II.

AUTONOMII LOCALE ȘI INSTITUȚII CENTRALE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC

(SEC. IX - XVIII)

CARACTERISTICI/ASEMĂNĂRI ALE AUTONOMIILOR:

 sunt conduse de un voievod
 conducătorul are atribuții militar-administrative
 evoluează din uniunile de obști
 contribuie la constituirea statelor medievale românești
 se confruntă cu politica expansionistă a puterilor vecine (Regatul Ungariei și tătari)

AUTONOMII LOCALE:
Spațiul intracarpatic (TRANSILVANIA)
 Sec. IX: Voievodatele lui Glad, Gelu și Menumorut menționate în „Cronica notarului
anonim”/Gesta Hungarorum/Faptele ungurilor
 Sec. XI: Voievodatele lui Gyla și Ahtum mentionate în „Legenda Sf. Gerard”
Spațiul extracarpatic la sud de Carpați (ȚARA ROMÂNEASCĂ)
 Sec. XIII: Voievodatele lui Litovoi și Seneslau
Cnezatele lui Ioan și Farcaș → menționate în „Diploma Cavalerilor Ioaniți”
Țara Severinului

FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL TRANSILVANIA

A avut loc în două etape:
 Etapa voievodatelor românești, care s-au opus înaintării maghiarilor în zonă (sec. IX-XI)
 Etapa cuceririi maghiare a Transilvaniei (sec. XI-XIII)
După crearea regatului Ungariei, prin încoronarea lui Ștefan I (anul 1000) și creștinarea
ungurilor în rit catolic, în sec. XI începe cucerirea sistematică și organizată a Transilvaniei.
Maghiarii au organizat teritoriul cucerit.
Se menține instituția românească a Voievodatului (după încercarea nereușită de
impunere a Principatului), voievodul fiind numit de rege (primul voievod menționat
fiind Leustachius).
Pentru întărirea stăpânirii maghiare în Transilvaniei, au fost colonizați aici secui, sași,
cavaleri din ordinele călugărești (teutoni și ioaniți). Românii, deși majoritari, au fost treptat
excluși din viața politică, reprezentată de cele trei națiuni privilegiate: maghiarii, sașii și secuii

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL ȚARA ROMÂNEASCĂ

În procesul de unificare teritorială și obținerea independenței se remarcă trei etape:
 Voievodul Litovoi refuză să mai plătească tribut regelui maghiar, intră în conflict cu
maghiarii și este ucis în luptă (1277-1279);
 Etapa cunoscută drept "tradiția descălecatului" lui Negru Vodă din Făgăraș
(neconfirmată)- 1291;
 Basarab I întemeiază Țara Românească prin unificarea autonomiilor de la sud de
Carpați și recunoaște suzeranitatea maghiară. Statul său este recunoscut de maghiari.
În 1330 are loc campania organizată de regele maghiar Carol Robert de Anjou, împotriva
domnitorului român, încheiată cu bătălia de la Posada. Înfrângerea regelui maghiar a fost
urmată de recunoașterea independenței Țării Românești.
Consolidarea statului s-a realizat prin crearea instituțiilor interne în timpul urmașilor lui
Basarab.
Autonomiile locale
1
 FORMAREA STATULUI MEDIEVAL MOLDOVA
În procesul de formare se remarcă două etape (descălecate):
 regalitatea maghiară formează în nord-vestul Moldovei o marcă de apărare împotriva
tătarilor, condusă de voievodul Dragoș din Maramureș (descălecatul lui Dragoș- 1347), care se
va supune regalității maghiare. Aceasta va determina nemulțumirea populației care se va
răscula.
 1359 – are loc descălecatul voievodului maramureșan Bogdan care va prelua
conducerea răscoalei, îi alungă pe urmașii lui Dragoș și în urma confruntărilor cu maghiarii, va
obține independența Moldovei. (1364)
Consolidarea statului s-a realizat prin crearea instituțiilor interne în timpul urmașilor lui
Bogdan.

