NEUROPSIHOLOGIA Transmiterea sinaptica Prin sinapsa intelegem relatia dintre unul sau mai multi neuroni.

Sinapsa poate sa fie de mai multe feluri: 1. Sinapsa axodendritica relatia dintre un neuron si dendritele altui neuron 2. Sinapsa axoneuronala rel. Dintre axonul primului neuron si corpul celailalt neuron 3. Sinapsa axoaxonica rel. Dintre butonul Terminal a unui axon si conul de emergente a altui neuron. Alte clasificari a sinapselor: - cand rel. Este Intre 2 neuroni, sinapsa se numeste neuroneuronala - cand sinapsa este intre un neuron si un muschi -> sinapsa neuromusculara - -||- neuron si blanda endocrina -> sinapsa neuroterminala Partile une sinapse: - Membrana presinaptica - Spatiul sinaptic (fanta sinaptica) - Membrana postsinaptica Neuromediatorii sunt sintetizati la nivelul corpuscurilor Nisl din pericarion. Accsit neuromediatori sunt transportati de catre neurofibrile la nivelul butonilor terminali ai axonilor. Ei sunt inmagazinati in vezicule la nivelul butonilor terminali. Cand se realizeaza un potential de actiune la nivelul membranei neuronale, acest potential de actiune (impuls nervos) se deplaseaza pana la nivelul butonilor terminali. Impulsul nervos are un rol important in declansarea transmiterii sinaptice. Etapele transmiterii sinaptice: Transmiterea sinaptica presupune traducerea potentialului de actiune intr.-un semnal chimic la nivelul butonilor terminali ai axonului, adica la nivelul componentei presinaptice. De aici semnalul chimic este transmis la componenta postsinaptica prin fanta sinaptica, fenomen ce este urmat de regenerara unui potential de actiune in neuronul postsinaptic. a) Eliminarea neuromediatorului chimic in fanta sinaptica -odata ajuns potentialului de actiune la nevrenul membranei presinaptice se produc modificari ale permiabilitatii membrana, ceea ce permite pratunderea ionilor de calcio in

interiorul butonilor terminali. Ionii de calcio determina fosfoliralea unor enzime, ceea ce are drept urmare atasarea veziculelor de membrana presinaptica. Vezica si membrana se rup -> mediatorul chimic este eliberat in fanta sinapica. b) Deplasarea neuromediatorului in fanta sinaptica spre membrana postsinaptica -se consuma energie si dureaza careva milisecunde c) Cuplarea membranei cu receptorii membranei postsinaptice -pe membrana pstsin, se gases receptori specifici care se asambleaza stereochimic cu neuroediatorii. Se formeaza astfel un complex neuromediator receptor care poate sa duca la excitarea membranei postsinaptice sau la inhibarea acesteia. Cand se produce inhibarea ->potential postsin inhibitor d) Depolarizarea membranei postsinaptice si generarea a unui potential de actiune identica cu cel de la nivelul membranei presinaptice. Depolarizarea determina un potential postsinaptic excitator. e) Decuplarea neuromediatorilor de pe membrana postsin. Ei se reintorc in fanta sinaptica unde de cele mai multe ori sunt descompusi in partile componente. Partile rezultate in urma descompunerii neuromediator, fie ca raman in fanta sinaptica si sunt degradate, fie ca se reintorc in butonii terminali pt. a genera alti intermediatori. Descompunerea neuromediatorilor si resinteza lor se realizeaza cu ajutorul unor enzime. Neuromediatorii Cel mai important neuromediator este acetilcolina. Sinapsielunde se descarca neuromediatorul acetilcolina se numesc sinapse colinergice. Asemenea sinapse au talasmul si hipotalanusul precum si partea veche a cortexului, cunoscuta sub denumirea de paleocortex sau sistemul limbic, neuronii din paleocortex sunt implicati in memorare. Acest neuromediat este descarcat la nivelul actiunea acetilcolinei care produce un potential postsinaptic excitator este sporita de catre unele substante (cafeina, nicotina, muscarina) . Uneori nicotina si muscarina au o actiune asemanatoare cu acetilcolina, motiv pt care ele se numesc substante agonista. Subst agonista acetilcolinei sunt anestezicele novocaina si procaina precum si otravurile, substante care blocheaza transmiterea sinaptica. S-a constatat ca atunci cand sinapsele neuroneuronale din crecer un mai functioneaza, neuronii mor iar in locul sinapselor se acumuleaza betaamiloidul. S-a constatat ca aparitia acestui neajuns are cauze genetice (boala lui Alzheimer) -> deficiente mentale, confuzie, dificultati in perceptie si vorbire si la pierderea memoriei in timp. Dopamina - neuromediator care determina la nivelul sistemului nervos si a intregului o senzatie de placere, de

