Material oferit de @iabacul

Autonomii locale și instituții centrale

Introducere:
În primul mileniu al erei creștine, istoria românilor a evoluat între imperiul Noii Rome
și popoarele migratoare. Bizanțul a oferit românilor și altor popoare din aceasta zonă
geografică modelul organizării de stat și de civilizație. Acest mileniu a fost pentru
romanitatea orientală o perioada în care s-a organizat și consolidat obșteasăteasca daco-
romană și apoi românească cu organizare proprie diferită de alte popoare. Obștile
teritoriale s-au grupat cu timpul în uniuni de obști, pe care Nicolae Iorga le numea
„romanii populare” și din care au evoluat cnezatele și voievodatele.Unele din aceste
autonomii locale au supraviețuit pe parcursul mai multor secole prin înțelegere cu
popoarele din zona (slaviii, ungurii, cumanii, pecenegii).
Doua fapte istorice referitoare la organizarea INSTITUȚIONALĂ a spațiului
medieval românesc:
1. Încercarea regatului Ungariei de a impune în TRANSILVANIA
PRINCIPATUL în 1541.
2. Întemeierea primelor mitropolii ortodoxe la SUD și EST de Carpați
TRANSILVANIA (spațiu românesc intracarpatic). Țara Românească primele
mitropolii ortodoxe la Curtea de Argeș (1359) și la Severin (1370). Mitropolia
Moldovei a fost înființată (1387) de Petru I Mușat și avea reședința la Suceava.
- era organizat in voievodat
În anul 1111, documentele istorice îl menționează pe Mercurius principe. Acest fapt
dovedește încercarea regatului Ungariei de a impune în Transilvania instituțiile specific
feudalismului apusean.
În anul 1176, alte documente îl amintesc pe Leustachius drept voievod. Prin urmare,
încercarea ungurilor de a impune în Transilvania principatul nu a reușit, Transilvania
păstrându-și organizarea sub formă de voievodat. Transilvania era condusă de un
voievod, subordonat regelui Ungariei.
La SUD și EST de Carpați, în secolul 14 au fost înființate primele mitropolii ortodoxe.
Material oferit de @iabacul

INSTITUȚII CENTRALE DIN EVUL MEDIU

SFATUL DOMNESC
- instituție centrală din Evul Mediu, ce-l sprijinea pe domnitor în conducerea statului;
- avea rol consultativ;
- alcătuită la început din boierii cu proprietăți, iar treptat din boierii cu dregătorii.
Dregătorii :
● Logofătul (cancelarul);
● Vistiernicul (ministrul finanțelor);
● Marele spătar (cu atributii militare);
● Vornicul (șeful Curții Domnești, cu atributii juridice).
În secolul 15 au fost eliminate din Sfatul Domnesc boierii fără dregătorii, iar în sec 16, ca
urmare a presiunii Imperiului Otoman, termenul de Sfat Domnesc a fost înlocuit cu cel
turcesc, și anume „divan”.
DOMNIA
- instituție politică autohtonă originală și centrala din Evul Mediu;
- conducătorii Țării Românești și ai Moldovei reuneau titlurile de DOMN (“SINGUR
STAPANITOR”) și VOIEVOD (“COMANDANTUL SUPREM ALARMATEI”);
- în titlurile domnului era introdusă prescurtarea „IO” (Ioannes”) adică cel ales de
Dumnezeu și care simboliza sprijinul divinității în exercitarea puterii;
- simbolurile domnului erau: coroana, sceptrul și buzduganul;
- succesiunea la tron se baza pe principiul electiv-ereditar.
- domnii români aveau numeroase atribuții (similare unor monarhi absoluți) precum:stabilea
legile și impozitele, băteau monedă, numeau dregătorii, conduceau politicaexternă, erau
comandanți supremi ai armatei și judecători supremi.
Material oferit de @iabacul

