Autonomii locale-

Romanii numiti in izvoare vlahi, au avut ca forma de organizare, in perioada migratiilor,

obstea sateasca, element de permanenta si continuitate. Obstea sateasca era o comunitate de
oameni avand organizare economica proprie si un teritoriu bine delimitat. Treptat, obstile
teritoriale s-au grupat cu timpul in uniuni de obsti numite de N.Iorga<romanii populare> din
care se vor naste cnezatele si voievodatele ca formatiuni politice. O parte din aceste
autonomii au supravietuit timp de secole, sub diferite denumiri: tari(Sipenitului, Fagarasului,
Maramuresului), codri(Cosminului, Hertei etc), campuri(Campul lui Dragos, Campul lui
Vlad) sau ocoale. Aceste autonomii erau conduse de cnezi sau juzi cu functii judecatoresti si
administrative, ajutati de un <Sfat al Batranilor>. De asemenea prezinta stratificare sociala,
proprietate privata si proprietate colectiva(rezerva O.S).
FORMAREA STATULUI MEDIEVAL TARA ROMANEASCA
Statul medieval dintre Carpati si Dunare este consecinta fortelor sociale si politice, interesate
sa asigure progresul economic si sa-l apere in fata pericolului extern. Asadar, s-a realizat prin
unificare in acelasi cadru teritorial a formatiunilor politice(cnezate si voievodate), prin
crearea institutiilor laice si bisericesti, prin emancipare de sub dominatie straina si afirmare in
relatiile internationale.
Diploma atribuita de regele Bela al IV-lea, la 2 iunie 1247,marelui preceptor Rembald,
surprinde lumea romaneasca dupa marea invazie mongola, si aresta 5 formatiuni politice
prestatale. Astfel, Tara Severinului ce cuprindea V Olteniei si o parte a Banatului,
Voievodatul lui Litovoi intre Valea Jiului si Tara Hategului, cnezatele lui Ion si Farcas in
dreapta Oltului, iar in stanga Oltului, Tara lui Seneslau- voievodul romanilor , cu centrul
stapanirii la Arges si Muscel. Unificarea teritoriala a fost favorizata de factorii interni-
dezvoltare econmica, stratificare sociala si crestere demografica si de factorii externi, precum
stingerea unor familii dinastice vecine, dinastia Arpadiana(ultimul rege Andrei al III-lea
moare in 1301) inlocuita cu cea de Anjou in 1308, prin regele Carol Robert de Anjou.
Pe plan intern au existat premisele economice si politice care au impulsionat efortul de
unificare. Existenta unor monumente datate din sc. Al XIII-lea de la Curtea de Arges si
Campulung sunt dovada prosperitatii economice. Inca din a doua jumatate a sec XIII- lea s-a
manifestat tendinta de a inlatura suzeranitatea maghiara. O prima incercare a facut-o
voievodul Litovoi 1277-1279, poate cel din diploma sau un urmas al acestuia. El a fost
omorat, iar fratele sau Barbat a fost luat prizonier si rascumparat cu o suma mare de bani.
Legenda lui Negru-Voda 1290 vorbeste despre descalecatul lui din Fagaras la Campulung si
la Arges, si despre inchinarea boierimii ce era mai inainte peste Olt noului stapan . Dar,
istoria certa a Tarii Romanesti incepe cu Basarab I(1310-1352), care a unificat formatiunile
politice prestatale atat pe cale diplomatica, adica a alaturat in jurul nucleului argesean
canezatele ai caror coducatori au inteles importanta unui stat puternic si independent, cat si pe
cale militara, prin eliberarea teritoriilor locuite de romani, care politic sau economic, erau
dependente de Hanatul Hoardei de Aur. De asemenea, Basarab I obtine independenta Tarii
Romanesti prin batalia de la Posada 9-12 nov.1330, cu regele maghiar Carol Robert d, Anjou.
Cauza conflictului a reprezentat-o Banatul de Severin, care intial in 1317 era in posesia
regilor maghiar, iar in 1324, a ajuns in posesia lui Basarab prin imprejurari necunoscute.
Dupa ce trupele regale au ocupat Severinul si au instalat acolo un dregator, Basarab reia
negocierile cu Carol Robert si ofera o despagubire de 7000 marci de argint, ostatic pe fiul sau
si Banatul de Severin. Oferta avantajoasa a fost respinsa de rege si astfel, se ajunge la batalia
de la Posada unde Carol Robert de Anjou este infrant, iar Basarab obtine independenta Tarii
Romanesti. Informatii despre conflict oferindu-ne :Cronica pictata de la Viena.
