spațiul românesc (secolele IX-XVIII) Prof. Dr. Mihai-Octavian Groza (Clasa a XII-a) Primele forme de organizare ale românilor Secolele care au urmat formării poporului român-forma de organizare a românilor a fost: OBȘTEA SĂTEASCĂ; Terenurile agricole erau stăpânite individual; Pădurile, pășunile, iazurile, livezile erau stăpânite în comun; Conducerea unei obști era deținută de o adunare obștească și sfatul oamenilor buni și bătrâni; Cu timpul, deciziile militare, juridice, sociale au fost preluate de lideri numiți cnezi, jupâni sau voievozi; Mai multe sate/obști sătești la un loc au format o formațiune prestatală (cnezat, voievodat, țară)-aflate sub controlul unor forțe politice străine; Formațiuni prestatale (autonomii locale) în Transilvania Formațiuni prestatale românești amintite în contextul expansiunii maghiare spre Transilvania: Secolul IX-Gesta Hungarorum (Anonymus)- voievodatele lui Gelu (Dăbâca), Glad (Cuvin) și Menumorut (Biharea); Secolul XI-Legenda Sfântului Gerard-voievodatul lui Ahtum (Banat) și Gyula/Gylas cel Tânăr (centrul Transilvaniei); Prima pagină a manuscrisului Gesta Hungarorum și statuia cronicarului Anonymus din Budapesta Episcopul Gerard de Cenad Gelu, Glad și Menumorut (grup statuar localitatea Macea) Formațiuni prestatale (autonomii locale) la Sud de Carpați 1247-DIPLOMA CAVALERILOR IOANIȚI: Țara Severinului; Voievodatul lui Litovoi; Voievodatul lui Seneslau; Cnezatul lui Ioan; Cnezatul lui Farcaș; Documentul amintește și activitatea economică a românilor de la Sud de Carpați, care exploatau pășuni, fânațe, livezi, pescării și iazuri; Formațiuni prestatale (autonomii locale) la Sud de Carpați 1277-DOCUMENT MAGHIAR: Voievod Litovoi-revoltă împotriva regelui maghiar + refuzul de a mai plăti dări către acesta; expediție a Regatului Ungariei-Litovoi învins și ucis, fratele său Bărbat luat prizonier și răscumpărat cu o sumă mare de bani; consecință: românii au revenit la plata dărilor către Regatul Ungariei; Formațiuni prestatale (autonomii locale) la Est de Carpați Nu avem menționați lideri sau formațiuni prestatale, ci existența unor „țări”, „codri” sau „câmpuri” ca centre politice: Câmpul lui Dragoș; Codrii Cosminului; Codrii Orheiului; Țara Șipenițiului; Secolul XIII-controlate de tătari Țara Brodnicilor; Țara Bolohovenilor; Formațiuni prestatale (autonomii locale) în Dobrogea Secolul X-Dobrogea s-a aflat sub influen ța Imperiului Bizantin; Sunt amintiți mai mulți lideri locali, care purtau titlul de „jupan” (jupan Dimitrie și jupan Gheorghe); Secolul XI-sunt amintite trei formațiuni prestatale, conduse de Tatos, Seslav și Satza; Transilvania și constituirea statelor medievale românești (Țara Românească, Moldova și Dobrogea) Voievodatul Transilvaniei Secolele XI-XIII-Transilvania cucerită de Regatul Ungariei; Organizată după model apusean, în comitate; Statut autonom în cadrul Regatului Ungariei; 1111-amintit principele Mercurius; rezistență locală-se revine la titlul de voievod (1176-primul voievod-Leustachius); Colonizări în Transilvania: sași, secui, cavaleri teutoni (scop: consolidarea stăpânirii maghiare + apărarea granițelor); Organizarea autonomă a românilor menținută în zonele de graniță (Voievodatul Maramureșului, Țara Hațegului, Țara Făgărașului, Țara Bârsei); Întemeierea statelor medievale românești FAVORIZATĂ DE: problemele interne și frământările din Regatul Ungariei de după moartea ultimului rege din dinastia arpadiană; creșterea populației; dezvoltarea economică; structurarea unor noi clase sociale; dezvoltarea formațiunilor politice românești; ETAPE: Întemeierea formațiunilor prestatale; Unirea formațiunilor prestatale într-un singur stat; Obținerea independenței noilor state; Crearea principalelor instituții centrale; Formarea statului medieval Țara Românească 1310-Basarab-unificare a formațiunilor prestatale de la Sudul Munților Carpați; vasal al Regatului Ungariei; 1330-conflict: regele Ungariei versus domnitorul Basarab- bătălia de la Posada-victorie a domnitorului român; consecință: independența Țării Românești; Urmașii lui Basarab (Nicolae Alexandru, Vladislav Vlaicu), au întemeiat Mitropolia Țării Românești, au