http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/EEB2KXCIK5CLD43B52HC93MI4IN55QHLT2HX5B4 XIC6LKEA2AH-06609?

func=search carti online 1918 la romani: Marea Unire

Acest an, 1918, reprezinta pentru poporul roman anul triumfului idealului national. Acest proces istorica, care s-a desfasurat in intregul spatiu romanesc, a inregistrat puternice manifestari in 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimentele importante care au urmat, cum ar fi: unirea Moldovei si Munteniei in 1859, proclamarea independentei Romaniei consfintita pe campul de lupta de armata romana in razboiul din 1877-1878, precum si adunarile reprezentative ale romanilor din teritoriile aflate sub stapanire straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia. Intrarea Romaniei in razboiul mondial, in august 1916, alaturi de Antanta, a urmarit realizarea deplinei unitati nationale prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei si Bucovinei, teritorii care erau locuite de romani. Luptele din anii 1916-1917 au pus in lumina durabilitatea sentimentului national si convingerea ca ziua infaptuirii marelui act al unirii tuturor romanilor se apropie. In ciuda impunerii pacii umilitoare de la Bucuresti din 1918, si a prezentei trupelor straine pe o mare parte a teritoriului national, Romania care a fost redusa teritorial la Moldova, prin retragerea armatei si autoritatiior, continua sa existe ca stat de sine statator. In conditiile in care, in 1918, pe fronturile de lupta Puterile Centrale inregistrau infrangeri categorice, Imperiul Rus si Imperiul Austro-Ungaria s-au prabusit. Paralel cu lupta politicodiplomatica si militara a Romaniei pentru supravietuire, s-a desfasurat lupta romanilor din provinciile aflate sub stapanire straina pentru libertate nationala. Acestia au hotarat, intr-un cadru democratic reprezentat de adunarile populare si printr-o consultare a maselor populare, sa se uneasc cu Tara. Deplasarea armatei romane in provincii s-a facut doar la chemarea organelor reprezentative ale populatiei romanesti si numai atunci cand hotararea unanim aprobata a populatiei majoritare a fost pusa in pericol de vreo posibila interventie armata straina. Unirea teritoriilor romanesti cu Romania in 1918 a parcurs trei etate, si anume: obtinerea autonomie, proclamarea independentei si unirea cu statul roman.

Prima provincie care s-a unit cu Romania a fost Basarabia. Aceasta a survenit pe fondul dezmembrarii Imperiului Rus, odata cu proclamarea principiului autodeterminarii pana la despartirea de statul multinational in care au fost inglobate. La inceputul lunii aprilie in 1917 a luat nastere la Chisinau Partidul National Moldovenesc, al carui presedinte a fost ales Vasile Stroescu. Ca organ de presa al partidului a fost Cuvantul Moldovenesc condus de catre Onisifor Ghibu. Congresul ostasilor moldoveni s-au intrunit la Chisinau, la 25 septembrie/8 octombrie 1917, si au proclamat autonomia Basarabiei. Intre 2-6 noiembrie 1917 s-a constituit o adunare reprezentativa, numita Sfatul Tarii avand ca presedinte pe Ion Inculet si ca organ executiv Consiliul Directorilor Generali- guvern condus de Petre Erhan. La 2 decembrie 1917 Sfatul Tarii a proclamat Basarabia Republica Democratica Moldoveneasca, autonoma in interiorul Rusiei; primul presedinte al acesteia a fost ales Ion Inculet, iar puterea executiva a fost preluata de guvern. Consiliul Directorilor Generali care se confrunta cu dezordinile si distrugerile provocate de trupele rusesti in retragere si cu incercarile bolsevicilor de a prelua puterea in teritoriu, a solicitat sprijinul militar guvernului roman. La 12 ianuarie 1918 armata romana a trecut Prutul si a restabilit ordinea in Basarabia, eveniment urmat de proclamarea independentei Republicii Democratice Moldovenesti si separarea ei de Republica Federativa Rusa la 24 ianuarie 1918. Au urmat doua luni in care s-a facut propaganda pentru unire, iar la 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Tarii a votat unirea Basarabiei cu Romania. La 22 aprilie 1918 regele Ferdinand a semnat decretul de promulgare a Actului Unirii Basarabiei cu Romania. Pentru administrarea provizorie a Basarabiei a fost desemnat Consiliul Directorilor, pana a fost preluata de catre guvernul de la Bucuresti. Desfasurarea primei conflagratii mondiale a adancit si criza de structura a regimului dualist austro-ungar si a impus rezolvarea situatiei provinciilor locuite de catre romani, si anume Bucovina si Transilvania. Bucovina a fost teatru de razboi, numerosi tineri fiind inrolati in armata austro-ungara, ceea ce a agravat situatia locuitorilor sai. Bucovina a constituit un subiect al planurilor Vienei in incercarea de reorganizare a Imperiului pe baze federale. Lupta nationala s-a radicalizat in provincie, in conditiile infrangerilor suferite de Puterile Centrale. Numerosi ostasi romani din fosta armata austro-ungara, luati prizonieri in Rusia, s-au inrolat in detasamentele de voluntari care sustineau lupta pentru unitatea nationala. La 27 mai/8 iunie 1917 a sosit la Iasi primul detasament de voluntari transilvaneni si bucovineni. Situatia romanilor din Bucovina s-a inrautatit in toamna anului 1918 cand Austro-Ungaria s-a prabusit. In octombrie 1918 deputatii romani din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul National Roman, condus de Constantin Iosipescu Grecul si George