Opera politica a lui Basarab I a fost continuata prin procesul de de constituire si consolidare
de catre urmasii Nicolae Alexandru, Vladislav Vlaicu si Mircea cel Batran. Astfel, Nicolae
Alexandru(1352-1364) a infiintat prima mitropolie a Tarii Romanesti la Curtea de Arges in
1359, ceea ce a insemnat o grea lovitura, atat pentru Papalitate cat si pentru regatul ungar, ale
caror interese erau identice in subordonarea statului. Noul domnitor Vladislav Vlaicu (1364-
1377) si-a legat numele de cea de a doua mitropolie de la Severin(1370), de prima moneda
numita ducat. Marea afirmare politica din vremea lui Mircea cel Batran ar fi fost imposibila
fara realizarile lor. Domnitorul Mircea cel Batran definitiveaza procesul de unificare
teritoriala in 1388, prin alipirea Dobrogei la Tara Romaneasca si semneaza primul tratat de
alianta antiotomana din S_E Europei cu regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei.
Formarea statului medieval Moldova
La Est de Carpati, in zona viitorului stat Moldova au existat autonomii locale : tari ,
campuri , codri si alte structuri politice romanesti. In jurul anului 1000 traditia istorica
localizeaza aici, Tara Sipenetiului, Codrii Cosminului, Codrii Hertei, iar mai tarziu Codrii
Orheiuui. Literatura bizantina din sec. X denumeste spatiul de la rasarit de Carpati Patzinakia,
iar in sec. XIII izvoarele externe denumesc acest teritoriu Cumania Neagra sau
Tartaria
In Nordul Modovei este atestata in izvoarele poloneze, arabe si germane o Valahie , unde
ar fi fost captiv Otto de Bavaria(1307-1308), pretendent fara sanse la coroana maghiara dupa
stingerea arpadienilor. Aceste formatiuni politice au avut suportul de necontestat al unor
ierarhizari sociale, chiar daca acestea abia se lasa intrezarite in documentele vremii.
Unificarea formatiunilor politice prestatale existente pe teritoriul Moldovei a fost favorizata
de lupta pe care ele au trebuit sa o duca impotriva strainilor, a tatarilor in mod special.
In sec. al XIII-lea-al XIV-lea, prezenta genoveza a transformat orasele de pe litoralul
nordic si apusean al Marii Negre in importante centre economice. Aici, ajungeau marfurile
Hansei germane si cele produse in orasele din Transilvania. Drumurile spre Chilia, Cetatea
Alba si Caffa treceau prin spatiul est-carpatic dominat de Hanatul Hoardei de Aur. In
eliminarea acestei puteri erau interesate Ungaria si Polonia, prin infiintarea unui nou stat in
aceasta regiune, pe care sa si-l aserveasca si astfel, domina zona de tranzit comercial dintre
Carpati si Mare. In aceasta competie va castiga Ungaria. Intre anii 1343-1345,si 1354 regele
Ludovic I d Anjou organizeaza expeditii impotiva tatarilor si astfel, a reusit sa creeze
premisele vasalizarii acestor teritorii.
Nasterea statului romanesc dintre Carpati si Nistru s-a petrecut in doua etape distincte,
fiecare usor de identificat dupa numele celor care au condus-o, cnezii romani din Maramures-
Dragos si Bogdan, acestia snt descalecatorii Moldovei.
Intr-o prima etapa, Dragos de Baden a condus o marca de aparare, constituia de regele
Ludovic I in partea de N-V a Moldovei, numita Moldova Mica, dependenta de Regatul
Ungar, a carei structura, preponderent militara, se suprapune formatiunilor politice existente.
Paralel cu evenimentele de la rasarit de Carpati se afirma in Maramures personalitatea
voievodului Bogdan a carui resedinta cneziala se gasea la Cuhea. Silit prin fortele sporite
trimise impotriva lui sa treaca muntii in Modova, Bogdan s-a bucurat de o primire favorabila
din partea feudalilor locali. Acestia nemultumiti de influenta feudalilor maghiari il recunosc
pe Bogdan drept conducator. Trecerea sa peste munti, atuci cand nu a mai putut fi suportata
oprimarea, s-a produs a o data care starneste controverse, dar majoritatea istoricilor a acceptat
anul 1359. Informatii despre descalecat avem din Cronica lui Ioan de Tarnave, secretarul
regelui Ludovic I. Astfel, Bogdan a trecut pe ascuns in Tara Moldovei, supusa
Coroanei()si desi a fost atacata de nenumarate ori armatele aceluiasi rege() ea s-a
transformat in stat.
