 Aliaţii nu-şi ţin promisiunile: România opreşte înaintarea în

Transilvania. La Turtucaia apărarea românească străpunsă de

trupele germane şi bulgare. Înfrângeri ale armatei române pe
Jiu, pe Olt, la Bucucreşti.
 Concluzie: Guvernul, monarhia, o parte a populaţiei se retrag în
Moldova, iar 2/3 din ţară au intrat sub regim de ocupaţie
militară germană. În 1916-1917 are loc refacerea efectivelor
militare şi a moralului armatei române. În 1917 se declanşează
ofensiva armatei române: Mărăşti, Mărăşeşti, şi Oituz (victorii).
 DAR: feb. 1918- Rusia iese din război (Pacea de la Brest
Litovsk). România iese din război (aprilie-mai Pacea de la
Buftea Bucureşti).
 După ofensiva încununată cu succes de la Salonic
care a avut ca rezultat scoaterea din război a
Bulgariei, România a reintrat în război pe 10
noiembrie 1918, cu doar o zi mai înainte ca războiul
să se încheie în vest. Sfârşitul războiului a găsit
România în tabăra învingătorilor.
 România şi Conferinţa de Pace de la Paris (1919-
1920).
 Obiectiv: Obţinerea recunoaşterii internaţionale a
noilor graniţe.
 Conferința de pace de la Paris dintre anii 1919-
1920 a reorganizat lumea după război. Dispar
imperiile multinaționale și apar statele naționale,
începe decolonizarea dar apar și orientările
revizioniste, deoarece unele state au fost
nemulțumite de prevederile tratatelor de pace.
 În 1919 se înfiinţează Societatea Naţiunilor, pentru
menţinerea păcii şi securităţii între naţiuni. Se înlocuieşte
vechea ordine bazată pe echilibrul Marilor Puteri
(stabilită la Congresul de la Viena-1815)
 “…Art.45. Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea
României, la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor
fostei monarhii austro-ungare, situate dincolo de fruntariile
Ungariei, astfel cum sunt fixate la articolul 27, Partea II
( Fruntariile Ungariei ) şi recunoscute prin prezentul Tratat
sau prin orice alte tratate încheiate în scop de a regla
afacerile actuale, ca făcând parte din România.”