Grigorovici. La 9 octombrie 1918 Consiliul National Roman a cerut dreptul la autodeterminare si si-a exprimat dorinta de secesiune. La 14/27 octombrie 1918 a fost constituita Adunarea Constituanta a Bucovinei, din care faceau parte reprezentanti ai locuitorilor in majoritate romani. Presedintele acestui organism a fost ales Iancu Flondor. Adunarea Constituanta a hotarat unirea Bucovinei cu celelate provincii romanesti din imperiu intr-un stat national. S-a format si un Consiliu National ca organ reprezentativ. In acest teritoriu au fost inceput sa patrunda trupe ucrainene cu scopul de a-l ocupa si alipi Ucrainei. In aceste conditii Consiliul National Roman a solicitat sprijinul armatei romane. Armata romana a intervenit pentru a restabili ordinea, iar la inceputul lui noiembrie trupele ucrainene au fost alungate din intrega Bucovina. La 12 noiembrie Consiliul National Roman a stabilit institutiile Bucovinei. La 28 noiembrie 1918 a avut loc Congresul General al Bucovinei, participand reprezentatii romanilor, polonezilor, germanilor si rutenilor. Presedintele acestui congres a fost ales Iancu Flondor, care a dat citire Motiunii prin care se hatara Unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare, cu Romania. Reprezentatii celorlate populatii au fost de acord cu acesta hotarare a romanilor. In Transilvania, lupta pentru realizarea unirii cu Romania a vrut sa se radicalizeze o data cu debutul primei conflagratii mondiale. Contactele cu cercurile oficiale de la Bucuresti s-au intensificat, iar Liga pentru unitatea politica a tuturor romanilor a desfasurat o vie activitate in sprijinul idealului national. Intrarea trupelor romane in Transilvania, in vara anului 1916, a fost salutata cu entuziasm de catre romani. Numerosi tineri au cautat sa se inroleze in armata romana. Dupa retragerea unitatilor militare, urmare a necesitatilor campaniei de la sudul Dunarii, autoritatile maghiare au dezlantuit o campanie de reprimare a miscarii nationale romanesti. S-au facut rechizitii, internari in lagare, s-a trecut la arestarea unor lideri politici, a fost suspendata presa romaneasca, au fost inchise si desfiintate scoli confesionale si elementare ale romanilor. Multi romani au fost inrolati cu forta in armata austro-ungara. In aceste conditii grele au avut loc, in ciuda interdictiilor pronuntate de guvernul Tisza, actiuni sociale si de protest, intre 1916-1918, pe Valea Jiului, la Cluj, Oradea, Brasov, Timisoara. In conditiile infrangerilor de pe front si a adancirii crizei dualismului austro-ungar s-au produs, la finele anului 1917 si in 1918, demonstratii de strada si agitatii in unitatile militare. La 1 octombrie 1917 a reaparut ziarul "Adevarul". In ianuarie si in iunie 1918 au avut loc, in intreg Imperiul, puternice greve generale. In cursul anului 1918 monarhia habsburgica a fost supusa presiunii luptei popoarelor pentru autodeterminare. Congresul natiunilor din Imperiu, desfasurat in aprilie 1918 la Roma, a fost adoptat hotararea fiecareia

dintre acestea de a se constitui in stat national independent sau de a se uni cu statul sau national existent. In aceste conditii, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, reprezentatii Partidului National Roman s-au intrunit la Oradea si au adoptat o Declaratie in care se proclamau: libertatea natiunii, separarea politica de Ungaria si asumarea suveranitatii in teritoriul national. Alexandru Vaida-Voievod a prezentat aceasta Declaratie de