DOMNIA IN SECOLUL 18
- s-au instaurat domniile fanariote în Moldova și în Țara Românească în anii 1711,
respectiv 1716.
Domnii erau aleși de sultan dintre locuitorii cartierului Fanar din Constantinopol. Domniile
erau scurte, durând în medie între 2,5 - 3 ani. Domnii erau mutați din ȚaraRomânească în
Moldova și invers. Aceștia erau considerați înalți funcționari ai Imperiului Otoman și nu
aveau dreptul la o politică externă proprie.
Politica de reforme a unora din domnitorii fanarioti:
Constantin Mavrocordat a reorganizat justitia, administrația și sistemul fiscal. Cea mai
importantă reforma a sa a fost cea socială, prin care a desființat serbia în Țara Românească
în 1746 și în Moldova în 1749. Țăranii deveneau liberi din punct de vedere juridic, dar
depindeau de boieri prin lotul de pamant primit în folosință (deveneau clăcași).
BISERICA
- instituție centrală din Evul Mediu, cu rol important în spațiul românesc, în condițiile în
care poporul român s-a născut creștin;
- condusă de mitropoliți;
- mitropolitul era al doilea om în stat, ales de domnitor și confirmat în funcție de patriarhul
de la Constantinopol; de asemenea era membru al Sfatului Domnesc, locțiitor al domnului
în caz că acesta nu-și putea exercita atribuțiile, îl incorona pe domn, conducea solii politici
și judeca abaterile clerului;
- în sec. XIV au fost întemeiate în Țara Românească primele mitropolii ortodoxe laCurtea
de Argeș (1359) și la Severin (1370) . Mitropolia Moldovei a fost înființată (1387) de Petru
I Mușat și avea reședința la Suceava.
- în Transilvania situația românilor s-a degradat deoarece în 1366 regele maghiar Ludovic
I de Anjou a alcătuit diplomele regale care condiționau titlul de nobil, de apartenență la
religia catolică. Românii deveneau națiune tolerată.
Material oferit de @iabacul

STATELE MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

Țara Românească (la Sud de Carpati );
Transilvania (intracarpatic);
Moldova (la răsărit de Carpați);
Dobrogea (între Dunăre și Marea Neagră);
Întemeierea statelor medievale românești a fost favorizată de factori interni și externi precum:
- creșterea demografică în contextul existenței unor drumuri comerciale importante;
- ierarhizarea socială și desprinderea unor conducători locali, care au inițiat acțiunea de
unificare;
- dorința de expansiune a statelor vecine precum Ungaria, statul Kievean, Imperiul
Bizantin;
- invazia popoarelor migratoare târzii (sec. XI-XIII): pecenegi, tătari, mongoli,cumani.
Etape în formarea statelor medievale românești :
ȚARA ROMÂNEASCĂ
În spațiul dintre Carpați și Dunăre, formațiunile prestatale au fost menționate pentruprima
dată în 1247, în documentul intitulat „DIPLOMA CAVALERILOR IOANIȚI”. Prin
acesta, regele maghiar Bela al IV-lea coloniza la sud de Carpați Cavalerii Ioaniți pentru a
apăra zona de atacurile tătarilor. Documentul are o importanță deosebită deoarece
menționează următoarele formațiuni prestatale:
- Țara Severinului - unde regatul Ungariei a întemeiat o marcă de apărare (graniță)
intitulată Banatul de Severin;
- Cnezatul lui Ioan (aflat în sudul Olteniei) și al lui Farcaș (aflat în nordul Olteniei),care
depindeau de Țara Severinului;
- Voievodatul lui Litovoi (aflat în dreapta Oltului) și al lui Seneslau (aflat în stângaOltului),
care aveau autonomie, în schimbul obligației de a participa la luptele de apărare a Regatului
Ungariei.
La baza formării Țării Românești au stat 3 etape:
Material oferit de @iabacul

