Tema 4

Autonomiile locale si instituțiile centrale în spațiul românesc

(secolele IX - XVIII )

INTRODUCERE
La începutul Evului Mediu se încheie în întregul continent procesul de formare a popoarelor
europene, implicit al românilor. Aceste popoare vor evolua astfel spre noi forme de
organizare politică: statele medievale.

Primele forme de organizare politică a românilor

1. Obștea sătească
- după retragerea aureliană, populația romanizată s-a retras în zonele rurale, dezvoltând
obștile sătești, „formă primară de comunitate a românilor”.

2. Uniuni de obști
- numite și „romanii populare” conduse de cnezi.

3. Autonomii locale (formațiuni politice prestatale)

- formate din unificarea uniunilor de obști, sub conducerea de cnezi sau voievozi
(cnezate/voievodate)

Autonomii locale în spațiul românesc

A. Spațiul intracarpatic (viitoarea Transilvania)
1. Secolul al IX-lea, în Gesta Hungarorum, scrisă de Anonymus- sunt menționate 3 autonomii
locale românești:
 voievodatul lui Glad, în Banat
 voievodatul lui Gelu, în Transilvania
 voievodatul Menumorut, în Crișana

2. Secolul al XI-lea - Legenda Sfântului Gerard - sunt menționate 2 voievodate:

 voievodatul condus de Gyla, în centrul Transilvaniei
 voievodatul condus de Ahtum, în Banat

B. Spațiul extracarpatic, la SUD de Carpați (viitoarea Țară Româneasca) secolul XIII

- 1247 - Diploma Cavalerilor Ioaniți - act acordat de regele Ungariei cavalerilor Ioaniți și
oferă informații despre organizarea social-economică și politică a teritoriului dintre Carpați
și Dunare

Se menționeaza existența, la sud de Carpați, a 5 formațiuni politice românești:

  voievodatul lui Litovoi (între Olt și Jiu)
 voievodatul lui Seneslau (în stânga Oltului)
 cnezatul lui Ioan (în sudul Olteniei)
 cnezatul lui Farcaș (în nordul Olteniei)
 Țara Severinului

C. Spațiul extracarpatic, la EST de Carpați (viitoarea Moldova)

- Secolul al XII-lea - cronicile rusești menționează o „țară Berlad”
- Secolul al XIII-lea - documentele externe menționeaza o „țară a brodnicilor” și o „țară a
bolohvenilor”
- Alte autonomii locale cu numele de: „codrii” - Codrii Cosminului ; „câmpuri” - Câmpul lui
Dragoș , „ocoale” și „cobâle”

D. Spațiul extracarpatic, între Dunăre și Mare (viitoare Dobrogea)

- Secolul al X-lea - este atestat un „jupanat”, condus de jupân Gheorghe
- Secolul al XI-lea - este atestată o unitate teritorial-administrativă „Thema Paristrion”,
condusă de un funcționar al Imperiului Bizantin
- Secol XI - lucrarea Anei Comnea, Alexiada, atestă 3 formațiuni politice conduse de Tatos,
Satza și Sestlav

Importanța autonomiilor locale

- Existența autonomiilor locale românești este atestată de izvoare istorice externe în
contextul desfășurării ultimelor migrații acestea fiind dovada continuității românilor în
cadrul obștilor sătești (1) . De asemenea, autonomiile locale stau la baza constituirii statelor
medievale românești (2).

Formarea statelor medievale românești:

Context istoric

EXTERN
- criza dinastică din Regatul Maghiar (maghiarii pierd interesul pentru moment pentru
spațiul intracarpatic)
- creșterea influenței Hanatului Hoardei de Aur (tătarii) - oprește invazia maghiară în spațiul
intracarpatic și la Sud de Carpați

INTERN
- viața economică prosperă
- creștere demografică semnificativă
- dezvoltarea drumurilor comerciale

Întemeierea statului medieval TRANSILVANIA

  După crearea regatului Ungariei, prin încoronarea lui Ștefan I (anul 1001) și
creștinarea ungurilor în rit catolic, în sec XI începe cucerirea sistematică si organizată
a Transilvaniei
 Maghiarii au organizat teritoriul cucerit în comitate și au încercat să introducă
insituții apusene
 A fost menționat ca principe al Transilvaniei, Mercurius, dar în 1176 se revenea la
instituția tradițională românească, cea a voievodatului, voievod fiind numit de rege
(primul voievod menționat în 1176- Leustachius)
 În sec al XIII-lea - spațiul intracarpatic este complet cucerit și organizat ca voievodat
autonom în cadrul Regatului Maghiar, până în 1541
 Pentru consolidarea stapânirii maghiare în Transilvania, între secolele XII-XIII,
regalitatea maghiară colonizează populații de religie catolică
 Sașii - origine germană - contribuie la consolidarea economică
 Secuii - origine necunoscută - avangarda armatei maghiare - au un rol militar, de
apărare a trecătorilor din Carpați
 Cavalerii teutoni (1211 - 1225) - colonizați în Țara Bârsei - scop militar (apărarea
hotarelor) și religios (extinderea religiei catolice)

