CAP.

II – AUTONOMII LOCALE ŞI INSTITUŢII CENTRALE ÎN SPAŢIUL

ROMÂNESC (sec IX - XVIII)

I. PREMISE

La sfarsitul sec al VIII-lea au aparut primele autonomii locale, avand ca forma de

organizare specifica obştea sătească, care se baza pe proprietatea comuna aspura
pământului. La inceputul existentei sale, obstea era condusa de un Sfat sau o adunare a
satului. Cu timpul, decizia a fost incredintata unor conducatori numiti in documente:
jupan, cneaz, voievod, cu atribuţii militare şi juridice. Obştea sătească şi apoi uniunile de
obşti au stat la baza primelor formaţiuni politice prestatale (voievodate, cnezate, ţări sau
jupanate.) Nicolae Iorga numea aceste autonomii locale bazate pe obstea sateasca
„romanii populare”. Autonomiile locale romanesti au ocupat un spatiu intins intre
Peninsula Balcanica si Carpatii de Nord.

În această perioadă marile puteri şi statele vecine din zonă erau:

1. Regatul Ungariei – se afirmă ca mare putere după anul 1000

2. Regatul Poloniei

3. Cnezatele ruseşti Kiev şi Halici

4. Imperiul Bizantin – revine la Dunărea de Jos în sec. al X-lea

II Transilvania:

          Ungurii, sub conducerea ducelui Arpad, în anul 896 s-au aşezat in Pannonia.
Anonymus, autorul lucrarii „Gesta Hungarrorum” atesta in Transilvania existenta a 3
structuri prestatale romanesti:

1. voievodatul lui Menumorut în zona Crişurilor, cu capitala la Biharea;

2. voievodatul lui Glad, in Banat, cu capitala la Cuvin;
3. voievodatul lu Gelu, cu capitala la Dăbâca, in centrul Transilvaniei,
singurul numit de Anonymus blach – român.

În anul 1000 – 1001 ungurii trec la catolicism în timpul regelui Ştefan cel Sfânt şi
conform izvorului hagiografic, „Legenda sf Gerard”, între 1002 -1003 Ştefan cel Sfânt
atacă şi distruge pe:

1. Gylla (Gyula) conducea o formaţiune cu centrul la Bălgrad (Alba Iulia),

pe motiv că refuza să accepte catolicismul.

1
 2. Ahtum situat in Banat cu centrul la Morisena (unde fusese întemeiată o
mănăstire ortodoxă) pentru că refuză să recunoască suzeranitatea
maghiară.

Cucerirea Transilvaniei de către maghiari s-a desfăşurat între sec. XI – XIII, după
unii istorici mai exact între 1050 – 1222.În acest proces au utilizat diverse mijloace şi
metode:

a. politice - Ungurii au încercat să introduca principatul ca forma de organizare

politica specifica Europei Vestice. Ca urmare, in anul 1111 apare in documente
„Mercurius Princeps” - Principele Transilvaniei. Dar populatia romaneasca s-a
opus incercarii maghiarilor de introducere a principatului, astfel ungurii au fost
nevoiti sa renunte la principat, si sa accepte vechea organizare, cea de
voievodat. In 1176 era atestat in documente „Leustachius Voievod”.
b. Pe plan religios au urmărit s-ă implementeze catolicismul; în 1111 este
mentionat un episcop catolic, din Transilvania, Simion Ultransilvanus.
c. Introducerea comitatelor (unităţi administrative conduse de un comite
subordonate coroanei maghiare): 1111 - Bihorul, 1164 - Dăbâca şi Crasna,
1175 de Cluj, Alba şi Timiş.
d. Colonizarea unor populaţii . Secuii s-au stabilit in zona Bihorului si apoi in
cea a Tarnavelor (sud –estul Transilvaniei). Se bucurau de privilegii şi aveau
obligaţii militare faţă de rege. Saşii au fost adusi din lumea germana, în mai
multe valuri, primind privilegii din partea regelui Andrei al II-lea in 1224, prin
documentele „Andreanum”. Au pus bazele primelor oraşe – Braşov, Bistriţa,
Sibiu,Sighişoara.
Cavalerii teutoni au fost aduşi în anul 1211, de regele Andrei al II-lea. Aveau
rolul de a apăra frontiera şi de a face prozelitism catolic la cumani şi români. Au
lichidat dominaţia cumană din zonă şi au asigurat accesul regalităţii maghiare la
Dunărea de Jos. Doresc să actioneze pe cont propriu, au intrat in conflict cu
Coroana Maghiara si au fost alungati in 1225.

