuliu Maniu .

La 29 decembrie 1919 primul parlament al României Mari, a ractificat unirea Basarabiei,

Bucovinei și Transilvaniei cu România.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a avut loc încoronarea regelui Ferdinand I și a

reginei Maria, ca suverani ai României Mari .

În 1923 a fost adoptată ,,Constituția Unificării” ce reflecta nouă realitate. În plan

internațional, noua configurație teritorială a României a fost recunoscută prin tratatele
semnate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920).