Prima etapă: Litovoi cel amintit în „Diploma Cavalerilor Ioaniți” a refuzat suzernaitatea
maghiara și a încercat să o înlăture. Între 1277-1279 a avut loc o luptăcu armata maghiara
în urma căreia Litovoi este ucis, iar fratele lui, Bărbat, este luatprizonier și eliberat ulterior
în schimbul unei sume de bani. Drept urmare, formațiunile prestatale de la S de Carpați
rămân în continuare sub suzeranitate maghiară.
A doua etapă: „Descălecatul lui Negru Vodă” din Făgăraș la Câmpulung în 1290 (conform
legendei. Este dovada contribuției românilor din Transilvania la întemeierea Țării
Românești, deoarece plecarea lui Negru Vodă a fost determinată de încălcarea autonomiei
Țării Făgărașului și de nemulțumirea față de stăpânirea maghiară. Câmpulung a fost prima
capitală a Țării Românești și era situat pe drumulcomercial care pornea din Transilvania și
ajungea la Gurile Dunării și la Marea Neagră.
A treia etapă: Domnia lui Basarab I „Întemeietorul” (a domnit între anii 1310-1352)
– a unit voievodatul din dreapta Oltului cu cel din stanga Oltului, stăpânit de Seneslau. În
1324 a încheiat o alianță cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, prin care îi recunoaște
suzeranitatea. Basarab la randul sau era numit „Voievodul nostru transalpin”. Cu toate
acestea, Basarab a fost acuzat de trădare și maghiarii doreau să-și extindă teritoriul prin
cucerirea Banatului de Severin.
Așadar, pe 9-12 noiembrie 1330 are loc Bătălia de la Posada, unde Basarab I obținevictoria
(prin tehnica militară ce presupunea atragerea inamicilor într-o trecătoare), marcând
obținerea independenței Țării Românești.
MOLDOVA
În teritoriul cuprins între estul Carpaților și Nistru, autonomiile localemenționate în diferite
izvoare istorice aveau denumiri precum: Codrii Cosminului, Codrii Orheiului, Țara
Șipenițului, Câmpul lui Vlad, etc.
S-a format în urma a două descălecate conduse de voievozii maramureșeni, Dragoș și
Bogdan;
Descălecatul lui Dragoș - 1347 – a participat la expedițiile pe care le-a organizat regale
maghiar Ludovic I împotriva tătarilor. Pentru ajutorul acordat, regele i-a încredințat o
marcă de apărare numita Moldova Mică cu capitala la Baia și apoi la Siret. Dragoșii și
urmașii săi au fost vasali regatului Ungariei.
Descălecatul lui Bogdan - 1359-1364 – stăpânea un cnezat în Maramureș, alcătuit din 9
sate. Se afla în conflict cu regatul Ungariei din cauza desfiintarii autonomiei
Maramuresului. Drept urmare, acesta trece la est de Carpați și sprijină revolta
Material oferit de @iabacul

românilor din acea zonă împotriva urmașilor lui Dragoș: Sas și Balc (1359). Acestareușește
să înlăture suzeranitatea maghiară și sa obțină independența Moldovei. Descălecatul este
atestat în Cronica lui Ioan de Târnave, 1364 de către secretarul regelui Carol Robert de
Anjou.
TRANSILVANIA
În spațiul intracarpatic, autonomiile locale care au contribuit la întemeierea Transilvaniei
sunt menționate în diferite izvoare istorice:
1. „GESTA HUNGARORUM” (sec. 12) - redactată de cronicarul regelui Bela al III-lea,
ANONYMUS, care precizează că în spațiul intracarpatic erau prezenți româniidinaintea
stabilirii maghiarilor, numind 3 autonomii locale existente în sec. IX-X:
a. Voievodatul lui GLAD, situat pe Valea Someșurilor, cu reședința la Dăbâca (centrul
arcului carpatic);
b. Voievodatul lui GELU, situat în Banat, cu reședința la Cuvin (Banatul deastăzi);
c. Voievodatul lui MENUMORUT, situat în Crișana, cu reședința la Biharea. “Gesta
Hungarorum” nu menționează originea lui Glad și Menumorut, dar despre Gelu afirmă că
este un oarecare „blach” (vlah/roman).
2. „LEGENDA SFÂNTULUI GERARD” (sec. 11) - în acest document suntmenționați
2 conducători din sec. XI, urmași ai lui Gelu și lui Glad:
a. GYLA - stăpânea în locul lui Gelu și avea reședința la Bălgrad (Alba-Iulia);
b. AHTUM - stăpânea în locul lui Glad și avea reședința la Morisena.
Așadar, întemeierea Transilvaniei ca stat medieval a coincis cu instaurarea stăpânirii
maghiare, care s-a definitivat până la sfârșitul secolului 13.
1. Din punct de vedere politic(sec. 13-16)- maghiarii au încercat să introducă în
Transilvania forma de organizare politică specifică Europei Occidentale-principatul.
Opoziția românilor față de acest fapt este evidențiată de revenirea lavoievodat în 1176,
dovedită prin menționarea într-un document a voievodului Leustachius, menținându-se
forma de conducere până în sec. 16. Voievodul era ales de regele Ungariei și avea
atribuții juridice, administrative și militare, fiind sprijinit de către un vicevoievod.
Drepturile politice ale românilor au fost respectate inițial, aspect dovedit de convocarea
în 1288 a Congregației Generale a Nobililor.
Material oferit de @iabacul