O perioada în regiunile mărginaşe, supravieţuiesc autonomiile româneşti, sub

forma ţărilor Bârsei, Amlaşului, Făgăraşului, Maramureşului, cu importante funcţii de
apărare a graniţelor. În schimbul serviciilor lor militare şi a fidelităţii de regatul maghiar,
acesta le recunoştea autonomia. Din aceste autonomii româneşti va porni iniţiativa
întemeierii statelor româneşti extracarpatice – Ţara Românească şi Moldova.

III . LA EST ŞI LA SUD DE CARPAŢI

Formarea statelor medievale româneşti (Moldova şi Ţara Românească) a fost

favorizată de o serie de factori:

a. Interni

- Creşterea demografică;

- Dezvoltarea vieţii economice, în special a comerţului datorită faptului că prin

spaţiul românesc treceau două drumuri comerciale. Unul făcea legătura între
2
 Europa Centrală şi Marea Neagră pe linia Dunării iar altul lega Marea Baltică cu
Marea Neagră prin Siret, Prut şi Nistru („drumul moldovenesc”).

b. Externi

 Marea invazie tătară din 1241 a dezorganizat regatul maghiar care

începuse să-şi extindă dominaţia şi în afara spaţiului extracarpatic şi a
diminuat presiunea maghiară asupra spaţiului românesc ceea ce a permis
afirmarea politică la sud şi la răsărit de Carpaţi;

 Luptele interne din regatul Ungariei, de la începutul sec. al XIV-lea,

provocate de stingerea dinastiei arpadiene.

IV. ŢARA ROMÂNEASCĂ

          La 2 iunie 1247, regele Bela al 4-lea al Ungariei emitea „Diploma Cavalerilor
Ioaniti”, izvor important care surprindea evolutia societatii romanesti realităţile politice
la sud de Carpati. Din punct de vedere al organizarii statale erau 5 formatiuni politice:

1. Tara Severinului cuprindea vestul Olteniei si o parte din Banat;

2. Voievodatul lui Litovoi, pe Valea Jiului, in zona Hategului şi nordul
Olteniei;

3. Voievodatul lui Seneslau în nord –vestul Munteniei.

4. Cnezatul lui Ioan, intre Jiu si Olt;

5. Cnezatul lui Farcas in zona Valcei.

Formarea Tarii Romanesti:

          Intre anii 1277-1279 voievodul Litovoi (acelaşi din Diploma cavalerilor ioaniţi sau
un altul cu acelaşi nume) a incercat sa iasa de sub suzeranitatea maghiara refuzand plata
tributului. In urma luptei, Litovoi a fost ucis, iar fratele sau Barbat a cazut prizonier,
fiind rascumparat dupa cum spun documentele „cu o suma nu mica de bani”, ceea ce
ilustrează forţa economică a formaţiunii politice oltene. Noul voievod a fost obligat sa
recunoasca suzeranitatea maghiara.

Inlaturarea totala a suzeranitatii maghiare asupra teritoriului la sud de Carpati a

avut loc la sfarsitul sec al XIII-lea si inceputul sec al XIV-lea. Traditia istorica pastrata de
cronicile muntene tarzii, aminteste „descalecatul lui Negru Voda” sau Radu – Negru
de la Fagaras la Campulung in anul 1290 - 1291.Trecerea lui Negru Voda la sud de
Carpati a fost cauzata de faptul că în 1291 regele Andrei al III –lea desfiinţează
autonomia Ţării Făgăraşului. Evenimentul atesta contribuţia românilor din Transilvania
la formarea Tarii Romanesti.

