Absolutism luminat

Absolutismul luminat sau despotismul luminat a reprezentat un curent de idei și practici politice

din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, specifice mai ales monarhiilor din centrul și
estul Europei.
Conceptul a fost formulat în 1847de istoricul german Wilhelm Roscher, fiind încă disputat în
rândul specialiștilor.

În noua concepție de guvernare se îmbinau formele feudale de guvernare cu noile idei ale
filosofiei luminilor. Din această simbioză a rezultat un ansamblu de reforme care a ameliorat
situația popoarelor din Europa Centrală și Răsăriteană. Politica reformistă se caracterizează printr-
un ansamblu de măsuri luate de la nivelul monarhiei, concentrate în domeniul administrației,
justiției și finanțelor, pentru a consolida statul feudal prin înglobarea elementelor capitaliste.
În noua concepție de guvernare, statutul monarhului apare schimbat. Puterea acestuia nu mai este
de natură divină, ci este o delegare a puterii poporului; suveranul nu mai apare ca un trimis al lui
Dumnezeu, ci ca un părinte al poporului său.
În ciuda diversității formelor de manifestare, noua concepție de guvernare are unele trăsături
comune: un absolutism centralizator, o ierarhie a funcționarilor, o furie a guvernării (concretizată
prin intervenția statului în economie, învățământ, religie), o concepție unitară de guvernare.

Gândirea economică a monarhilor luminați era mercantilismul. Se urmărea o balanță comercială

activă, monarhia sprijinind activitatea manufacturieră și comercială. În plan social, statul intervine,
din considerente fiscale și umanitare, în raporturile dintre țărani și nobili, dorind să facă din fiecare
locuitor un contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat, având în frunte
suveranul care devine deținătorul tuturor pârghiilor statului. Caracterul naționalist al activității de
stat face ca educația să devină o problemă de guvernare.

Cât privește religia, importanța Bisericii este menținută, dar ea este subordonată puterii de stat
care caută să-i reglementeze activitatea. Printre cei mai cunoscuți despoți luminați au fost Maria
Tereza și Iosif al II-lea (Imperiul Habsburgic), Frederic al II-lea (Prusia), Ecaterina a II-a (Rusia)
și Constantin Mavrocordat (Țările române).
De exemplu, în Prusia, Frederic al II-lea, influențat de Voltaire, a înlocuit vechea organizare
feudală a Brandenburgului, dominată de aristocrația junkerilor, cu un stat modern, extrem de
dezvoltat economic și de urbanizat, cu un învățământ de cea mai bună calitate, capabil să susțină
eforturile militare enorme în raport cu populația și dimensiunile țării.