 “…Art. 46. O comisiune compusă din şapte membri, din cari

cinci vor fi numiţi de principalele Puteri aliate şi asociate,
unul de România şi unul de Ungaria, de faţă pentru a fixa la
faţa locului traseul liniei de fruntariile descrise la articolul
27, Partea II ( Fruntariile Ungariei )”
Palatul Trianon
 Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei,
Bucovinei și Tranilvaniei cu Vechiul Regat, a fost
rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă de
la sfârșitul primului război mondial, când dispăreau de pe
harta Europei Imperiul Țarist și cel Austro-Ungar. Unirea
cu Regatul României a acestor teritorii a fost posibilă în
contextul afirmării pe plan internațional a principiului
autodeterminării și al principiului naționalităților.
Aplicarea acestor principii de către români s-a realizat în
mod diferențiat de la o provincie la alta, în etape gândite
realist și realizate treptat de la autonomie la independența
națională și apoi la unirea cu România.
 Unirea Basarabiei cu România
 Autonomia: La începutul lunii aprilie 1917, s-a format la Chişinău
Partidul Naţional Moldovenesc, al cărui preşedinte a fost ales Vasile
Stroescu. Partidul şi-a înscris în programul său ca obiectiv principal
obţinerea autonomiei Basarabiei. La 8 octombrie 1917, Congresul
ostaşilor moldoveni întrunit la Chişinău a proclamat autonomia
Basarabiei.
 În 2-6 noiembrie 1917 a avut loc Congresul de constituire al Sfatului
Ţării, organismul coordonator al luptei pentru unire, ales pe baze
democratice. Sfatul Ţării era condus de Ion Inculeţ şi avea ca organ
executiv Consiliul Directorilor Generali (un guvern, condus de Petre
Erhan). La 2 decembrie 1917, acest organism de conducere a
proclamat Republica Democratică Moldovenească. Primul preşedinte
al acesteia a fost ales Ion Inculeţ, iar puterea executivă a fost preluată
de către guvern.
 Unirea Basarabiei cu România
 Independenţa: Consiliul Directorilor Generali, confruntat cu
dezordinile şi distrugerile provocate de trupele ruseşti în retragere şi
cu încercările bolşevicilor de a prelua puterea în teritoriu, a solicitat
sprijinul militar al guvernului român. La 12 ianuarie 1918, armata
româna a trecut Prutul şi a restabilit ordinea în Basarabia.
 La 23-24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării întrunit la Chişinău, a
proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti şi
separarea ei de Republica Federativa Rusă.
 Unirea Basarabiei cu România
 Unirea:
 La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu
România. La 22 aprilie 1918, regele Ferdinand semna decretul de
promulgare a Actului Unirii Basarabiei cu România. Pentru
administrarea provizorie a Basarabiei a fost desemnat Consiliul
Directorilor, până la preluarea acesteia de guvernul de la
Bucureşti.
 Unirea Bucovinei cu România
 Autonomia: Românii din acest teritoriu românesc s-au integrat
luptei popoarelor din Imperiul Austro-Ungar pentru
autodeterminare. În octombrie 1918, deputaţii români din
Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Naţional Român,
condus de Constantin Iosipescu Grecul şi George Grigorovici. La 9
octombrie 1918 C.N.R. a cerut, în numele naţiunii, dreptul la
autodeterminare şi a exprimat dorinţa de secesiune. Urmatoarea
etapă a fost constituirea la 14 octombrie 1918 a Adunării
Constituante a Bucovinei, din care făceau parte reprezentanţi ai
locuitorilor, în majoritate români. Preşedinte al acestui organism a
fost ales Iancu Flondor. Adunarea Constituantă a hotărât unirea
Bucovinei cu celelalte provincii româneşti din imperiu într-un stat
naţional. S-a format şi un Consiliu Naţional ca organ reprezentativ.
 Unirea Bucovinei cu România
 Independenţa:

 În acest teritoriu românesc au început să pătrundă trupe

ucrainiene cu scopul de a-l ocupa şi anexa Ucrainei. În
aceste condiţii, Consiliul Naţional Român a solicitat
sprijinul armatei române. Armata română a intervenit
pentru a restabili ordinea. La 12 noiembrie, Consiliul
Naţional Român a stabilit instituţiile Bucovinei.
 Unirea Bucovinei cu România
 Unirea:

 La 28 noiembrie 1918 au început lucrările Congresului

General al Bucovinei. Preşedintele Congresului a fost
ales Iancu Flondor, care a dat citire moţiunii prin care se
hotăra „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a
Bucovinei, în vechile ei hotare, cu Regatul României.”
 Unirea Transilvaniei cu România
 Autonomia: În cursul anului 1918, monarhia habsburgică a
fost supusă presiunii popoarelor pentru autodeterminare.
Congresul naţiunilor din imperiu, desfăşurat în aprilie 1918
la Roma, adoptase hotărârea fiecăreia dintre acestea de a se
constitui în stat naţional independent sau de a se uni cu
statul său naţional existent. În aceste condiţii, la 12
octombrie 1918, reprezentanţii Partidului Naţional Român
întruniţi la Oradea au adoptat o Declaraţie în care proclamau
libertatea naţiunii, separarea politică de Ungaria şi asumarea
suveranităţii în teritoriul naţional. Alexandru Vaida Voevod a
prezentat această Declaraţie de autodeterminare în
Parlamentul Ungariei la 18 noiembrie 1918.
  
