STATUL NAŢIONAL UNITAR ROMÂN

Contextul înfăptuirii unirii

-primul război mondial a reprezentat ocazia formării României Mari, sfârşitul acestuia marcând dispariţia
vechilor imperii (Otoman, Ţarist, Austro-Ungar şi German) precum şi proclamarea dreptului popoarelor la
autodeterminare pe baza principiului naţionalităţilor proclamat în „Cele 14 puncte” ale preşedintelui
american W. Wilson
- dorinţa românilor de a se constitui într-un singur stat (conştiinţa naţională) a contribuit decisiv la formarea
statului naţional unitar român
- unirea celor trei provincii româneşti s-a realizat în trei etape:
 autonomia în cadrul statului din care făceau parte
 proclamarea independenţei a reprezentat un al doilea moment, hotărârea organismelor înfiinţate de a
se desprinde de Imperiu
 hotărârea de unire cu Regatul României

Unirea Basarabiei
Autonomia
-se realizează pe fondul dezmembrării Imperiului ţarist şi a proclamării principiului autodeterminării
popoarelor
-în aprilie 1917 – se formează Partidul Naţional Moldovenesc (condus de Vasile Stroescu şi având ca şi
organ de presă „Cuvântul Moldovenesc” condus de Onisifor Ghibu), care coordonează mişcarea de
eliberare naţională (se cere autonomia Basarabiei în cadrul statului federativ rus)
-în 8octombrie 1917 Congresul ostașilor moldoveni proclamă autonomia Basarabiei
-în 2-6 noiembrie 1917 are loc congresul de constituire a Sfatului Țării condus de Ion Inculeţ
- puterea executivă – Consiliul Directorilor , de fapt un guvern condus de Petre Erhan
-2 decembrie 1917 – va fi proclamată Republica Democratică Moldovenească, avându-l ca preşedinte pe
Ion Inculeţ, iar puterea executivă este preluată de către guvern

Independenţa
-în condiţiile dezordinilor și a distrugerilor provocate de trupele rusești în retragere şi a încercărilor
bolşevicilor de a prelua puterea, Consiliul Directorilor Generali va cere ajutorul armatei române →aceasta
trece Prutul la 12 ianuarie 1918 și restablește ordinea în Basarabia
-24 ianuarie/6 februarie 1918 – Sfatul ţării proclamă independenţa Republicii Moldoveneşti şi separarea ei
de Rusia

Unirea
- 27 martie 1918/9 aprilie 1918 – Sfatul ţării votează unirea Basarabiei cu România, iar pentru administrarea
provizorie a fost desemnat Consiliul Directorilor
- conform hotarârii de unire, Basarabia îşi păstra autonomia provincială, are reprezentare în guvernul
României cu doi miniştri fără portofoliu şi în Parlament (număr proporţional cu populaţia) și populației ii
erau garantate drepturi şi libertăţi cetăţeneşti
-22 aprilie 1918 – regele semnează decretul de promulgare a Actului Unirii Basarabiei cu România

Unirea Bucovinei
Autonomia
-în timpul primului război mondial – Bucovina a fost teatru de război, iar Ucraina o ameninţa cu anexarea
-pe fondul crizei Imperiului Austro-Ungar, împăratul Carol I a elaborat documentul “Către popoarele mele
credincioase” prin care propune federalizarea imperiului  respins de intelectualii bucovineni (Sextil
Puşcariu)
-octombrie 1918 – deputaţii români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Naţional Român
condus de C-tin Iosipescu Grecul şi George Grigorovici
-la 9 octombrie 1918 Consiliul Naţional Român a cerut în numele națiunii, dreptul la autodeterminare și
exprimat dorința de secesiune
-14/27 octombrie 1918 – Cernăuţi – are loc o adunare a reprezentanţilor populaţiei româneşti din Bucovina,
unde:
- se pun bazele Adunării Constituante – condusă de Iancu Flondor
- se decide unirea Bucovinei cu celelalte provincii românești din imperiu într-un stat național
- se alege un Consiliu Naţional – urma să coordoneze activitatea unionistă
-
Independenţa
-noiembrie 1918 – se radicalizează acţiunile unioniste (se formează Gărzi Naţionale) şi se solicită ajutorul
armatei române pentru a respinge acțiunile Ucrainei de alipire a Bucovinei
-reprezentanţii românilor hotărăsc:
- înfiinţarea unui guvern provizoriu – Iancu Flondor
- Constituţie provizorie
- să se convoace un congres general