          Etapa sigura in formarea Tarii Romanesti s-a desfasurat datorita lui Basarab
(1310-1352). El a reusit sa unifice formatiunile prestatale (teritoriile oltene ale lui Litovoi
cu cele argeşene ale lui Seneslau) si sa constituie noul stat.

3
In anul 1324 Basarab a recunoscut suzeranitatea maghiara, in schimb maghiarii ii
recunostea domnia asupra noului stat. In acelasi an maghiarii l-au numit pe Basarab
„voievodul nostru transalpin”.

1330 Carol Robert a considerat ca Basarab nu si-a respectat obligatiile vasalice datorita
ocuparii Banatului de Severin, astfel in 1330 a declansat o campanie militara. Pentru a
evita distrugerile razboiului, Basarab s-a oferit sa restituie banatul Severinului si sa
plateasca 7000 de marci de argint, echivalentul a 74kg de aur. Suma este un indiciu ale
forţei economice a voievodului muntean.

Carol Robert a refuzat oferta decalnşând campania impotriva lui Basarab. Cronica
pictata de la Viena atesta victoria romanilor de la Posada din 9-12 noiembrie 1330, fapt
care semnifica independenta tarilor romanesti.

Consolidarea Tarii Romanesti:

          Urmasul lui Basarab a fost Nicolae Alexandru (1352-1364).

* In 1359 si-a luat titlul de autocrat (singur stapanitor,).

* In acelasi an a infiintat Mitropolia Tarii Romanesti (Ungrovlahiei) la Curtea de Arges,

dependenta de Patriarhia de la Constantinopol, primul Mitropolit fiind Iachint de la
Vicina.

Vladislav Vlaicu (1364-1377),

a. a. a intemeiat in 1370 a doua Mitropolie ortodoxa la Severin.

b. A emis primele monede şi a infiintat Cancelaria Domneasca.

c. In 1369 a participat alături de maghiari la prima lupta a unui voievod

român impotriva turcilor.

V. Moldova

Autonomii locale: formatiunile politice prestatale sunt consemnate de izvoarele bizantine,

arabe si otomane,

1000 - este menționată Țara Sipenițului (Sipenţiului).

Sec. IX – XI sunt menţionate alte formaţiuni sub diferite denumiri:

a. codri – Cosminului
b. câmpuri – Câmpul lui Dragoş, Câmpul lui Vlad

c. ocoale – Vrancea, Câmpulung

          Întemeierea

Datorita atacurilor tatarilor, regele maghiar Ludovic I de Anjou a întreprins

campanii militare impotriva acestora intre 1345-1346. În nordul Moldovei, maghiarii au
4
relizat o marca de aparare numita Moldova Mica cu centrul la Baia, în fruntea căreia este
numit în 1347 Dragos, voievod roman din Maramures. Atât Dragoş cât şi urmaşii săi,
Sas şi Balc, rămân sub suzeranitate maghiara. Descalecatul lui Dragos reprezenta prima
etapa in formarea statului medieval Moldova.

Al doilea descălecat a fost cel al lui Bogdan (1359 - 1360), care cu ajutorul
boierimii locale îi înlătură pe urmaşii lui Dragoş.

După anul 1360 regele maghiar Ludovic I de Anjou, maghiarii au desfăşurat o

campanie de desfiintare a autonomiilor locale romanesti, în special al Maramureşului,
astfel voievodul roman Bogdan din Maramures a fost obligat sa treaca muntii la est de
Carpati, realizand astfel al doilea descalecat. Între 1364 – 1365 Bogdan înlătură
suzeranitatea maghiară şi Moldova se constituie ca stat independent. Ieşirea Moldovei de
sub suzeranitate maghiara este atestată atât de o diplomă regală a lui Ludovic I, emisa in
1365 dar şi de Cronica lui Ioan de  Târnave.

Spre deosebire de Ţara Românească, unde tradiţia descălecatului nu poate fi

susţinută de izvoarele istorice, în Moldova este confirmată de cronicari.

