Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Comunicat apocrif
Spitalizat la Bucureşti, după vindecare Ştefan Gheorghidiu revine acasă, în permisie, şi constată că Ela, pe care
o vede îmbătrânită, pe cale de a-şi pierde farmecul, nu îl mai atrage: „Nevasta mea e albă şi cu preziceri de
grăsime, iar eu aş vrea în clipa asta să simt pe pieptul meu genunchi mici ca merele şi să descopăr colţuri noi
într-un trup de ţigăncuşă subţire şi cu muşchi nervoşi.”. În corespondenţa ce-l aştepta nedesfăcută găseşte şi o
scrisoare anonimă, referitoare la relaţia soţiei lui „cu un individ Grigoriade” („Îi poţi găsi oricând între 6-8 în
strada Rozelor opt bis, unde merge la el.”), după care comunică femeii decizia de a divorţa.
Romanul se încheie prin menţionarea ultimului act relativ la Ela: „I-am dăruit nevesti-mi încă o sumă ca aceea
cerută de ea la Câmpulung şi m-am interesat să văd cu ce formalitate îi pot dărui casele de la Constanţa. I-am
scris că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi… de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot
trecutul.”.