Întemeierea statului medieval ȚARA ROMÂNEASCĂ

Prima etapă
 1247 - existența formelor de organizare politică prestatală - autonomiile locale
(Diploma Cavalerilor Ioaniți)
 aprox 1277 - Voivodul Litovoi (probabil urmaș al celui menționat în 1247) încearcă
anularea raportului de vasalitate față de coroana maghiară, dar este înfrânt

A doua etapă
 Tradiția istorică a descălecatului (potrivit Letopisețului Cantacuzinesc): la sfârșitul
secolului al XIII-lea, semilegendarul Negru Vodă din Țara Făgărașului descalecă la
Câmpulung
Descălecat= termen utilizat de istorici pentru a desemna întemeierea unui stat de
persoane din afara acestuia

A treia etapă
 Basarab I Întemeietorul (1310 - 1352) - unifică autonomiile locale și întemeiează
statul Țara Românească
 În 1324 - Basarab I - numit de către regalitatea maghiară „voievodul nostru
transalpin”, recunoaște suzeranitatea maghiară; i se recunoaște statul și domnia
 În 1330 - la Posada are loc confruntarea dintre Basarab I și Carol Robert de Anjou,
regele maghiar, consecință: independența statului Țara Românească
Bătălia de la Posada este prezentată în documentul: Cronica pictată de la Viena.

Consolidarea statală - în timpul domniei urmașilor lui Basarab I, prin întemeierea de

instituții de conducere (Nicolae Alexandru) și batere de monedă (Vlatislav Vlaicu).

Formarea Țării Românești

- Unirea cnezatelor și voievodatelor din Oltenia și Muntenia într-un singur stat, sub
conducerea lui Basarab I
- Afirmarea independenței față de regatul Ungar - bătălia de la Posada (1330)
- Consolidarea statului prin crearea instituțiilor de conducere (domnie, mitropolie, sfat
domnesc) și prin batere de monedă

Întemeierea statului medieval MOLDOVA

Prima etapă: Primul descălecat
Descălecatul lui Dragoș
- 1350 - regele maghiar Ludovic I de Anjou organizează o campanie militară la EST de
Carpați - participă și Dragoș din Maramureș. Regalitatea maghiară întemeiează o marcă de
apărare condusă de Dragoș, cu reședința la Baia - Moldova Mică, sub suzeranitate maghiară
marcă de apărare= unitate teritorial-administrativă, cu rol militar

A doua etapă: Al doilea descălecat

Descălecatul lui Bogdan
- 1359 - dependența de coroana ungară determină revolte la care participă și Bogdan
din Maramureș. Acesta „descalecă” la EST de Carpați, consecință: independența Moldovei
- 1364 - este atestată (=recunoscută oficial) Moldova ca stat independent

Consolidare:
Petru Mușat (1374 - 1391)
- mută capitala la Suceava
- întemeiează instituții de conducere (ex Mitropolia)
- bate monedă

Roman I (1391 - 1394)

- extinde teritoriul Moldovei

Comparație între întemeierea țărilor românești

 Asemănări ( Țara Românească/Moldova )
 ambele ies de sub suzeranitate maghiară
 ambele se constituie ca stat în secol XIV
 ambele cunosc același context de formare
 ambele se consolidează în același mod

 Deosebiri
Țara Românească
 s-a format prin proces intern: Basarab conducea o formațiune prestatală de la
Sud de Carpați
 s-a format în urma unui conflict militar (bătălia de la Posada)

Moldova
 s-a format prin proces extern: descălecatul lui Bogdan
 s-a constituit prin recunoașterea lui Bogdan ca lider de către moldoveni
Întemeierea statului medieval Dobrogea
 - teritoriu între Dunăre și Marea Neagră - aflat sub autoritatea Imperiului Bizantin
- Prima jumătate a secolului al XIII-lea
 este atestată Țara Cavarnei (1230) - nucleul viitorului stat dobrogean (probabil între
Mangalia și Varna)
- Sec al XIV-lea
 Balica - este atestat conducător, în prima jumătate a sec al XIV-lea
 Dobrotici - titlul de „despot” - unifică teritoriul dintre Dunăre și Mare
 Ivanco (1386 - 1388)
- 1388 - Dobrogea inclusă de Mircea cel Bătrân, Țării Românești, până în 1417.