2. Din punct de vedere religios - instaurarea stăpânirii maghiare a fost urmată de

răspândirea catolicismului, regii Ungariei fiind denumiți „apostolici”. În 1366, prin
diploma emisă de regele Ludovic I de Anjou, religia oficială a Transilvanieidevine cea
catolică, iar calitatea de nobil este condiționată de apartenența la catolicism.
3. Din punct de vedere administrativ - Transilvania a fost împărțită în 3 unități
teritorial-administrative: comitate (locuite de maghiari), primul comitat, Bihorul, fiind
atestat în 1111; scaunele (specifice sașilor și secuilor), precum Brașov, Sibiu,Sighișoara;
districte/țări (locuite de români), precum Țara Făgărașului, a Maramureșului.
4. Din punct de vedere etnic - în Transilvania crește numărul de locuitori de altăetnie
prin venirea maghiarilor, sașilor (popor de neam germanic, așezați în S Transilvaniei
pentru a apăra granițele și a răspândi religia catolică) și a secuilor (popor de neam turcic,
aduși în E Transilvaniei pentru a apăra granițele). Temporar, cu rolul apărării
Transilvaniei de atacurile tătarilor au fost colonizați Cavalerii Teutoni de regele maghiar
Andrei al II-lea în Țara Bârsei (1211-1225).
5. Din punct de vedere social - de-a lungul timpului a început să crească numărul
nobililor maghiari, sași și secui și să scadă numărul nobililor români. Oficializarea faptului
că aceste 3 etnii aveau o situație avantajoasă din punct de vedere politic și economic față
de români s-a produs prin „Unio Trium Nationum” – 1437

În spațiul cuprins între Dunăre și Marea Neagră, transformat ulterior în statul

medieval Dobrogea, formațiunile prestatale menționate au fost:
a. În sec. 10 - JUPAN (voievod) DIMITRIE și GHEORGHE (menționați în izvoare
epigrafice);
b. În sec. 11 - lucrarea „Alexiada”, scrisă de prințesa bizantină Ana Comnena,
menționează existența a 3 conducători locali: TATOS, SATZA și SESLAV;
c. În sec. 12- este atestată o formațiune prestatală - Țara Cavarnei; la conducerea
acesteia se va afla Balica
d. În sec. 14 - unirea tuturor formațiunilor prestatale a fost realizată la jumătatea
secolului de DOBROTICI, care a primit titlul de despot (tiran) din partea Imperiului
Bizantin. Urmașul acestuia, IVANCOV, a intrat în conflict cu turcii, însă a murit pe câmpul
de luptă, iar pentru a evita expansiunea otomană, Mircea cel Batrân unește Dobrogea cu
Țara Românească în 1388.

In concluzie: Formarea statelor medievale în spațiul românesc se integrează în contextul

european de cristalizare statală, prin dezvoltarea treptată de la forme simple de organizare la
cele mai complexe. Specific spațiului românesc este menținerea diviziunii politice, pentru că
la S și Răsărit de Carpați, romanii și-au obținut și consolidat independența, pe cand în
Transilvania s-a produs evoluția inversă, aceasta fiind mai profund integrată în structurile
regatului maghiar. In Țara Românească și Moldova, consolidarea statală s-a facut prin
inființarea instituțiilor care au reprezentat cadrul politic, legislativ și juridic, esențial
existenței statale medievale.
Material oferit de @iabacul

Schiță. Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–

XVIII).