Luptele pentru indepartarea urmasilor lui Dragos au fost grele. Bogdan s-a
spijinit atat pe cei care l-au insotit cat si pe opozantii din Moldova ai politicii maghiare. De
asemenea succesul a fost favorizat si de faptul ca, in anii 1364-1365, Ludovic I era implicat
in cruciada tarzie
Urmasii lui Bogdan au continuat procesul de constituire si consolidare al Moldovei.
Astfel, s-a remarcat Petru Musat(1375-1391) care a stabilit capitala la Suceava, a batut prima
moneda-numita gros si a intemeiat prima Mitropolie a Moldovei la Suceava, recunoscuta de
Patriarhia C-tinopolului in 1401. De asemenea a fost preocupat sa impiedice tendintele
agresive ale regilor maghiari si va alege alianta cu Polonia. La 26 septembrie 1387 se
inaugura traditia prestarii juramantului de vasalitate, cu aprobarea Sfatului, boierior,
poporului tarii si catatilor. Incheiat la Liovc cu regele Wladislav Iagello, actulul vasalic
reprezenta o importanta legatura politica pe care ulterior se va sprijini apararea integritatii si
neatarnarii Moldovei.
Urmasii lui, Roman I(1391-1394) si Stefan I(1394-1399), vor consolida statul. Astfel,
in timpul lui Roman I se realizeaza unificarea teritoriala dintre Carpatii, Nistru, Dunare si
Mare. Intr-un document din 1393, Roman se intitula mare singur stapanitor, din mila lui D-
zeu, domnstapanitor al Tarii Moldovei, de la munte pana la mare .
De numele lui Stefan se leaga politica sa ferma indreptata impotriva pretentiilor
expansioniste ale regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, pe care il infrange in batalia de
la Ghindaoani in 1395.
Statul medieval romanesc in evul mediu este rezultatul unui proces istoric indelungat,
infaptuit in conditiile unei concentrari demografice puternice si a unor realizari deosebite in
plan economic, social si politic. Ambele state medievale romanesti, desi despartite politic, au
particpat la o viata economica comuna, au dezvoltat institutii asemanatoare si o puternica
constiinta de neam.
Transilvania
In contextul in care ungurii asezati in Pannonia incep sa-si manifeste interesul pentru
Transilvania, sursele mentioneaza formatiuni politice ale populatiei romanesti de la N de
Dunare. Astfel, Gesta Hungarorum oglindeste evenimentele de la sfarsitul sec. al IX-lea,
relateaza conflictele care i-au opus pe ungurii in expansiunea spre rasarit unor formatiuni
politice de dincolo de Tisa .Asadar, prezinta conflictele dintre maghiari si formatiunile
politice din Transilvania de la sfarsitul sec. IX. Anonymus(notarul regelui Bela al III-lea)
consemneaza existenta cnezatelor si voievodatelor in cadrul carora traia populatia romana si
slava din Transilvania.
In zona Crisanei exista voievodatul lui Menumorut , cu resedinta la Biharea, in Banat
voievodatul lui Glad, cu resedinta la Cuvin, iar in centrul Transilvaniei, cu centrul la Dabaca,
stapanea Gelu, singurul care apare in Cronica, sub numele de un oarecare roman ,iar
formatiunea sa este numita Tara Ultransilvana . O confirmare indirecta o aduce si Cronica
lui Nestor, din sec. al XIII-lea, care subliniaza ca la trecerea lor prin Carpatii Padurosi, spre
Panonia, ungurii i-au gasit acolo pe romani si slavi.
Transilvania se formeaza ca stat in urma cucerii teritoriului de catre maghiari, proces inceput
in secolul al XI-lea, incheiat in sec. al XIII_lea.
In secolele al X-lea si al XI-lea, in regatul maghiar se produceau importante mutatii politice si
religioase, in urma aproprierii de Imperiul Romano- German si de Papalitate si anume
acceptarea crestinismului de rit latin catolicismul. Regele Stefan I a fost incoronat la
Strigoniu in 1001. El si urmasii sai, declarati de Papa regi apostolici , vor fi sustinuti sa-si
intinda autoritatea spre rasarit.
