Comunismul sovietic

Vom folosi termenul de comunism sovietic pentru a ne referi la sistemul economic dominant in estul Europei,
Rusia, China si alte tari pe aproape toata durata secolului XX si diferentia astfel de sistemele comuniste si
socialiste prevazute de Karl Marx.
Imperiul rus crestea si se consolida pana cand, la inceputul secolului XX, ocupa un mare teritoriu, desert in
mare parte, proasta comunicare. Marea parte a populatiei traia in forme de viata neolitice, in sate agricole fara
comunicare. O mica parte a populatiei traia la oras. Indicii slabi de alfabetizare a populatiei impiedicasera
triumful revolutiei burgheze si liberale ale altor tari europene. Forma de guvernare se evidentia mereu printr-o
extraordinara concentrare a puterii intr-un stat monarhic absolutist. Dar primul razboi mondial a facut ca dinastia
tarista, deja foarte slabita inainte de razboi, sa intre in criza si sa cada. Conflictele referitoare la preluarea puterii
vacante au infruntat doua programe de guvernare radical diferite, proiectul liberal al lui Kerensky si cel statal al
bolsevicului Lenin. Ultimul a fost cel care a castigat si a initiat un experiment social de o amploare fara
precedent. Un nou sistem economic, despre care nu se stia decat in teorie, se impune intr-o tara imensa.
De-a lungul istoriei umanitatii conflictul intre administratorii societatii si individ era constant. Acesta se
rezolva mereu, fara insa ca vreuna dintre parti sa fi castigat. In unele societati, indivizii aveau multa capacitate
de initiativa si libertate pentru a adopta decizii, de exemplu in Grecia clasica; in altele statul detinea puterea, ca
de exemplu in unele dinastii faraonice. Dar intotdeauna au existat ambele forme de adoptare a deciziilor
economice. In comunismul sovietic se incearca pentru prima data sa se instaleze un sistem in care toate deciziile
economice sa fie planificate de stat. La mijlocul anilor treizeci, Stalin anunta ca ar fi reusit sa faca acest lucru.
Intreaga proprietate privata a mijloacelor de productie disparuse. Pamantul si fabricile, comertul, constructiile,
toate mijloacele de transport, comunicare si informare sunt proprietatea aparatului de stat si sunt controlate de
acesta. Toti cetatenii lucreaza in posturile distribuite lor de catre Guvern; toate bunurile si serviciile dobandite
sau primite sunt proportionate de stat. In celelalte tari comuniste - China, Europa orientala, sud-estul Asiei, Cuba
- nu ating acest nivel, dar cheltuielile statului reprezinta in toate cazurile mai mult de 95% din venit.
In balanta sistemului comunist se pot nota impresionante realizari economice. Toti cetatenii acestor tari au acces
la educatia elementara, la serviciile sanitare si la alimentatia de baza, inclusiv cetatenii din regiunile mai putin
dezvoltate. Unele domenii ale cunoasterii si tehnologiei avanseaza notabil. In schimb in altele, cum ar fi
informatica, regresul este evident. Marile probleme care apar sunt de natura sociala. Lipsa stimulilor economici
se resimte in productivitatea muncii. Solutia teoretica consta in crearea unui "om nou" la care disparea egoismul
si care lucra pentru motive de solidaritate. In realitate, puterea trebuie sa exercite un control puternic si foarte
represiv  pentru a mentine functionarea sistemului. Libertatile individuale dispar complet. Zidul Berlinului,
construit pentru a evita ca cetatenii sa fuga de sistem, se transforma intr-un simbol evident al esecului social.
Dupa moartea lui Stalin, in anii '60 si '70, sunt multe incercari de reforma si liberalizare, promovate atat de
putere cat si de intelectuali sau grupuri de cetateni. Toate se termina cu un esec. In anii '80 economia comunista
era de asemenea in criza. Cetatenii au pierdut respectul pentru autoritati si legi; gravul accident de la centru
nuclear de la Cernobil scoate in evidenta faptul ca regulamentele si normele nu se indeplinesc. Planurile
cincinale esueaza. Rafturile din magazine sunt goale. Nu se gasesc nici macar produsele de baza. Nu se importa
practic nimic din exterior si tarile comuniste reprezinta mai putin de 5% din comertul international. Capacitatea
productiva a SUA, Europei si Japoniei este coplesitor superioara. Cu scopul de a mentine echilibrul in
concurenta dintre blocuri, se aloca cele mai bune mijloace in cursa pentru inarmare si spatiu. In ciuda acestui
lucru esecurile in dezvoltarea informaticii demonstreaza clar ca aceasta cursa este pierduta.
In final sistemul isi recunoaste esecul si se surpa aproape instantaneu in jurul anului 1990. Toate tarile comuniste
au initiat un proces de tranzitie mai mult sau mai putin rapid spre sistemul capitalist. Economiile in tranzitie au
pus noi probleme teoriei economice. Cu putin ajutor sau chiar fara din partea FMI si a tarilor occidentale, unele
tari excomuniste au atins o tranzitie si recuperare rapide, in timp ce altii, ca Bielorusia, continua sa mentina
intacte vechile institutii sovietice si continua sa se scufunde intr-o grava depresie economica. China, care a initiat
lente reforme in trecut, atinge impresionante nivele de crestere economica sustinute, de doua decenii. Unele tari
europene au reusit sa acopere repede costul transformarilor si se pregatesc pentru integrarea europeana.
 Relatiile internationale in perioada interbelica
Potrivit tratatului de pace de la Paris (Sistemul Versailles),relatiile internationale in perioada interbelica
trebuiau sa fie reglate de catre societatea natiunilor cu sediul la Geneva.
Acesta trebuia sa se ocupe de rezolvarea oricarui conflict pe cale diplomatica.Din nefericire,cea mai mare
putere a lumii,S.U.A,a refuzat sa se implice in aceasta organizatie,rezumandu-se la a oferi credite pentru
reconstructia statelor afectate de razboi.
Ca urmare,eficienta acestei organizatii a fost destul de restransa,mai ales in conditiile aparitiei regimurilor
totalitare fascist si comunist.
O prima problema a lumii interbelice a reprezentat-o Rusia comunista,denumita din 1922 U.R.S.S
Rusia s-a retras din razboi in 1917.Ea nu a participat la tratativele de pace,iar hotararile ce o priveau au fost
semnate de Consiliul Celor 4.Din acest motiv,rusii au refuzat sa recunoasca hotararile luate aici si au cautat sa-si
recupereze teritoriile cedate Romaniei,Poloniei si Statele Baltice.
O alta problema a reprezentat-o statele fasciste.Italia sub conducerea lui Mussolini,Germania lui Hitler,si
apoi restul statelor care au fost atinse de extrema dreapta,inclusiv Ungaria,au dezvoltat teoria "Spatiului Vital".
Din nefericire in anii 30' Germania,Italia si Japonia vor semna o intelegere de colaborare denumita Axa Roma-
Berlin-Tokio.
Asfel,Germania a ocupat Austria sia  trecut la dezmembrarea Cehoslovaciei (1928).Italia a invadat Etiopia,iar
Japonia a pus stapanire pe partea de Sud-Est a Chinei numita Manciuria.
In aceste conditii devenea clar ca sistemul de securitate propus de Societatea Natiunilor a esuat si ca omenirea
se afla in pragul unui nou razboi mondial.