INTRODUCERE
• După al Doilea Război Mondial, după 1945 – perioada postbelică – instaurat regimul
comunist în estul Europei – până în 1989.
• România – 1945 – 1989 – sub dominaţie sovietică (blocul statelor comuniste).

SCHIȚA LECȚIEI:
1. Autonomii locale
2. Constituirea statelor medievale românești
3. Instituții centrale

Cauzele apariției autonomiilor locale:

• dorința unor conducători de obști sătești de a-și extinde autoritatea dezvoltarea
economică
• pericolul extern (migratorii, statele vecine)

Obștea sătească:
• a fost prima formă de comunitate a românilor avea un teritoriu bine delimitat
în cadrul obștii întâlnim două forme de proprietate: comună: pășuni, păduri, ape
individuală (pământul arabil)
• conducătorul obștii purta titulatura de cneaz (origine slavă) sau jude
(origine latină) și avea atribuții militare și administrative obștea sătească cuprindea două
categorii sociale:
➢ rusticii (țărani)
➢ maiores terrae (mai-marii pământului)
Obștile sătești au reprezentat nucleul pentru formarea autonomiilor locale și apoi a statelor
medievale românești.

Tipuri de autonomii locale:

Țări, cnezate:
➢ Țara Sipenițului (Moldova) Țara Oașului (Transilvania)
➢ Țara Severinului (Țara Românească) Țara Cavarnei (Dobrogea)
➢ cnezatul lui Ioan (Țara Românească) cnezatul lui Farcaș (Țara Românească)
Material oferit de @iabacul

Voievodate:
➢ voievodatul lui Gelu (Transilvania) voievodatul lui Gyula (Transilvania)
voievodatul lui Menumorut (Transilvania) voievodatul lui Litovoi (Țara
Românească) voievodatul lui Seneslau (Țara Românească)
Codrii:
➢ codrii Cosminului (Moldova) codrii Orheiului (Moldova) codrii Lăpușnei
(Moldova)

Constituirea statelor medievale românești:

Întemeierea Transilvaniei:

• secolele IX-XIII: a avut loc procesul de unificare teritorială a Transilvaniei, care

s-a realizat sub dominația regatului maghiar.

• secolul IX: cronicarul Anonymus (al regelui Bela al III-lea) menționează în Gesta
Hungarorum (Faptele ungurilor) existența a trei voievodate la est de Tisa.

• voievodatul lui Gelu (românul), în Transilvania, cu centrul la Dăbâca → moare în

confruntarea cu Tuhutum (o căpetenie maghiară).

• voievodatul lui Glad, în Banat, cu centrul la Cuvin voievodatul lui Menumorut,

în Crișana, cu capitala la Biharea.

• secolul X: Legenda Sfântului Gerard menționează existența a două voievodate

românești: voievodatul lui Gyula (în Transilvania) și voievodatul lui Ahtum (în
Banat).

• confruntarea dintre primul rege maghiar creștinat, Ștefan I cel Sfânt (numele de
păgân era Vajk) și Gyula, nepotul lui Tuhutum → Gyula este învins și luat în
captivitate.

• confruntarea dintre Ștefan I cel Sfânt și Ahtum (voievod din zona Banatului, urmaș
al lui Glad) → Ahtum moare, iar Banatul intră în componența Ungariei.
Material oferit de @iabacul

Evoluția statului medieval Transilvania:

Transilvania a fost organizată ca voievodat autonom în raport cu Coroana maghiară era

condusă de un voievod, care avea atribuții administrative, juridice și militare.