Semnificația întemeierii statelor medievale

- Statele medievale au constituit cadrul politic în care s-a perpetuat și dezvoltat civilizația
românească

Instituții de conducere

A. DOMNIA : este principala instituție centrală în Țara Românească și Moldova

- Succesiunea: ereditar-electivă (putea fi ales domn oricare dintre descendenții familiei
domnitoare)
- Titlul domnesc: „Io, Mircea Mare voievod și domn, din mila lui Dumnezeu singur
stăpânitor”
- Titulatura domnească indică:
 protecția divină (Io = Ioannes = alesul lui Dumnezeu)
 domn = stăpânul țării
 voievod = conducător al armatei
- Atribuții:
 politica internă (militare, administrative, financiare, judecătorești, funciare=împărțea
pământul, religioase, legislative)
 politica externă (declară război, încheie pace, semnează tratate)
- Evolutie:
 sec XV - XVII - domn numit de către Sfatul domnesc, cu acordul Porții (Imp Otoman)
 sec XVII - domn controlat de către marile familii de boieri
 sec XVIII - domni fanarioți (greci), numiți direct de către Poartă, sunt simpli
funcționari ai Imperiului Otoman

B. SFATUL DOMNESC
 insituție centrală cu rol consultativ
 alcătuit din dregători, boieri cu funcții specifice: vornic, logofăt, vistiernic, spătar,
postelnic, Banul Olteniei (Țara Românească), Portarul Sucevei (Moldova)
 de la sfârșitul sec al XVI-lea, Sfatul domnesc se va numi DIVAN

C. ARMATA
  Domnitorul - „mare voievod” - comandantul armatei
 Armata - alcătuită din „oastea cea mare” ( toți bărbații apți de luptă) si „oastea cea
mică” (soldații)
 Rol important în sistemul de apărare al Țării Românești și Moldovei - cetățile ; ex
Neamț, Suceava, Hotin, Cetatea Albă, Chilia, Turnu, Giurgiu, Cetatea de Baltă, Ciceu
etc.
După instaurarea regimului fanariot (sec XVIII), oastea cea mare nu a mai fost chemată sub
arme.

D. ADUNAREA ȚĂRII
o avea rol consultativ
o erau formate din boieri, clerul înalt și curteni
o nu avea caracter permanent
o erau convocate pentru confirmarea domnului
o importanța sa a scăzut în timpul domniilor fanariote

E. BISERICA
- a avut un rol esențial în viața socială, juridică și culturală a țărilor române în Evul Mediu
- dezvoltarea și organizarea Bisericii Ortodoxe s-a realizat sub subordonarea Patriarhiei de
la Constantinopol
- în 1359, Nicolae Alexandru înființează în Țara Românească la Curtea de Argeș prima
Mitropolie. În 1370 Vladislav Vlaicu înființează a doua Mitropolie în Țara Românească cu
centrul la Severin
- în Moldova, Petru I Musat înființează Mitropolia de la Suceava, care va fi recunoscută în
1401 în timpul lui Alexandru cel Bun

Mitropolitul avea următoarele atribuții:

o primul sfenic (sfătuitor) al domnului
o încorona domnul prin ungerea cu mir
o era socotit al doilea demnitar în stat, locțiitorul domnului
o făcea parte de drept din Sfatul Domnesc
o era subordonat domnului, care îl desemna sau îndepărta

F. ADMINISTRAȚIA
Țara Românească - era împărțită în județe
Moldova - era împărțită în ținuturi
- puterea locală le revenea dregătorilor, care aveau atribuții administrative, fiscale și
judecătorești

Instituții centrale în Transilvania

1. Voievodatul (până în secolul XVI)
- voievozii țării nu sunt suverani, prin urmare nu sunt „domni” (domnii erau doar regii
Ungariei, care îi numeau pe voievozii transilvăneni și îi considerau printre marii lor dregători)
- voievodul avea atribuții administrative, judiciare și militare
2. Adunarea de stări
- în Transilvania, Adunarea Țării a purtat numele de Congregații Generale
- cea mai veche mențiune despre această instituție datează din 1288 când au fost
convocate Congregațiile Generale în Transilvania

3. Biserica
Inițial, predomina ortodoxismul, religia majorității populației formată din români -
considerați „tolerați”
 1366 - „Diplomele regale” conțineau calitatea de nobil de apartenență la catolicism
și posibilitatea de a deține o funcție, de calitatea de nobil
 Secolul al XVI-lea - cele patru religii recepte (=oficiale) (catolică, luterană, calvină,
unitariană) religia ortodoxă - religie tolerată
 Începutul sec al XVIII-lea - o noua religie : greco-catolică

4. Administrația
Transilvania era organizată administrativ-teritorial astfel:
 comitate (unitați administrative specifice ungurilor - primul comitat a fost cel al
Bihorului, menționat in 1111)
 districte / țări (unități administrative specifice românilor; sașii aveau 2 districte -
Bistrița și Brașov)
 scaune (unități administrative specifice sașilor și secuilor)

CONCLUZII
Evoluția formelor de organizare din spațiul carpato-danubiano-pontic (de la obști sătești la
state) a asigurat perpetuarea civilizației românești.
De asemenea, dezvoltarea unitară a instituțiilor de conducere din Țara Românească și
Moldova a permis consolidarea acestor state ce s-au menținut pe harta europeană de-a
lungul unui Ev Mediu tumultos.