Consolidarea Moldovei:

Laţcu I (1365 -1375) pentru a contracarea pretenţiile maghiare, intră în contact cu

papalitatea şi solicită, în 1370, infiinţarea unei episcopii catolice la Siret; aceasta nu s-a
concretizat ortodoxismul fiind mai puternic

Petru I Mușat (1375 -1391 ) 

In politica interna a avut urmatoarele realizari:

1. a batut monede de argint,

2. a organizat Cancelaria Domnului si Sfatul Domnesc;

3. a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava,

4. a construit cetatea Neamţului şi a Sucevei

5. între 1386 – 1387 a infiintat Mitropolia de la Suceava, care va fi recunoscuta, de

Patrarhia de la Constantinopol, in 1401 in timpul lui Alexandru cel Bun.

În politica externă:

1. In 1387 a prestat juramantul de vasalitate regelui polonez. Vladislav Jagello

Roman I (1391 - 1394) a desăvârşit procesul de unificare teritoriala, intitulându-se

„domn de la munte pana la mare”

5
VI DOBROGEA :

          Din sec. al X-lea datează primele menţiuni ale unor formaţiuni politice în
Dobrogea, care, în acest secol reintră în sfera de influenţă bizantină.

Între 971-1204 -Dobrogea este integrată în Imperiului Bizantin, cu numele de Thema

Paristrion(Thema= unitatea administrativă condusă de un strateg).

În sec. al X-lea – inscripţia de la Mircea vodă îl atestă pe jupan Dimitrie

inscripţia de la Basarabi Murfatlar îl atestă pe jupan Gheorghe

În secolul al XI-lea –1091 în „Alexiada”, scriitoarea bizantină Ana Comnena îi

pomeneşte pe Tatos,Seslav și Satza, șefi ai unor formațiuni politice de origine
pecenegă, din care însă puteau face parte și români . 

În 1230 este atestată Ţara Cavarnei (Cărvunei)

In sec XIV se formează la sud de Dunare un stat independent cu centrul la Caliacra

1. Dobrotici sau Dobrotita (1354-1386) s-a implicat in razboiul civil din imperiul
Bizantin primind titlul de despot.
2. Ivanco sau Ianco (1386 - 1391) se desprinde din sfera stăpânirii bizantine şi bate
monedă proprie. S-a confruntat cu pericolul expansiunii otomane şi îţi pierde viaţa
într-o luptă cu turcii. Astfel Dobrogea era în pericol de a fi cucerita si transformata
in paşalâc. In aceste conditii domnitorul Tarii Romanesti, Mircea cel Bătrân a
alipit Dobrogea la Tara Romaneasca în 1388 sau 1389.

În 1417 sau în 1420, Dobrogea a fost cucerita de catre turci, rămânând în

componenta statului otoman pana la Congresul de pace de la Berlin din 1878.

VIII. INSTITUŢIILE STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEŞTI

Ţara Romaneasca si Moldova:

          Dupa consolidarea statelor medievale s-a desavarsit organizarea interna prin
consolidarea principalelor institutii.

1. Domnia: reprezinta cea mai importanta institutie, instituţia centrală din Evul Mediu
romanesc.

a. Titulatura exprima principalele atribuţii: „Io... mare voievod şi domn, de sine stătător
(singur stăpânitor)”

6
Io - cel ales de Dumnezeu"; reprezintă legitimarea divină a puterii sale, faptul că este
trimis al lui Dumnezeu pe Pământ; originea divină este exprimată prin ceremonia
religioasa a ungerii cu mir de catre mitropolit şi prin formula „din mila lui Dumnezeu”

Voievod - calitatea de comandant suprem al armatei şi întâiul dintre voievozi.