Voievodul era numit de regele Ungariei cu acordul nobilimii transilvane există cazuri în
care regele doar confirmă decizia nobilimii unii voievozi au reușit să fondeze adevărate
dinastii (familiile Lackfi și Csaki)

1526: bătălia de la Mohacs → ungurii sunt învinși de otomani

1541: Ungaria devine pașalâc, iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate
otomană
1683: al doilea asediu asupra Vienei → turcii eșuează → Imperiul Otoman intră într-o
perioadă de declin (”Problema Orientală”) → austriecii ocupă Ungaria și Transilvania
1699: tratatul de la Karlowitz: turcii cedau austriecilor Ungaria și Transilvania →
Transilvania își pierde autonomia și devine o simplă provincie a Imperiului Habsburgic →
era administrată de împărat prin intermediul unui guvernator

Întemeierea Țării Românești:

2 iunie 1247: Bela al IV-lea al Ungariei a emis Diploma Cavalerilor Ioaniți

→ ordinul militaro-religios a fost chemat să protejeze regatul de năvălirile tătare;
documentul menționează existența a cinci formațiuni politice prestatale la sud de Carpați:

• Țara Severinului (sau Banatul de Severin), condus de un ban de Severin.

• voievodatul lui Litovoi, din nordul Olteniei, care stăpânea și peste Țara Hațegului.

• voievodatul lui Seneslau, la est de Olt, în zona Argeșului, care stăpânea și peste
Țara Făgărașului.

• cnezatul lui Farcaș, între Jiu și Olt, în partea nordică (județul Vâlcea) cnezatul lui
Ioan, între Jiu și Olt, în partea sudică (fostul județ Romanați).

• Banatul de Severin, voievodatul lui Litovoi, cnezatele lui Ioan și Farcaș se

aflau sub dominație maghiară.
Material oferit de @iabacul

Etapele întemeierii Țării Românești:

I. Etapa unificării formațiunilor politice prestatale:

1277-1279: revolta antimaghiară a voievodului Litovoi (cel menționat în Diploma

Cavalerilor Ioaniți sau un urmaș cu același nume) → Litovoi este ucis, iar fratele său,
Bărbat este luat prizonier de către unguri → Bărbat este răscumpărat cu o mare sumă de
bani (fapt ce arată forța economică a voievodatului).

1290-1291: ”descălecatul” lui Radu Negru-Vodă (sau Legenda lui Negru- Vodă) → din
cauza conflictelor cu ultimul rege arpadian al Ungariei, Andrei al III-lea, Negru-Vodă a
trecut la sud de Carpați, unde și-a stabilit reședința la Câmpulung. ”Descălecatul” lui Negru
Vodă → acest eveniment nu este susținut de izvoare.

domnia lui Basarab I (?1310-1352), considerat adevăratul întemeietor al Țării Românești

1324: document maghiar → Basarab, voievodul nostru transalpin (Coroana maghiară
recunoștea noul stat și domnia lui Basarab în schimbul acceptării suzeranității).

II. Etapa consolidării Țării Românești:

A avut loc în timpul domniilor lui Basarab I, Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu

Nicolae Alexandru (1352-1364)

1359: a ridicat Mitropolia Ortodoxă de la Curtea de Argeș, care era subordonată Patriarhiei
de la Constantinopol

Vladislav Vlaicu (1364-1377)

1370: a ridicat a doua mitropolie ortodoxă, la Severin
recunoaște suzeranitatea Ungariei → primește în schimb Banatul de Severin, iar mai
târziu Amlașul și Făgărașul

Constituirea Moldovei:

Etapele întemeierii Moldovei:

I. Etapa unificării formațiunilor politice prestatale:

Mijlocul secolului XIV: Ludovic I de Anjou, regele Ungariei organizează mai multe
expediții militare împotriva tătarilor.
La una dintre bătălii participă și Dragoș, un voievod din Maramureș → Ludovic I îl
răsplătește și îi oferă un mic teritoriu situat în nord-vestul Moldovei, cunoscut sub numele
de Moldova Mică
Material oferit de @iabacul

Dragoș era vasalul Ungariei, urmașii săi, Sas și Balc, au condus această marcă de apărare,
continuând să fie vasalii regelui maghiar, trecerea lui Dragoș la est de Carpați a rămas
cunoscută în istorie sub numele de Descălecatul lui Dragoș