Datorita izvorului Viata Sf. Gerard ne sunt cunoscute luptele dintre Stefan I, regele
maghiar si Voievozii Ahtum si Gylla, pentru cucerirea Transilvaniei. Voievodul Ahtum, un
urmas al lui Glad, conducea pe o arie teritoriala cuprinsa intre Cris si Portile Transilvaniei,
pana la Vidin si Severin o mica alcatuire politica cu certe atribute statale. Vamuirea sarii
regale, trimisa pe Mures, deschide un conflict cu coroana maghiara, in cursul caruia Ahtum
este ucis. Datorita scrierii aflam ca voievodatul din centrul Transilvaniei este condus de Gyla,
cu capitala la Alba Iulia. Refuzul sau de a accepta autoritatea regelui maghiar Stefan si de a
trece la catolicism provoaca un conflict in urma caruia Gyla este dus in captivitate in
Ungaria, iar tara sa ocupata(1002-1003).
Anihilarea formatiunilor politice din Banat si Transilvania nu a fost urmata imediat de
stapanirea regatului maghiar asupra acestor teritorii. Luptele pentru tron, anarhia interna au
amanat inca o jumatate de secol ofensiva Arpadienilor, care se vor impune , dupa 1050, pana
in secolul al XIII-lea. Astfel, este cunoscut ca abia in 1075 si in anii urmatori, cetatile Turda,
Biharea si Medies au intrat in stapanirea regilor maghiari.
Prezenta in documente , la 1111, a unui Mercurius princeps Ultransylvanus arata efortul
regilor maghiari de a incorpora administrativ si juridic Transilvania, Ungariei. Dar, 1176, este
mentionat Leustachius, voievod si nu principe, ceea ce atesta persistenta formelor de
organizare politica autohtone. Voievodul Transilvaniei era numit de rege si avea atributii
militare, judecatoresti si administrative. Din punct de vedere administrativ regalitatea a impus
comitatul, primul fiind atestat la Bihor in (1111), dar romanii au ramas organizati in vechile
structuri romanesti, sub forma districtelor.
Cu scopul de a apara granitele de primejdia nomazilor, de a-si consolida autoritatea si de a
dezvolta economic Transilvania, coroana maghiara a colonizat, din a doua jum a sec. XII-lea-
XIII-lea, in interiorul arcului carpatic, pe secui, sasi si pe cavalerii teutoni(1211) in schimbul
unor privilegii. Secuii in schimbul obligatiilor militare le-a fost ingaduit sa si pasteze vechea
organizare juridica, politica si social-economica. Sasii au venit in Transilvania in mai multe
valuri incepand din a doua jum. a secolului al XII-lea si vor coloniza imprejurimile Sibiului,
Tarnavei Mari,Rodna si Tara Barsei. Ei au primit numeroase privilegii prin Bula de Aur a
sasilor(Andreanum-1224) precum :scutirea de dari, organizarea juridica si bisericeasca
proprie, dreptul de a construi cetati. Dupa modelul districtelor si cu functii asemanatoare
acestora, se formeaza, in sec.XIII-XIV, scaune sasesti si secuiesti, ce vor evolua treptat
spre Universitatea sasilor , o adunare teritoriala si politica. Cu toate eforturile de
incorporare desfasurate de coroana maghiara, Transilvania si-a pastrat in tot cursul evului
mediu, individualitatea in plan economic, in organizarea armatei, in credinta. Voievozii
romani din Transilvania si-au pastrat prerogativele elective sau ereditare recunoscute de regii
maghiari. In secolul al XIII-lea, pe romani ii gasim participand ca factor politic, alaturi de
nobilii unguri, secui si sasi, la Dietele Transilvaniei. Treptat romanii sunt exclusi de la viata
politica. In 1366, regele Ludovic I conditioneaza calitatea de nobil, de aparteneta la
catolicism, iar in 1437 prin intelegerea de la Capalna, numita Unio Trium Nationum ,
nobilii maghiari, sasi si secui s-au constituit in stari privilegiate(natiuni privilegiate).
In sec. al XVI-lea la Mohacs(1526) Ungaria a fost infranta de Imperiul Otoman, iar in 1541,
cea mai mare parte a ei a devenit pasalac, iar Transilvania transformata in Principat autonom
sub suzeranitate otomana. Principatul avea autonomie si institutii proprii, dar dispare
institutia voievodatului, iar congregatiile nobiliare se transforma in adunari ale privilegiatilor
Dieta. Autonomia Principatului s-a manifestat prin dreptul Dietei de a-l alege pe principe,
care era confirmat si investit de Poarta. Principele Transilvaniei avea largi atributii in sensul
ca hotara in probleme de politica externa, declara razboi si incheia pace.
In sec. al XVII-lea Transilvania intra in stapanirea habsburgilor, imparatul de la Viena prelua
si titlul de principe si se confirma privilegiile celor trei natiuni.