Domn - de la latinescul „dominus" atribuit împăraţilor romani, având sensul de „stăpân

absolut"

De sine stătător (singur stăpânitor) - semnificaţia de domn autocrat, care arăta

independenta Domnului fata de puterile vecine

b. Atribuţii:
- politice: închie pace şi tratate, declară război;
-militare: comandant suprem al armatei cu titulatură de voievod.
- administrative: şeful administraţiei – numeşte dregătorii;
-funciare: este stăpânul întregului pământ,
-judecătoreşti - reprezenta instanţa supremă de judecată;
-financiare: drept de a bate monedă şi de a stabili sistemul de impozitare;

c. Caracteristici:
- transmiterea tronului avea caracter ereditar dar şi electiv; sistemul electiv funcţiona
cu condiţia ca domnul să fie ales din rândul familiei domnitoare; putea fi ales oricine,
chiar daca nu era dintr-o casatorie legitima, si nu era primul nascut, trebuia doar sa fie
de os domnesc
- pentru a evita luptele pentru tron unii domni au creat sistemul asocierii la domnie a
fiului cel mare
- aceasta a dus la apariţia a 2 dinastii - Muşatinii în Moldova, Basarabii în Ţara
Românească

d. Evoluţii:

• sec. XIV-XVI: domnia

- rol esenţial în lupta antiotomană;
- se menţine dreptul de a alege domnul din rândul boierilor pământeni.
• sec. XVII: domnia
- domnii încep să fie numiţi de turci (încă din sec. XVI);
- depind tot mai mult de voinţa sultanului.

Au existat încercări de refacere a autorităţii domneşti. Ex.: şi Constantin

Brâncoveanu(1688 - 1714) în Ţara Românească, sau Dimitrie Cantemir (1710 - 1711) în
Moldova, )
         

II) Sfatul domnesc

Caracterizare:
- alcătuit din boierii cu dregătorii;
- dregătorii:

7
 vornicul = şeful curţii domneşti, contribuia la consolidarea prerogativelor
judecătoreşti;
logofătul = şeful cancelariei domneşti, asigura centralizarea puterii;
vistiernicul = şeful finanţelor;
spătarul = purtătorul spadei, ţinea locul domnului în luptă; în Moldova mai era
numit hatman;
postelnicul = coordona activitatea diplomatică;
- Sfatul era prezidat în ambele ţări de mitropolit urmat de Marele Ban al Craiovei
(Ţara Românească) şi Portarul Sucevei (Moldova).

II. BISERICA
Caracterizare:
- putere supremă în plan spiritual;
- rol important în viaţa socială, juridică, culturală;
- s-a organizat după model bizantin cu influenţe slave;
- Instituţia cea mai înaltă era MITROPOLIA
În Ţara Românească:
• 1359 - Mitropolia Ţării Romaneşti (Ungrovlahiei) întemeiată de Nicolae
Alexandru; avea sediul la Curtea de Argeş, în frunte cu Iachint de Vicina),
recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol. Mitropolitul muntean avea în
grijă ortodocşii din Transilvania pentru care deţinea titlul de exarh al plaiurilor.
• 1370 - Vladislav Vlaicu creeză o nouă Mitropolie cu sediul la Severin;
• în sec. al XV sunt create 2 episcopii: Râmnic şi Vâlcea

În Moldova
• 1386/1387 - Mitropolia Moldovei cu sediul la Suceava este întemeiată de
Petru I Muşat dar abia în 1401 va fi recunoscută de patriarhul de la
Constantinopol în timpul lui Alexandru cel Bun.
• în sec. al XV sunt create 3 episcopii: Roman, Huşi şi Rădăuţi

Rol: - a menţinut unitatea spirituală a românilor;

- s-a opus prozelitismului catolic.

MITROPOLITUL
- şeful bisericii ortodoxe;
- era total independent, depinzând de patriarhie din punct de vedere dogmatic şi
canonic
- locţiitor al domnului în caz de vacanţă.