Bogdan I (1359 / 1363-1367) devine voievodul Moldovei 1365: Bogdan I respinge un atac
maghiar → Moldova își obține independența (izvoare: cronica lui Ioan de Târnave, diploma
regală din 2 februarie 1365)
trecerea lui Bogdan la est de Carpați a rămas cunoscută în istorie sub numele de
Descălecatul lui Bogdan

II. Etapa consolidării Moldovei

A avut loc în timpul domniilor lui Lațcu, Petru al II-lea (mai este numit, deși greșit, Petru
I Mușat) și Roman I
Lațcu (1368-1375)
• trece la catolicism pentru a obține sprijinul papalității
1371: ia ființă Episcopia Catolică de la Siret (noua capitală a țării) a pus bazele cancelariei
domnești
Petru al II-lea (1375-1391)
• a restaurat ortodoxismul
• a mutat capitala de la Siret la Suceava
1386: a întemeiat Mitropolia Ortodoxă de la Suceava 1387: a recunoscut suzeranitatea
Poloniei
Roman I (1391-1394)
• a finalizat procesul de extindere teritorială a Moldovei
Instituții centrale:
• au apărut odată cu formarea statelor medievale românești în Transilvania și-a făcut
simțită prezența dominația maghiară în privința organizării interne.
• în Țara Românească și în Moldova, instituțiile au avut un caracter bizantin
principalele instituții: Domnia, Sfatul Domnesc, Adunarea Țării și Biserica.
SFATUL DOMNESC
- instituție centrală din Evul Mediu, ce-l sprijinea pe domnitor în conducerea statului;
- avea rol consultativ;
- alcătuită la început din boierii cu proprietăți, iar treptat din boierii cu dregătorii.
Dregătorii :
● Logofătul (cancelarul);
● Vistiernicul (ministrul finanțelor);
● Marele spătar (cu atributii militare);
● Vornicul (șeful Curții Domnești, cu atributii juridice).
În secolul 15 au fost eliminate din Sfatul Domnesc boierii fără dregătorii, iar în sec 16, ca
urmare a presiunii Imperiului Otoman, termenul de Sfat Domnesc a fost înlocuit cu cel
turcesc, și anume „divan”.
Material oferit de @iabacul

DOMNIA
- instituție politică autohtonă originală și centrala din Evul Mediu;
- conducătorii Țării Românești și ai Moldovei reuneau titlurile de DOMN (“SINGUR
STAPANITOR”) și VOIEVOD (“COMANDANTUL SUPREM AL ARMATEI”);
- în titlurile domnului era introdusă prescurtarea „IO” (Ioannes”) adică cel ales de
Dumnezeu și care simboliza sprijinul divinității în exercitarea puterii;
- simbolurile domnului erau: coroana, sceptrul și buzduganul;
- succesiunea la tron se baza pe principiul electiv-ereditar.
- domnii români aveau numeroase atribuții (similare unor monarhi absoluți) precum:
stabilea legile și impozitele, băteau monedă, numeau dregătorii, conduceau politica
externă, erau comandanți supremi ai armatei și judecători supremi.

BISERICA
- instituție centrală din Evul Mediu, cu rol important în spațiul românesc, în condițiile
în care poporul român s-a născut creștin;
- condusă de mitropoliți;
- mitropolitul era al doilea om în stat, ales de domnitor și confirmat în funcție de
patriarhul de la Constantinopol; de asemenea era membru al Sfatului Domnesc, locțiitor al
domnului în caz că acesta nu-și putea exercita atribuțiile, îl incorona pe domn, conducea
solii politici și judeca abaterile clerului;
- în sec. XIV au fost întemeiate în Țara Românească primele mitropolii ortodoxe la
Curtea de Argeș (1359) și la Severin (1370) . Mitropolia Moldovei a fost înființată (1387)
de Petru I Mușat și avea reședința la Suceava.
- în Transilvania situația românilor s-a degradat deoarece în 1366 regele maghiar
Ludovic I de Anjou a alcătuit diplomele regale care condiționau titlul de nobil, de
apartenență la religia catolică. Românii deveneau națiune tolerată.