confort, si de bunadispozitie. Sinapsele la nivelul Carora se descarca dopamina se numesc dopaminergice. Sinapsele dopaimergice se inatlnesc la nivelul trunchiului cerebral mai ales in mezencefal -> penduculii cerebrali din trunchiul cerebral pornesc impulsuri catre corpii striati, impulsuri care au menirea de a controla miscarile involuntare, care de cele mai multe ori sunt asociate cu miscari voluntare. Tot de la nivelul trunchiului cerebral strabileste relatii cu partea frontala a cortexului cerebral. Zona aceasta controleaza memoria si personalitatea. S-a constatat ca distrugerea neuronilor dopaminergici ce controleaza tonusul muscular in timpul miscarilor, determina boala lui Parkinson. Sperantele ultimului decenio de a invinge aceasta boala sunt grefele intracerebrale cu celule stem, celule caoabile de a deveni neurona si de a secreta dopamina. Schizofrenia psihoza legata de o disfunctie prin exces a neuronilor dopaminergici se incearca de a fi tratata tot prin celule stem. Centrii afectati care produc schizofrenia sunt centrii din paleocortex. S-a constatat ca si amfetaminetele care stimuleaza eliberarea de dopamina agraveaza atat boala lui Parkinson cat si schizofrenia. Substantele neuroleptice cu care se trateaza, psihozele franeaza transmiterea sinaptica dopaminergica si astfel simptomele bolilor se amelioreaza. Noradrenalina este de asemenea un mediator ce deriva din dopamina. Sinapsele se numesc noradrenergice. Noradrenalina este implicata in controlul miscarilor, in starile afective, in atentie. Serotonina deriva dintr-un aminoacid numit triptofan. Intervine in somn. Prezenta lui determina starea de veghe. Diminuarea serotoniei duce la stare de somn. -> starile afectivoemonotiale. Drogul cel mai puternic LSD (dietilamida acidului lysergic) inhiba sinapsele seretoninergice. S-a descoperit ca acele cai nervoase ce contin asemenea synapse au un rol important in alcoholism si in dereglari obsesote. S-au descoperit la nivelul sistemului nervos si alti neuromediatori, unii sunt aminoacizi (acidul aspartic) si acidul glutanic. NEUROPEPTIDE Subst. Chimice formate din mai multi aminoacizi. Melocule lor este de dimensiuni mai Mari, rolul lor este de a modula transmiterea sinaptica, adica neuropeptidele, pot inhiba membrana postsinaptica pt. actiunea neuromediatorului chimic.

Neuropeptidele au o viata scurta de aprox. 5 minute, sunt usor degradate de unele enzime. Cele mai importante neuropeptide sunt endorfinele si encefalinele. Endorfinele se mai numesc si peptide opioide. Ele se fixeaza numai la acei receptori ai membranei postsinaptice, pe care se fixeaza si derivatii opiumului. Endorfinele sunt implicate alaturi de dopamina in perceptia si controlul durerii mai ales in starile de soc post traumatic. Si uneori pot stimula obezitatea. Encefalinele sunt substante care suprima durerea si determina o senzatie de euforia. Moleculele de encefalina se fixeaza pe aceasi receptori pe care se fixeaza si morfina. Neuronii care secreta cea mai mare cantitate de encefalina se gasesc in paleocortex, in trunchiul cerebral si in diferite regiuni ale maduvei spinarii. Encefalinele sunt implicate si in starile de stres si post-traumatice. Cele mai cunoscute encefaline sunt met-encefalina si leu-encefalina.

SINAPSELE SI SUBSTANTELE PISHOTROPE Pana in jurul anilor 1950, bolile psihice, erau tratate in majoritatea lor prin electrosocuri sau prin scufundari in apa rece, primele medicamente care au fost utilizate au fost clorpromazonele, care au deschis o noua era in tratarea chimica a bolilor psihice. Prin substante psihotrope intelegem asamblul de substante de origine naturala sau artificiala, care au o actiune psihologica, adica sunt capabile de a modifica activitatea mentala fara a prevedla tipul de modificare, definitia este mai larga intrucat subs. Psihotrope includ alaturi de medicamente si diverse droguri. Clasificare: subs. Psihotrope au fost clasificate dupa efectul indus asupra bolnavilor psihici. 1. Subs. Psihotrope ai menirea de a diminua activitatea mentala. 2. Subs. Psihoanaleptice au menirea de a creste activitatea mentala. 3. Subs. Psihoizoleptice numite si timoregulatori ce au menirea de a stabiliza anumite dispozitii cu mar fi toanele sau capriciile. 4. Subs. Psihodisleptice ce perturba activitatea mentala in dorinta de a o imbunatati intr-o situatie oarecare. 1.Subs psihotrope -hipnotice -antipshihotice -tranchilizante (anxiolitice)