Atribuţii: - consacra episcopii numiţi de domn;

- încorona domnul şi-1 ungea cu mir;
- prezida Sfatul Domnesc, fiind socotit al doilea demnitar în stat
-participa la alegerea domnului şi la luarea principalelor decizii;
Transilvania:

Regii maghiari au organizat Transilvania ca un teritoriu cu autonomie juridica,

administrativa si militara. Integrata politic Regatului Maghiar, Transilvania a cunoscut o

8
organizare institutionala de tip occidental, unde existau institutii locale cum ar fi
comitatele si scaunele, în timp ce la nivel central, din secolul al XII-lea - Transilvania a
fost organizată ca voievodat sub suzeranitatea regatului medieval maghiar.

A. INSTITUŢII CENTRALE

I)Voievodatul
Caracterizare:
- iniţial s-a încercat introducerea principatului – 1111 „Mercurius princeps”, dar a eşuat
- voievodatul - formă de organizare politico-administrativă specific românească;
- a fost adaptată intereselor maghiare;
- s-a menţinut până în 1541 când Transilvania devine principat;
voievodul-
1176 - atestat primul voievod - Leustachius;
- atribuţii militare, judecătoreşti, administrative;
- era ajutat de vicevoievod şi o cancelarie.
II) Congregaţia Generală

Caracterizare:
- reunea reprezentanţi ai nobilimii maghiare, ai clerului superior, orăşenii (în special
saşi) şi reprezentanţii ţărănimii libere;
-1288 - prima convocare a acesteia la Deva;
-Iniţial, la aceasta participau şi reprezentanţii românilor;
- între 1291-1355 - este atestată prezenţa românilor în cadrul adunărilor.
- Treptat, românii sunt excluşi din aceste adunări:
• 1366 - Diploma regelui Ludovic I de Anjou, care condiţiona calitatea de nobil de
apartenenţa la religia catolică => deschide calea către excluderea românilor din
viaţa politică.
• 1437 – în contextul răscolaei de la Bobâlna nobilii maghiari, saşii şi secuii încheie
Unio Trium Naţionum => excluderea definitivă a românilor din viaţa politică
centrală a Transilvaniei.

B. INSTITUŢII LOCALE
1. comitatele - mai întîi regale, iar apoi nobiliare:
-1111 - primul comitat Bihor;
2.scaunele - 7 scaune săseşti şi 2 districte = formau UNIVERSITATEA SAŞILOR
- 7 scaune secuieşti - conduse de un căpitan şi un jude.
3 districtele - unităţi administrativ-teritoriale ale românilor (reprezentau fostele cnezate,
voievodate şi ţări române).Românii se bucurau de autonomie în ţări :
* Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului, Ţara Maramureşului.

ETAPE ÎN EVOLUŢIA TRANSILVANIEI

A.1541

9
 • Dupa infrangerea armatei maghiare la Mohacs în 1526 şi transformarea părţii
centrale a Ungariei în paşalâc în 1541, Transilvania este organizată în acelaşi an ca
Principat autonom sub suzeranitate otomana
• Principele era ales de Dieta iar sultanul îl confirma şi avea obligaţia de a plăti un
tribut anual.

B.sf. sec. XVII

Infrangerea turcilor in anul 1683 la asediul Vienei a avut drept principala
consecinta ofensiva austriecilor si pierderea de teritorii de catre otomani, in favoarea
acestora. Ca urmare a extinderii teritoriale a Imperiului Habsburgic in sud-estul Europei,
Transilvania a intrat sub stapanirea acestora
 principatul trece sub stăpânire habsburgică
 organizarea internă a principatului stabilită prin Diploma Leopoldină din 1691
care stabilea:
1. menţinerea naţiunilor privilegiate
2. funcţia de principe este preluată de împărat.
3. atribuţiile Dietei sunt reduse
4. conducerea exercitată de: guvernator ajutat de un guberniu (12
consilieri);
 Din punct de vedere religios, romanilor transilvaneni li s-a promis acordarea
de drepturi egale cu celelalte natiuni daca acceptau unirea religioasa cu Roma,
inscrisa in „Diploma Leopoldina” din 1701. Apare astfel Biserica unită sau
Biserica Greco – catolică
 1699 - Pacea de la Karlowitz - Imperiul Otoman recunoaşte
trecerea Transilvaniei sub stăpânire habsburgică

10