Unirea
-15/ 28 noiembrie 1918 – este convocat Congresul general al Bucovinei care votează în unanimitate unirea
necondiţionată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, cu România
-18/31 decembrie – decizia de unire este ratificată de regele Ferdinand

Unirea Transilvaniei
Autonomia
- odată cu izbucnirea primului război mondial asistăm radicalizarea luptei pentru unire
- intensificarea contactelor cu cercurile oficiale de la Bucureşti
- în străinătate – propagandă pentru susţinerea cauzei unităţii tuturor românilor
-aprilie 1918 are loc Congresul națiunilor din Imperiu, desfășurat la Roma→adoptă hotărârea fiecăreia
dintre ele de a se constitui în stat național independent sau de a se uni cu statul său național existent
-toamna 1918 Partidului Național Român îşi reia activitatea, la fel şi Partidului Social Democrat
-29 septembrie / 12 octombrie 1918 – Comitetul executiv al P.N.R. adoptă Declaraţia de la Oradea
o proclamă libertatea naţiunii
o separarea politică de Ungaria
o asumarea suveranităţii naţiunii în teritoriul său naţional
-3/16 octombrie 1918 – Manifestul “Către popoarele mele credincioase”  federalizarea Austro-Ungariei
→respins de români
-5/18 octombrie 1918 – Alexandru Vaida Voievod – în Parlamentul maghiar citeşte Declaraţia de la
Oradea, de fapt declaraţia de independenţă a populaţiei româneşti din Transilvania

Independenţa
-30 octombrie/12 noiembrie 1918 –Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.) format din 6 membri
Partidului Național Român și 6 membri Partidului Social Democrat - organ central al luptei românilor
pentru unire şi care publică la 6 noiembrie manifestul „Către naţiunea română”, în care argumentează
dreptul românilor la autodeterminare
- în această perioadă în Transilvania puterea locală este preluată de consiliile româneşti
- 9 /10 noiembrie 1918 – C.N.R.C. anunţă guvernul maghiar că preia puterea în Transilvania→guvernul
maghiar trimite o delegație pentru tratative
→13 -14 noiembrie – tratativele de la Arad purtate cu reprezentanţii guvernului maghiar → eşuate deoarece
se recunoştea doar autonomia Transilvaniei și nu separarea definitivă de Ungaria
Unirea
→ în condiţiile eşuării tratativelor, Consiliul Naţional Român Central decide aprobarea de către popor a
hotărârii de unire. Astfel, la 5 noiembrie fac cunoscut manifestul „Către popoarele lumii”, în care se susţine
că unirea Transivaniei cu România este voinţa întregii naţiuni române
- la 7 noiembrie este publicat textul convocării la Alba Iulia, a Adunării Românilor
→ la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918, va avea loc la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională, la care participă
1228 de delegaţi, şi peste 100 000 de oameni
-Adunarea a fost deschisă de Gheorghe Pop de Băsești ți Rezoluția Unirii a fost prezentată de Vasile Goldiș
-Adunnarea Națională de la Alba Iulia a adoptat Rezoluția care în primul său articol proclama Unirea acelor
români și a teritoriilor locuite de dânșii cu România
- au fost alese organele provizorii de conducere: Marele Sfat Naţional (for legislativ) şi Consiliul Dirigent
(for executiv)
-la 24 decembrie 1918, regele Ferdinand a emis decretul de unire

Consecinţele formării statului naţional unitar român

-a crescut mult suprafaţa Regatului României, de la 137 000 km2 la 295.049 km2
-a crescut numărul populaţiei şi s-a schimbat componenţa etnică a noului stat român, alături de români
convieţuind acum un număr mare de alte naţionalităţi. Cu toate acestea, statul român rămâne unul naţional,
naţiunea română rămânând majoritară
-încadrarea noilor provincii în statul român nu a schimbat din punct de vedere social structura populaţiei,
majoritatea rămânând populaţie rurală
-România și-a pierdut caracterul de țară de imigrație, numărul celor care plecau definitiv depășindu-l acum
pe al celor care veneau să se stabilească
-schimbarea radicală a vechilor structuri sociale şi politice este dată de reformele înfăptuite în această
perioadă→ a fost introdus votul universal şi abolit sistemul cenzitar, şi a fost înfăptuită o amplă reformă
agrară.