 Unirea Transilvaniei cu România
 Independenţa: Pentru coordonarea acţiunilor mişcării naţionale, la
30-31 octombrie 1918 s-a constituit la Arad Consiliul Naţional
Român Central, format din 6 reprezentanţi ai Partidului Social
Democrat şi 6 reprezentanti ai Partidului Naţional Român.
C.N.R.C. a publicat la 6 noiembrie 1918 manifestul „Către
naţiunea română”, în care erau argumentate drepturile românilor
din teritoriile ce aparţineau atunci Ungariei, la autodeterminare.
 La 9-10 noiembrie, C.N.R.C. a adresat guvernului maghiar o notă
ultimativă, prin care cerea întreaga putere de guvernare. Guvernul
maghiar a trimis o delegaţie pentru tratative. Acestea s-au
desfăşurat la Arad în zilele de 13-14 noiembrie 1918. Tratativele
au eşuat deoarece maghiarii recunoşteau doar autonomia
Transilvaniei şi nu separarea definitivă de Ungaria.
 Unirea Transilvaniei cu România
 Unirea: C.N.R.C. a publicat la 7 noiembrie 1918 textul convocării
la Alba-Iulia a Adunării naţionale a românilor. La 1 decembrie
1918 s-a desfăşurat Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, la
care au participat 1228 de delegaţi şi peste 100 000 de persoane.
Adunarea a fost deschisă de către Gheorghe Pop de Băseşti, iar
Rezoluţia Unirii a fost prezentată de Vasile Goldiş. Adunarea
Naţională de la Alba-Iulia a adoptat Rezoluţia, care în primul său
articol a proclamat „Unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor
locuite de dânşii cu România.” Pentru conducerea Transilvaniei
până la integrarea sa definitivă în statul român s-au format: Marele
Sfat Naţional cu rol legislativ şi Consiliul Dirigent, forul executiv.
 La 24 decembrie 1918, Ferdinand a emis decretul de unire.
"I. Adunarea Nationala a tuturor romani­lor din Transilvania, Banat si Tara
Ungu­reasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in
ziua de 18 no­iembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor
teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala proclama
indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins
intre raurile Mures, Tisa si Dunare. II. Adunarea Nationala rezerva
teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie pana la intrunirea
Constituantei, aleasa pe baza votului universal. III. In legatura cu aceasta,
ca principii funda­mentale la alcatuirea noului stat roman, Adunarea
Nationala proclama urmatoarele: 3. Infaptuirea desavarsita a unui regim
cu­rat democratic pe toate terenurile vietii pu­blice. Votul obstesc, direct,
egal, secret pentru ambele sexe in varsta de 21 de ani. 4. Desavarsita
libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor
gandirilor omenesti. 5. Reforma agrara radicala. 6. Muncitorimii
industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantaje care sunt legiferate in
cele mai avansate state indus­triale din Apus. IX. Pentru conducerea mai
departe a aface­rilor natiunii romane Adunarea Natio­nala hotaraste
instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea toata
indreptatirea sa reprezinte natiunea romana ori­cand si pretutindeni fata
de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile pe care le va afla
necesare in interesul natiunii."
 La 1 Decembrie 1918 s-au pus bazele statului unitar român, prin
unirea provinciilor românesti aflate sub dominaţie străină, motiv
pentru care această zi este Ziua Naţională a României. Noua
Românie se deosebea în chip fundamental de cea existentă înainte
de 1914. Crescuse în primul rând ca întindere, ajungând prin
înglobarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei de la 137 000 km2
la 295 049 km2.
 Din punct de vedere demografic, vechea unitate etnică era
înlocuită cu o situație nouă, în care alături de romani coexistau și un
procent însemnat de alte naționalități. Conform statisticii din 1930,
România Mare avea în acel an o populație de 18.057.028 de
locuitori, din care 71,9% erau romani.
 Reformele din anii 1917-1923 au schimbat în chip radical vechile
structuri sociale şi politice, dând naştere din punct de vedere
instituţional, unei Românii noi.