INSTITUȚII CENTRALE
ÎN MOLDOVA ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ (Caracteristici/Prezentare)
Domnia
Sec. XIV-XV – domnie ereditar-electivă. Domnul este comandantul armatei (mare voievod),
conduce politica internă și externă, bate monedă, numește Mitropolitul, este judecătorul
suprem.
Domnitorul, de obicei, este ales dintr-o familie domnitoare: Basarabii în Țara Românească și
Mușatinii în Moldova.
Sec. XVI-XVII – domnul este ales în țară dar trebuia confirmat de sultan. Atribuțiile domnului
scad, are mai mult atribuții administrative.
Tratatul de la Alba Iulia 1595 – modifică statutul domniei, Mihai Viteazul devenind locțiitor al
principelui Transilvaniei
Sfatul Domnesc se numește Divan.
Sec XVIII – se introduc domniile fanariote. Domnitorii Țării Românești și ai Moldovei sunt
numiți de către sultanul Imperiului Otoman, domnia este obținută în schimbul unei sume de bani
plătită Imperiului Otoman, perioadele de domnii sunt scurte, domnia este instabilă.
Domniile fanariote sunt introduse în:
- 1711 în Moldova
- 1716 în Țara Românească.

Biserica
Sunt întemeiate Mitropolii:
Țara Românească – la Curtea de Argeș de domnitorul Nicolae Alexandru în 1359. Mitropolia
va fi recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol.
Moldova – la Suceava de domnitorul Petru Mușat în 1387. Mitropolia va fi recunoscută de
Patriarhia de la Constantinopol doar în 1401 în timpul lui Alexandru cel Bun.
Mitropolia este subordonată Patriarhiei de la Constantinopol și influențată de cultura bizantină.
Biserica este susținută de Domnitor; Domnitorul îl numea pe Mitropolit, iar Mitropolitul îl
încorona și îl ungea cu mir pe domnitor.

Sfatul Domnesc*

Instituție centrală de guvernare cu rol consultativ. Ajuta pe domnitor în exercitarea autorității

sale.
Era alcătuit din dregători, boieri cu funcții specifice (vornic, vistiernic, spătar, etc.)
Autonomiile locale
2
 Adunarea Țării *

Este alcătuită din marii boieri, cler, boierimea mică și mijlocie și din curteni.
Instituția are un caracter consultativ și este convocată sporadic. În timpul regimului fanariot rolul
acestei instituții scade semnificativ.

ÎN TRANSILVANIA
Sec. XII –XV (sub stăpânire maghiară)
- sec. XII – XIII se menține Voievodatul în condițiile în care maghiarii au eșuat in
impunerea Principatului.
- Voievodatul → este autonom sub stăpânire maghiară (sec. XIV)
→ Voievodul este numit de regele Ungariei
- Congregațiile Generale → sunt adunări reprezentative ale nobililor; inițial erau convocate
la solicitarea voievodului
-
Sec. XVI – XVII (sub stăpânire turcească)
- Principatul → este autonom sub stăpânire turcească (1541)
- Principele – este ales de Dietă și confirmat de sultan
- Dieta → este formată din reprezentanții stărilor privilegiate (maghiari, sași, secui)

Sec. XVII (din 1699 sub stăpânire habsburgică)

- Provincie habsburgică, condusă de împărat prin intermediul unui guvernator, ales de
Dietă și confirmat de Curtea de la Viena.
- Guberniul – instituție organizată de habsburgi, cu rol administrativ.

*
* *
ACȚIUNI (militare) PENTRU CONSTITUIREA STATELOR MEDIEVALE (sec. XIV)
- unificarea autonomiilor locale de către Basarab
- obținerea independenței Țării Românești față de Ungaria în 1330 (bătălia de la Posada)
- descălecatul voievodului Dragoș din Maramureș – este întemeiată „Moldova Mică”
- descălecatul voievodului Bogdan din Maramureș care participă la acțiuni militare
împotriva Ungariei – conduce o răscoala împotriva maghiarilor și obține independența.

Fapte istorice referitoare la organizarea instituțională a spațiului românesc, în secolele al XIV-

lea – al XVI-lea:
 întemeierea Mitropoliei Ortodoxe în Țara Românească – la Curtea de Argeș (Nicolae
Alexandru)
 întemeierea Mitropoliei Ortodoxe în Moldova – la Suceava (Petru Mușat)
 organizarea domniei ca instituție politică centrală – cu domnie ereditar -electivă
 organizarea voievodatului/principatului Transilvaniei

Autonomiile locale
3