autodeterminare, in Parlamentul Ungariei la 18 noiembrie 1918. Pentru coordonarea actiunilor miscarii nationale, la 30-31 octombrie 1918 s-a constituit la Arad Consiliul National Roman Central (CNRC), format din 6 reprezentanti ai Partidului Social Democrat si 6 reprezentanti ai Partidului National Roman. CNRC a publicat la 6 noiembrie 1918 manifestul Catre natiunea romana in care erau argumentate drepturile romanilor din teritoriile ce apartineau atunci Ungariei la autodeterminare. La 9/10 noiembrie CNRC a adresat guvernului maghiar o nota ultimativa, prin care cerea intreaga putere de guvernare, astfel guvernul maghiar a trimis o delegatie pentru tratative. Aceste tratative s-au desfasurat intre zillele de 13-14 noiembrie 1918 la Arad, tratativele au esuat deoarece maghiarii recunosteau doar autonomia Transilvaniei si nu separarea definitiva de Ungaria. CNRC a publicat la 7 noiembrie 1918 textul convocarii la Alba Iulia a Adunarii Nationale a romanilor. Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia s-a desfasurat la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la care au participat 1228 delegati si peste 100.000 de persoane. Adunarea a fost deschisa de catre Gheorghe Pop de Basesti, iar Rezolutia Unirii a fost prezentata de Vasile Goldis. Adunarea Nationala de la Alba Iulia a adoptat rezolutia care in primul sau articol a proclamat Unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Pentru conducerea Transilvaniei pana la integrarea sa definitiva in statul roman s-au format Marele Sfat National cu rol legislativ si Consiliul Dirigent, forul executiv. La 24 decembrie 1918 regele Ferdinand a emis decretul de unire. La 1 decembrie 1918 s-au pus bazele statului national unitar roman prin unirea provinciilor romanesti aflate sub dominatie straina, motiv pentru care aceasta zi este si Ziua Nationala a Romaniei. Noua Romanie se deosebea in chip fundamental de cea existenta inainte de 1914, crescuse in primul rand ca intindere, ajungand prin inglobarea Transilvaniei, Banatului, Basarabiei si Bucovinei de la 130.177 km2 la 295.049 km2 . Din punct de vedere demografic vechea unitate etnica era inlocuita cu o situatie noua, in care alaturi de romani coexistau si un procent insemnat de alte nationalitati. Conform statisticii din 1930, Romania Mare avea in acel an o populatie 15.541.424 locuitori, din care 71% romani. Dupa 1918 Romania si-a pierdut caracterul de tara de imigratie numarul celor care plecau definitiv

depasindu-l acum pe al celor care veneau sa se stabileasca. Din punct de vedere social, absorbirea noilor provincii nu a modificat substantial structura populatiei; in 1930 populatia rurala reprezenta 78,9% iar cea urbana 20,1% din totalul populatiei. Au marcat cresteri importante, cum ar fi suprafata arabila de la 6,6 milioane ha la 14,6 milioane ha, suprafata acoperita cu paduri - de la 2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha, reteaua cailor ferate de la 4.300 km la 11.000 km. A avut loc integrarea deplina, social-economica si politica, a noilor teritorii unite Romania, un progres economic real si eficient, aplicarea unui program democratic de propasire a tarii. Modificarea fundamentala a structurii institutionale si economice, dupa reformele din 1921-1923, s-a tradus prin largirea masiva a cadrului vietii social-politice, mutatii in ceea ce priveste echilibrul social de forte. S-a faurit o lume a contrastelor, in care taranimea, ce reprezenta majoritatea populatiei, traia relativ greu, mai ales din gospodariile proprii, iar Bucurestiul a devenit "Micul Paris", principala capitala din sud-estul Europei, un oras modern, aliniat standardelor urbanismului international. Intr-un cadru general de evolutie a intregii societati au aparut si fenomene noi, precum coruptia, arivismul si violenta. Degradarea pozitiilor fortelor conducatoare a facut loc manifestarilor de extrema stanga si dreapta in societate, cu efecte negative. Pe plan international, Romania s-a afirmat ca un factor cu initiativa diplomatica, cu o conduita exemplara, in sensul mentinerii pacii si securitatii europene, contra politicii de revizuire a tratatelor de pace, a oricarui atentat la adresa statu-quo-ului teritorial. In noile conditii internationale din deceniul al patrulea al secolului nostru, marcate de ascensiunea fascismului, a avut tendinta catre autoritarism, promovata de regele Carol al II-lea, Romania Mare s-a dezmembrat, in vara anului 1940, sub loviturile de forta ale puterilor totalitare, democratia facand loc regimurilor totalitare.