Hipnotice: majoritatea apartin familiei barbituricelor (fenobarbitarul in farmacii gardenal) iar (sectobarbital in farmacie jumenoctal). Aceste barbiterice au effect lung, prelungit, lent, motive pt care ele sunt utilizate in tratamentul epilepsiilor, menirea lor este de a inhiba partial sistemul activator ascendant din trunchiul care tine scoarta cerebral treaza. Aceasta subs. Stimuleaza activitatea neuromediatorului inhibitor numit GABA. Antipsihihotice: care antreneaza o stare de indirecta psihomotorie fara pierderea vigilentei, cel mai cunoscut este clorpromazinul sau largatil. Neuroleptice sau antipsihihotice diminutaza agitatia si agresivitatea unor bolnavi cu anumite boli psihice. Medicamentul este eficace contribuind la vindecarea celor cu psihoze, pe o peritada indelungata de timp dar s-a constatat ca antreneaza anumite efecte secundare la nivelul sistemului nervos vegetative. Cu mar fi: Stara de greata, voma, tremuraturi sau dereglari hormonale. Mecanismul sau principal de actiune este de a bloca diferiti receptori ai dopaminei de pe membrana post-sinaptica, pe acesti receptori, clorpromazinul se fixeaza o peritada lunga de timp. Cercetarile din ultimul timpa rata ca medicamentul se poate fixa si pe receptorii acetil-colinei ceea ce are drept urmare incetinirea transmiterii sineptice. Tranchilizantele sau anxioliticele apartin familiei benzodiazepinelor. Diazapamul cunoscut sub denumirea de Valium. Diazepamul se fixeaza la nivelul receptorilor pt gav, aceasta fixare faciliteaza deschiderea canalelor pt ionii de clor astfel se intareste rolul inhibitor a acidului gaba amino butilic. S-a constatat ca diazepamul luat in cantitate mare produce dependenta dar in cantitate mica poate fi administrat in Stara anxioase legate de diferite nevroze, nevroze care au drept fie din cauza stresului, fie unele probleme cotidiene. 2. Subs psihoanaletice sunt de doua feluri: psihohitenice si antidepresive Psihotonicele sunt substante care se iau impotriva oboselii sistemului nervos, ele stimuleaza memoria si amelioreaza atentia si acuitatea senzoriala. Din grupa psihotonicelor fac parte amfetaminele, dexafetamina o gasim in farmacia sub denumirea de maxiton, sunt subs. Utilizate pt inlaturarea surmenajului dar s-a constatat ca au si efecte secundare, intai de toate creeaza

dependenta si lipsa poftei de mancare ceea ce poate duce la anorexia. Actiunea lor consta in stimularea eliberarii neurmediatorilor ca de exemplu dopamina si noradrenalina in formatiunea reticulote a trunchiului cerebral si in scoarta cerebral. Subs. Antidepresive amelioreaza unele depresiuni morale, putand duce chiar la euforia in cantitate mare suprima somnul. Imipramidele le gasim in farmacia sub denumirea de trofanil, aceasta subs inhiba recaptarea dopaminei in butonii terminali presinaptici intarziind distrugerea mediatorului chimic cu ajutorul unor enzime, mai exista si alte antidepresive cu mar fi humorylul sau marsilid. 3. Subs psihoizoleptice: sunt subs reglatoare a bunei dispozitii si sunt utilizate in depresiunile morale, de ex litium in farmacia sub denumirea de teralit. Ionul de litium este utilizate in psihoze maniacodepresive cu agitatie si delir cat si unele faze depresive profunde. In cantitate mare, litiul este toxic pt organism. 4. Psihodislepticele: sunt subs halucinogene care perturba activitatea mintala provocand distorsiuni ale realitatii, aceste subs se extrag din diferite plante respectiv ciuperci si sunt ultilizate in triburile America si Africa pt anumite ceremonia magice, noi le cunoastem sub denumirea de droguri. LSD-ul dietil amida acidului lisergic, este sintetizat de ciuperca cunoscuta de noi sub denumirea cornul secari sau mescalina, o subs halucinogena extrasa dintr-un cactus care traieste in Mexic, actiunea aceptor subs. Este asupra centrului trezirii din trunchiul cerebral, fapta care impiedica raspunsul organismului la unii stimuli sonzoriali. In concluzie, putem spune ca sinapsele reprezinta local de actiune a subs psihotrope. Subs psihotrope pot creste sau diminua activitatea cerebrala prin actiunea lor asupra sinapselor specializate. Un psiholog pe nume Eduard Zarifian 1999, intr.-o lucrare de-a sa menciona: Nu este suficient sa administram bolnavilor psihici substante chimice alaturi de modalitatile treaditionale psihoterapeutice, noi trebuie sa gasim diferite mijloace complementare pt a preveni sau a vindica bolile psihici. Deci trebuie sa studiem in continuare modul de functionare a SN, pentru a cunoaste f bine mecanismele biochimice si fiziologice ale sale. RELATIILE DINTRE NEURONI In functionarea centrilor nervosa un rol important il are atat functionarea fiecarui neuron in parte cat si relatiile dintre acestea.

