PROIECT

ELEMENTE DE LIMBĂ LATINĂ ȘI DE CULTURĂ

ROMANICĂ

Profesor:

Elev:
Urecheatu Sebastian Claudiu
 1 Decembrie a fost adoptată ca zi Naționala a
României în 1990, reprezentând sărbătorirea Marii
Adunări Naționale de la Alba-Iulia unde s-a votat
Unirea Transilvaniei cu România.

Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român

anul încununării victorioase a lungului șir de lupte
și sacrificii umane și materiale.
De-a lungul istoriei, ţara noastră a trecut
prin sute de războaie şi din această cauză
românii au ajuns să fie împărţiţi în trei
provincii (ţărişoare): Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania.
 Prima provincie care s-a unit cu
România a fost BASARABIA, îsi
proclamă mai întâi autonomia ,
apoi independent . La 27 martie
1918, Sfatul Țării, organ suprem
conducător, prezidat de Ion Inculet,
se întrunește la Chișinău și votează
unirea Basarabiei cu România.
• A doua provincie care se unește cu Romania a fost BUCOVINA, revendicată de habsburgi, cât și de ucrainieni.
• In octombrie 1918 se constituie la Cernăuți , Consiliul Național Român condus de Iancu Flondor care cere dreptul la
autodeterminare. La 28 octombrie 1918 Congresul General al Bucovinei ,format din reprezentanți ai românilor,
polonezilor, germanilor și ucraiienilor decide unirea Bucovinei cu Romania.
 Declar
at
renunț ion de
ar
In TRANSILVANIA, în toamna anului împăra e a
tu
1918 se întrunește Comitetul executiv al al Aus lui Carol I
triei
PNR la Oradea care adopta o declarație ce
proclamă independența națiunii române.
In octombrie împăratul austro-ungar Carol
I, propune federalizarea Austriei –
manifest- ‘’către popoarele mele
credincioase’’
 Alexandru Vaida Voievod citește în Parlamentul
maghiar declarația de independență a românilor
din Transilvania . Se constituie Consiliul National
Roman Central sediul la Arad acest organism
politic a convocat Marea Adunare de la Alba Iulia
în care s-a hotărât unirea Transilvaniei, Banatului ,
Crișanei și Maramureșului cu România. La 1
decembrie 1918 a fost citită ‘’REZOLUȚIA
UNIRII’’ de Vasile Goldiș.
 Cei 1228 de delegați veniți din toată Transilvania au votat
unirea cu Romania. Tot la 1 decembrie 1918 s-au înființat și
Consiliul Dirigent, instituție cu rol executiv, condusă de Iuliu
Maniu și Marele Sfat Național care avea rol legislativ și era
condus de Gheorghe Pop de Basești. Miron Cristea (viitorul
Patriarh al României)
înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia.
La 24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de
sancționare a unirii Transilvaniei, totodată și a Bucovinei şi
Basarabiei.

Integrarea provinciilor românesti s-a realizat prin

adoptarea mai multor legi și a unei noi constituții.
Constitutia din 1923 s-a numit ‘’constituția unificării’’
În ziua aceea, clopotele bisericilor anunţau adunarea românilor la Alba
Iulia, a românilor transilvăneni – săracii, robii, umiliţii – care voiau să
fie stăpâni în ţara lor. Pentru suferinţa lor de veacuri, Dumnezeu le-a
răsplătit credinţa şi jertfa, transformând iadul asupririi austro-ungare
într-un rai românesc, unde şi-au dobândit libertatea şi demnitatea.
Atunci, în Transilvania românească, cerul a fost mai albastru, soarele a
strălucit mai intens.
Atunci, românii au spus: “Până aici! Ce este românesc este al
românilor!”. Atunci, aici, la Alba Iulia, bătea o inimă românească,
pentru că i se schimbase ritmul vieţii, atunci s-a schimbat demnitarul,
ocupant al tronului Transilvaniei. “…numai la Alba Iulia trebuia şi era
drept să se împlinească izbânda naţională, căci Alba Iulia era
străvechiul şi strălucitul Apulum al strămoşilor daci şi romani şi era
oraşul măreţiei lui Mihai Viteazul, primul unificator al pământului
românesc. Alba Iulia era nu numai simbolul gloriei străbune, ci şi acela
al suferinţei naţiunii, locul în care s-a săvârşit cumplitul supliciu al
martirilor Horea, Cloşca şi Crişan şi a fost umilit de vrăjmaşi Mândrul
Crai al munţilor, Avram Iancu”.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Unire
https://www.google.ro/imagini