Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

STATUL NAŢIONAL UNITAR ROMÂN

(MAREA UNIRE DE LA 1918)

Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat,
s-a înfăptuit într-un context favorabil, la sfârşitul Primului Război Mondial:
 victoria Antantei asupra Puterilor Centrale
 destrămarea Imperiului Rus (revoluția bolșevică)
 dezmembrarea monarhiei bicefale austro-ungare (învins în Primul Război Mondial)
 afirmarea principiului autodeterminării (afirmat de preşedintele american Woodrow
Wilson în „Cele 14 puncte”)
Unirea teritoriilor româneşti a urmat trei etape: autonomia, independenţa şi unirea (după
proclamarea autonomiei, Bucovina a proclamat direct unirea).
Conducerea politică a luptei pentru unire a fost realizată de partidele naţionale din cele trei
provincii, iar lupta naţională a fost asigurată de către consiliile româneşti. Deciziile de unire au fost
luate în instituţii reprezentative sau adunări plebiscitare.
Unirea Basarabiei
Luate
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România, pe fondul prăbuşirii ţarismului şi a
afirmării ideii de autodeterminare. Era anexată Rusiei din 1812.
Guvernul bolșevic condus de Lenin ( instaurat prin revoluția bolșevică 1917) proclamă dreptul
popoarelor din imperiu la autodeterminare.
În martie/aprilie 1917 s-a constituit Partidul Naţional Moldovenesc (preşedinte=Vasile
Stroescu), al cărui program milita pentru autonomia Basarabiei. La 8 octombrie 1917 a avut loc
Congresul ostaşilor moldoveni care a proclamat autonomia Basarabiei şi a hotărât alegerea unui
parlament numit Sfatul Ţării, condus de Ion Inculeţ. Avea ca organ executiv Consiliul Director
(Consiliul Directorilor Generali) condus de Petre Erhan. La 2 decembrie 1917 acesta a adoptat o
declaraţie prin care se proclama Republica Democratică Moldovenească, în componenţa republicii
Federative Ruse.
Dezordinea provocată de soldaţii ruşi a determinat autorităţile de la Chişinău să ceară sprijinul
guvernului de la Iaşi, care a trimis două divizii de infanterie pentru restabilirea ordinii.
La 24 ianuarie 1918, într-un cadru plebiscitar, parlamentul a proclamat independenţa
faţă de Rusia. Guvernul rus rupe legăturile diplomatice cu România.
Republicii Moldoveneşti
La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat Declaraţia de unire a Basarabiei cu România.

Unirea Bucovinei
Era anexată Imperiului Habsburgic după pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774 (prin Convenţia
de la Constantinopol din 1775). Din 1867 a făcut parte din monarhia bicefală austro-ungară, iar
destrămarea acesteia a creat cadrul favorabil unirii.
În vara anului 1918, în condițiile înfrângerilor suferite de Puterilor Centrale, dar și a dorinței
popoarelor din Imperiul Austro-Ungar de a se elibera, împăratul propune, prin manifestul ”Către
popoarele mele credincioase”, soluția federalizării, cu acordarea autonomiei, în scopul salvării
imperiului.
În octombrie 1918, deputaţii români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul
Naţional Român condus de C-tin Iosipescu Grecul şi George Grigorovici. CNR a cerut, în numele
naţiunii, dreptul la autodeterminare şi a exprimat dorinţa de secesiune. CNR şi-a asumat rolul de
Adunarea Constituantă a Bucovinei, şi a hotărât autonomia provinciei şi unirea cu celelalte provincii
româneşti din imperiu. S-a înfiinţat apoi un Consiliu Naţional, care să coordoneze acţiunea pentru
Clasa a XII-a Pagina 1
 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

unire (în frunte cu Ion Nistor). Un rol important în procesul de unire al Bucovinei l-au avut Iancu
Flondor şi Ion Nistor.
Sextil Puşcariu a editat ziarul Glasul Bucovinei, în care a publicat articolul „ Ce vrem?”
Ultranaţionaliştii ucrainieni urmăreau să realizeze Ucraina Mare (care să înglobeze şi
Bucovina) şi au recurs la numeroase acte de violenţă împotriva românilor. Consiliul Naţional Român a
cerut astfel sprijinul militar al guvernului român, care a trimis o divizie ce a împiedicat ocuparea
Bucovinei.
La 15/28 noiembrie 1918 s-au desfăşurat lucrările Congresului General al Bucovinei, care a
votat în unanimitate şi pentru vecie unirea necondiţionată a Bucovinei cu România, în vechile ei
hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru.