bătut primele monede și s-au recunoscut vasali ai Regatului Ungariei (de la care au primit Severinul și Făgărașul); Bătălia de la Posada reprezentată în Cronica pictată de la Viena și portretul voievodului Basarab I Stema Țării Românești Formarea statului medieval Moldova Secolul XIV-primul stat la Est de Carpați-marcă de apărare a Regatului Ungariei împotriva tătarilor, condusă de voievodul Dragoș; capitala: Baia; stat vasal Regatului Ungariei; 1364-revoltă a moldovenilor împotriva Regatului Ungariei, condusă de voievodul Bogdan; alungarea urmașilor lui Dragoș din Moldova + obținerea independenței; Urmașii lui Bogdan (Petru I Mușat și Roman I) au extins granițele statului până la Marea Neagră, au bătut primele monede, au întemeiat Mitropolia Moldovei și au recunoscut suzeranitatea Regatului Poloniei; Vănătoarea voievodului Dragoș Voievozii Dragoș I și Bogdan I Stema Moldovei Formarea statului medieval Dobrogea Secolul XIV-stat condus de Balica (Țara Cavarnei/Căvurnei, cu centrul la Caliacra); Urmașul lui Balica, Dobrotici, a fost vasal al Imperiului Bizantin; Urmașul lui Dobrotici, Ivanco, a obținut independența țării și a bătut propria monedă; După moartea lui Ivanco, Dobrogea a intrat în componența Țării Românești; după anul 1417, a fost ocupată de Imperiul Otoman; Statuia despotului Dobrotici din localitatea Bazargic (Bulgaria) Ruinele cetății Caliacra (Bulgaria) Instituții centrale în spațiul românesc (secolele XIV-XVIII) Întemeierea statelor medievale române ști a fost urmată de formarea principalelor institu ții centrale: Domnia;
Sfatul Domnesc;
Adunarea Țării; Instituții centrale
Armata; românești Biserica; Instituții centrale în spațiul românesc (secolele XIV-XVIII) DOMNIA: Domnitorul-conducea atât politica internă, cât și externă; Titulatura domnitorului: „Io” + „domn din mila lui Dumnezeu” + „de sine stăpânitor” + „mare voievod”; Însemnele puterii: coroana, buzduganul și sceptrul; 2 dinastii: Basarabii (Țara Românească), Mușatinii (Moldova); Inițial, domnitorul era ales de marii boieri, membrii Sfatului Domnesc sau, mai rar, de Adunarea Țării; cu timpul, domnitorii și-au asociat fii la domnie, pentru a limita amestecul marii boierimi în alegerea domnitorului; Secolele XVI-XVIII-instituția domniei decade (pe fondul creșterii influenței Imperiului Otoman în Țările Române); Domnitorii Mircea cel Bătrân și Vlad Țepe ș Domnitorul Ștefan cel Mare Domnitorul Mihai Viteazul Instituții centrale în spațiul românesc (secolele XIV-XVIII) SFATUL DOMNESC: Alcătuit din boieri cu dregătorii (dregătorie=funcție în stat); Rol consultativ; Dregătorii: marele logofăt (cancelaria domnească); marele vistiernic (administrarea finanțelor); marele vornic (șeful curții domnești + atribuții judecătorești); marele spătar (atribuții militare); marele postelnic (primirea solilor străini + activitate diplomatică); Cele mai importante dregători: banul Olteniei (Țara Românească), portarul Sucevei (Moldova); Secolele XVI-XVIII-instituția decade-numit cu termenul „Divan”; Reconstituire Sfatul Domnesc (epoca domnitorului Ștefan cel Mare) Instituții centrale în spațiul românesc (secolele XIV-XVIII) ADUNAREA ȚĂRII: A apărut în secolul al XV-lea; Alcătuită din marii boieri, clerul înalt, boierii mici și mijlocii, ostașii de la curtea domnească și orășenii; Atribuții: alegerea domnitorul și hotăra în probleme ce priveau încheierea păcii și declararea războiului; Foarte rar convocată; secolul XVIII-dispare; Instituții centrale în spațiul românesc (secolele XIV-XVIII) ARMATA: Alcătuită din două corpuri: oastea cea mică (formată din unitățile militare ale boierilor) și oastea cea mare (formată din populația aptă de război-țărani liberi; convocată doar în caz de primejdie); Secolul XVI-oastea cea mare dispare; accent pe oastea de mercenari; Instituții centrale în spațiul românesc (secolele XIV-XVIII) BISERICA: Instituție de prim rang (dată fiind colaborarea strânsă dintre mitropolitul țării și domnitor); Mitropoliții erau adeseori asocia ți la guvernare, iar în cazul în care domnitorul era minor sau inapt, mitropolitul conducea țara; Mitropolitul țării era ales de episcopi și de marii boieri.