2.

MAREA UNIRE DIN 1918

Participarea României la primul război mondial a oferit românilor şansa eliberării teritoriilor aflate sub dominaţie
străină şi înfăptuirea Marii Uniri, in contextul recunoasterii internationale a dreptului popoarelor la autodeterminare si
al prabusirii I. Rus si a celui Austro-Ungar.

Actiuni care au favorizat realizarea României Mari

- Marea Unire din 1918 a fost consecinta participării României la Primul Război Mondial.
- Proclamarea dreptului popoarelor la autodeterminare
- Prăbușirea imperiilor multinaționale: I . Rus, I . Austro-Ungar.
Se disting 3 etape în realizarea unrii: autonomia, independența națională și unirea.

BASARABIA
- mişcarea naţională s-a coagulat în jurul Partidului Naţional Moldovenesc – acesta a fost constituit în aprilie
1917 si era condus de Vasile Stroescu.
-acest partid milita pentru autonomia provinciei în cadrul statului federativ rus.
25 septembrie/8 octombrie( in toamna anului) 1917 - a avut loc Congresul ostaşilor moldoveni – acesta a hotărât:
a) proclamarea autonomiei Basarabiei;
b) alegerea unei adunari reprezentative: Sfatul Ţării - condus de Ioan Inculeţ.

Decembrie 1917- Sfatul Ţării a proclamat Republica Democratică Moldovenească

( puterea executivă in cadrul acesteia era exercitată de Consiliul Directorilor condus de Petre Erhan).

Ianuarie 1918 - În contextul în care situaţia în Basarabia se agravează datorită dezodinii provocată de soldaţii ruşi care
se retrăgeau de pe front , Consiliul Director ( a fost cerut) a cerut ajutorul armatei române, care a intrat în Basarabia şi
a restabilit ordinea.

24 ianuarie/6 februarie 1918 – Sfatul Ţării a proclamat independenţa ( Basarabiei) Republicii Moldoveneşti.

27martie/9 aprilie - a fost votată unirea cu România.

BUCOVINA

In toamna anului 1918 Ucraina a ridicat pretentii asupra Bucovinei. In acest context:

14/27 octombrie ( toamna) 1918 – la Cernăuţi a avut loc o Adunare Natională Constituantă.
-această adunare - a adoptat o moţiune prin care se afirma dorinţa de unire cu România
- a hotărât înfiinţarea unui Consiliu Naţional ca organ reprezentativ– acesta urma să coordoneze
activitatea unionistă.

Toamna anului 1918 – ordinea publică a fost tulburată de (rămășițe ale armatelor care se retrăgeau de pe front) legiuni
ucrainiene şi ruseşti precum şi de rămăşiţe ale armatei austro-ungare. Consiliul Naţional a cerut ajutorul guvernului
român – armata română a intervenit şi în noiembrie 1918 a restabilit liniştea.

- în aceste condiţii, la 12 noiembrie

a) s-a format un guvern provizoriu condus de Iancu Flondor;
b) a fost decretată o Constituţie provizorie;
c ) a fost convocat pe baze plebiscitare Congresul General al Bucovinei – acesta urma să
exprime dreptul la autodeterminare a populaţiei din această provincie.

15/28 noiembrie – Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea cu patria mamă.

TRANSILVANIA

- mişcarea pentru autodeterminare a a avut un caracter popular mai accentuat.

- 29 septembrie/12 oct 1918 – Partidul Naţional Român din Transilvania a elaborat DECLARAŢIA DE LA
ORADEA – aceasta a fost prezentată Parlamentului de la Budapesta la 18/31 octombrie 1918.

- în acest document se afirma hotărârea românilor din Transilvania de a-şi decide singuri soarta.

30 octombrie/12 noiembrie ( toamna) 1918 – s-a constituit Consiliul Naţional Român Central (CNRC) cu sediul la
Arad. Acesta era alcătuit din 6 reprezentanţi ai PSD(Partidul Social Democrat) şi 6 reprezentanţi ai PNR.
- acest partid devine coordonatorul mişcării naţionale din Transilvania.

9 noiembrie 1918 – CNRC a solicitat guvernului ungar încredinţarea întregii puteri de guvernare.

13 - 14 noiembrie 1918 – la Arad au avut loc tratative ale românilor cu reprezentanţii guvernului maghiar; aceste
tratative au eşuat deoarece maghiarii doreau să recunoască doar autonomia Transilvaniei în timp ce Iuliu Maniu a
declarat însă că românii doresc despărţirea totală de Ungaria.

Între timp CNRC a publicat textul convocării la Alba Iulia a Marii Adunări Naţionale . Pe tot parcursul acestei luni,
populaţia din Transilvania a ales prin vot universal delegaţii care urmau să le exprime aspiraţiile.

18 noiembrie/1 decembrie 1918 – Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la care au participat 1228 de delegati din
toata Transilvania si o suta de mii de alti români, prezidata de Gh Pop de Băsești a votat rezoluţia unirii
Transilvaniei, Banatului; Crişanei, Maramureşului cu România . Rezolutia unirii a fost citita de Vasile Goldiș.

A doua zi au fost alese:

- Marele Sfat Naţional ( for legislativ) - condus de Gheorghe Pop de Băseşti;
- Consiliul Dirigent (for executiv) – condus de Iuliu Maniu .

Aceste institutii urmau sa conduca Transilvania până la integrarea completa a acestei provincii in structurile României.

In plan internationl, noua configuratie teritorială a României a fost recunoscută prin tratatele semnate in cadrul
Conferintei de la Paris, din 1919-1920.

Consecințele Marii Uniri

1. la 15 octombrie 1922 regele Ferdinand a fost încoronat ca rege al României Mari.

2. A fost adoptată constitutia de la 1923.
3. partidele politice din regiunile Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei au fuzionat cu cele din vechiul
regat; exemplul cel mai concludent este cel al fuziunii dintre P Naţional Roman din Transilvania cu P
Ţărănesc din vechiul regat în 1926 şi constituirea PNŢ

4. introducerea calendarului gregorian, pe stil nou. Data de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie.
5. 1920 - s.a realizat unificarea monetară, eliminându-se dificultăţile create de existenţa sistemelor
monetare diferite.
1925 – a fost consolidată unitatea religioasă prin legea şi statutul Bisericii Ortodoxe Române; Miron Cristea a
devenit primul Patriarh al României

3.ROMÂNIA ÎN CONCERTUL EUROPEAN

Politica externă în perioada interbelică
Obiectivul principal al politicii externe românești în perioada interbelică l-a constituit menținerea
independenței și a granițelor trasate la sfârșitul Primului Război Mondial.
În 1919 România a aderat la Societatea Națiunilor, organizație internațională care milita pentru menținerea
păcii și a securității colective. Diplomații români au acționat în sensul creșterii rolului Societății Națiunilor în viața
internațională. În semn de recunoaștere a eforturilor diplomatice ale românilor, ministrul de externe Nicolae Titulescu a
îndeplinit între 1930-1931 funcția de președinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor.
În perioada interbelică, România a avut un rol important în constituirea aliantelor regionale (statele mici din
Europa centrală și de sud-est au incercat să realizeze un bloc antirevizionist.