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului

Destrămarea Imperiului Austro-Ungar a creat condiţiile favorabile unirii.
În Transilvania, mişcarea pentru autodeterminare şi unire a avut un caracter de masă.
În 29 septembrie/12 octombrie 1918 s-a adoptat „ Declaraţia de la Oradea” de către PNR prin
care se afirma principiul autodeterminării dar şi suveranităţii naţionale, libertatea naţiunii, separarea de
Ungaria şi plebiscit. Declaraţia a fost prezentată în Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida
Voevod şi cel de la Viena de Iuliu Maniu, căpătând valoarea unei declaraţii de independenţă.
Astfel s-a hotărât autonomia naţiunii române.
La 30 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român Central (din 6 reprezentanţi
PNR şi 6 PSD) cu sediul la Arad.
La 5 noiembrie 1918 era lansat manifestul „Către popoarele lumii”, care arăta altor popoare
voinţa românilor din Transilvania de a se uni. În continuare, CNRC a adresat guvernului maghiar o
notă ultimativă prin care se cerea întraga putere de guvernare. În cadrul tratativelor de la Arad cu
CNRC, delegaţia maghiară oferea Transilvaniei doar autonomie. Propunerea a fost respinsă, Iuliu
Maniu declarând că dorinţa românilor era separarea totală de Ungaria.
Lupta naţională a fost susţinută de organe de presă precum: „ Drapelul”. „Glasul Ardealului”,
„Gazeta poporului”, “Românul”, “Adevărul”, “Unirea”etc.
CNRC lansase, la 7 noiembrie 1918, manifestul “Istoria ne cheamă la fapte”, care anunţa
convocarea Adunării Naţionale a românilor la Alba Iulia.
La 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918 a avut loc la Alba Iulia, o manifestare cu caracter
plebiscitar şi democratic - Marea Adunare Naţională. Locul era încărcat de amintiri istorice, prima
unire a lui Mihai Viteazul şi martiriul lui Horea şi Cloşca.
 au participat 100 000 de oameni, 1228 de delegaţi care au votat Rezoluţia privind unirea
Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România
 adunarea a fost prezidată de Gh. Pop de Băseşti
 declaraţia de unire a fost citită de Vasile Goldiş şi într-un entuziasm general s-a adoptat
Rezoluţia de unire: în primul articol se proclama “ unirea acelor români şi a teritoriilor locuite
de dânşii cu România”
 s-au ales două organe de conducere: - Marele Sfat Naţional ( legislativ) – Gh. Pop de Băseşti
- Consiliul Dirigent ( executiv) – Iuliu Maniu.
Consfiinţirea Unirii
 în decembrie 1919, Parlamentul României Mari a votat legile prin care era ratificată
unirea Basarbiei, Bucovinei şi Transilvaniei.
 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand şi regina Maria au fost încoronaţi ca
suverani ai tuturor românilor
 în plan internaţional unirea a fost recunoscută prin tratatele de la Paris din 1919-
1920:
Clasa a XII-a Pagina 2
 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

 dec. 1919 la Saint Germain – tratatul cu Austria-unirea Bucovinei

 nov. 1919 la Neuilly------------------cu Bulgaria-graniţa era cea din 1913
 iunie 1920 la Trianon------------------cu Ungaria-unirea cu Transilvania
 tratatul de la Paris (Versailles) cu Anglia, Franţa, Italia, Japonia –
recunoştea apartenenţa Basarabiei la România (28 octombrie 1920).
În ciuda faptului că terminarea războiului a găsit România de partea învingătorilor, tratativele
de pace au fost foarte dificile. Primul-ministru Ion I.C.Brătianu nu a dorit să semneze „tratatul
minorităţilor” şi tratatul de pace cu Austria de la Saint - Germain pentru că aceste tratate aduceau
atingere suveranităţii României. Sub pretextul asigurării protecţiei minorităţilor de pe teritoriul statelor
succesoare Austro-Ungariei, marile puteri (Anglia, Franţa, SUA, Italia) doreau să supravegheze
regimul la care erau supuse aceste minorităţi. Succesorul lui Brătianu, Al.Vaida-Voevod, a fost silit să
semneze tratatele respective la 10 decembrie 1919.

Consecinţe ale unirii:

 s-au pus bazele statului naţional unitar român
 creştea din punct de vedere teritorial şi demografic (alături de români-71,9%, exista un
procent însemnat de alte naţionalităţi)
 s-au creat condiţiile necesare modernizării: votul universal, reforma agrară.

Clasa a XII-a Pagina 3