X-C făcut de Căpitan Eduard

În anul 1918 s-a înfăptuit marea unire dintre statele: Transilvania şi

România. Data de 1 Decembrie 1918 a fost cea mai importantă în
istoria României, Marea Unire De La Alba Iulia!!!
Asta in câteva cuvinte…

"...Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei
româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este
opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta
istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din
străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii
politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.
[...]
 Consolidarea Unirii

Stema lui Mihai Viteazul

după Unirea ţărilor române
Pentru a consolida Unirea,
Mihai ia o serie de măsuri:
adoptă aceeaşi stemă
pentru toate teritoriile,
construieşte o biserică
ortodoxă la Alba Iulia,
acordă anumite înlesniri
preoţilor şi iobagilor
români,
numeşte ca mitropolit al
Transilvaniei pe Ion de la
Prislop. 1599, Mihai Viteazul intră triumfal în Alba-Iulia. Cronicarul
La 1 noiembrie
maghiar Szamoskozy, martor ocular, descrie cu amănunte intrarea lui Mihai prin
poarta Sfântului Gheorghe în Capitala principilor Transilvaniei: ,,Mihai era călare pe
roibul său de sânge nobil, plin de demnitate, mândru şi îmbrăcat împodobit, în
sunetele goarnelor, a tobelor şi al altor instrumente; pe unde mergea, călăreau în
urma sa şi alţi nobili renumiţi, însoţiţi de şiruri lungi de oşteni înarmaţi. În urma
Voievodului se aduceau steagurile princiare ale Bathoreştilor, ornate cu blazonul cu
dinte de balaur, cucerite în război.”
Mihai se intitula locţiitor al împăratului în Transilvania. Pentru a nu stârni împotriva
sa ostilitatea împăratului creştin înainte de a-şi fi consolidat stăpânirea sa în
Transilvania şi ca să-şi asigure ajutorul saşilor, favorabili cauzei Habsburgilor,
Mihai Viteazul se socotea locţiitor al împăratului în Transilvania. În actele emise din
cancelaria sa din Transilvania, el se intitula: ,,Noi, Mihail, Voievodul ţării Româneşti,
sfetnicul Maiestăţii Sale Sfinte împărăteşti şi crăieşti, locţiitorul său în Ardeal şi
căpitan suprem al oştilor sale din hotarele ţinuturilor împrejmuitoare şi supuse
Ardealului.”
 Alexandru Ioan Cuza, (Alexandru Ioan I) - (născut
20 martie 1820 în Bârlad, judeţul Vaslui, România -
decedat 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), a fost
fondatorul României moderne, domnul Unirii, primul
domn al României (1859 - 1866).

La 5 ianuarie, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei.

La 24 ianuarie, la Bucureşti, tot el este ales domn al Munteniei. Astfel
românii, deşi nu au călcat dorinţa marilor puteri de a avea două ţări cu doi
domnitori, două conduceri, două parlamente, profitând de absenţa
precizării ca aceşti domnitori trebuie să fie persoane diferite, au ales
deliberat şi calculat pe unul şi acelaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza,
care va efectua, de fapt, unirea efectivă a Principatelor Române.
 Regele Ferdinand
(n.1865 - d.1927)

Ferdinand I – Regele Marii Uniri Mihai

La 20 iulie se împlinesc 83 de ani de la moartea Regelui
Ferdinand I. Carol I l-a desemnat moştenitor al tronului în
1889. Românii l-au primit cu simpatie pe chipeşul ofiţer
prusac care părea mai puţin distant şi autoritar decât
unchiul său. În timpul domniei lui, începute în 1914, s-au
realizat Statul Naţional Unitar, reformele electorală şi
agrară şi s-a dat ţării Constituţia din 1923. Mărturiile
contemporanilor descriau un rege bun, patriot, însă timid şi
uşor influenţabil.

Hohenzollern. Carol I (1866-1914), Ferdinand I

(1914-1927) şi Carol al II-lea (1930-1940), trei
regi români ai unei dinastii de sorginte germană
 Cetatea bastionara de la  ALBA IULIA - Edificata la scurt timp după
instaurarea dominaţiei habsburgice in Transilvania, actuala cetate (1715-1738) este
cea mai reprezentativa fortificaţie bastionara de tip "Vauban" din tara noastră.
Construita după planul arhitectului Giovanni Morando Visconti, sub conducerea
generalului Ştefan de Steinville, comandant al trupelor imperiale din principat,
cetatea este alcătuita din şapte bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf. Stefan,
Trinitarilor, Sf. Mihai – demantelat parţial – Sf. Carol, Sf. Elisabeta, Sf. Capistrano)
si prezintă toate elementele de fortificare adaptate tehnicii militare a timpului:
cleşti, reveline, contragardă, şanţ, anteşanţ si glacis, organizate pe principiul
flancării reciproce si al apărării la distanta. Intrarea se face prin sase porţi, dintre
care patru sunt decorate cu statui si reliefuri de către o echipa de sculptori
condusa de Johhan Konig. In totalitate cetatea se impune ca cel mai semnificativ
ansamblu de plastica figurativa baroca din Transilvania. Intre zidurile ei s-au
desfăşurat evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria poporului
roman: epilogul răscoalei lui Horea, Marea Unire a Transilvaniei cu România la 1
Decembrie 1918.
 Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici
partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din
Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris
formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da
Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o
biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca
toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă
al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul
naţional.[...]
O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional -
s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau
incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste
toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional."

Florin Constantiniu - O istorie sinceră a

poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302
 La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, deputaţii decid în unanimitate unirea
Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, cu păstrarea unei
autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea naţionalităţilor şi a religiilor. La Alba
Iulia, aşa cum fusese înainte şi la Cernăuţi, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al
tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunării, se constituie
Marele Consiliu Naţional Român, format din 200 de membri aleşi şi 50 de membri cooptaţi.
A doua zi, acest Consiliu numeşte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al
Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delegaţie la Bucureşti, condusă de
episcopul de Caransebeş, Miron Cristea (viitorul patriarh al României), care, la 1/14
decembrie, înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie,
regele Ferdinand promulgă decretul de sancţionare a unirii (totodată şi a Bucovinei şi
Basarabiei). Protestele guvernului Károlyi la Budapesta sunt inutile .

După Ion Bulei, Scurtă istorie a românilor, Editura Meronia,

Bucureşti, 1996, pp. 104-107.
http://www.sitesatlas.com/Maps/Maps/518.htm

Întreaga ţară, România!!!

Am citit articole din site-urile:
http://ue.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=5157&arhiva=true
http://viorel.opiniontek.com/index.php?s=declarativ%C4%83
http://energeticnr1.wordpress.com/consiliul-elevilor/
http://commons.wikimedia.org/wiki/Atlas_of_Romania
http://www.revistamurmur.info/vechi/nistea.html