Aspectele de relatie dintre neurona se refera la: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Facilitare Recrutare Sumatie Ocluzie Convergente Divergente Circuite paralele

1. Facilitarea: descarcarea de neuromediatori in fanta sinaptica provoaca declansarea unui potencial postsinaptic excitator sau a unui potencial postsinaptic inhibitor. Daca la scurt timp dupa descarcarea de neuromediator se descarca o alta cantitate de neuromediator, prima descarcare faciliteaza ce-a de-a doua descarcare si drept urmare, potentialul postsinaptic excitator v-a fi mai simplu. 2. Recrutare: impulsus nervos daca soseste intr.-un centru nervos, axonul unui neuron se transmite diferit in functie de relatiile arborezatiei terminale cu neuronii din central nervos, primii excitati sunt cei cu un nr mare de relatii sinaptice iar ultimii fiind cei cu nr mic de relatii sinaptice. Acest fenomen de recrutare de activare sucesiva a neuronilor dintr-un centru nervos, odata cu cresterea frecventelor impulsurilor nervoase aferente (deci care vin) poarta denumirea de recrutare. 3. Sumatie: sub actiunea unor stimuli subliminali aplicati de ex (intr-o zona limitata a tegumentului) se constata ca receptorii descarca impulsuri nervoase cu o frecventa mai redusa decat atunci cand se actioneaza cu stimuli ce au valoare prag, cu toate acestea, excitarea lor poate sa declanseze impulsul nervos datorita sumarii potentialelor postsinaptice excitatoare succesive la nivelul motoneuronilor. In aceasta situatie vorbim de o sumare temporara, cand stimuli subliminali actioneaza asupra a doua tegumentare invecinate potentialului de actiune prin insumarea potentialor postsinaptice excitatoare, care iau nastere simultan. In acest caz vorbim de o sumare spatial. 4. Ocluzia: prin ocluzie se intelege fenomenal de plafonare a raspunsurilor neuronilor in zonele de covergenta, sa presupunem existente a 2 neuroni care aduc impulsuri la nivelul butonilor terminali, care fac sinapsa cu alti 6 neuroni, acesti 6 neuroni primesc impulsuri excitatoare de la 2 fibre aferente A si B, fiecare fibra nervoasa face sinapsa cu 4 neuroni. Spre 2 din cei 6 converg aferente de la ambele fibre. Daca se admite ca pe cate unul din cei 2 neuroni inervati numai de o fibra aferenta se stabilesc mai multe contacte decat pe ceilalti, primii

neurona care raspund din fiecare grup, sunt cei pe care fibrele aferente stabilesc cele mai multe contacte sinaptice. Daca se mareste intensitatea excitantului pana la o anumita valoare, ficare fibra va excita 4 neuroni. Cei 2 neuroni la care converg fibrele aferente un dau raspunsuri mai Mari cand excitatia le vine de la ambele surse, deoarece din momentul in care excitantul are valoare prag ei se comporta conform legii totul sau nimic. Convergente se realizeaza atunci cand impulsurile sosesc de la mai multi neurona, neurona care fac sinapsa cu un singur neuron, neuron care aduna toate potentialele excitatoare sosite la dendritele sau la corpul sau.

6. Divergenta: reprezinta relatia dintre un neuron si mai multi neurona, neuronal aduce impulsul nervos si determina potentiale postsinaptice excitatoare la nivelul mai multor neurona.

In circuitele paralele sunt implicate mai multe sinapse deci mai multi neurona, un rol important in realizarea acestor circuite il au si colateralele axonilor. Acest fapt determina descarcarea de impulsuri nervoase de catre o retea de neurona si dupa intreruperea impulsurilor care sosesc la acea retea.

Primul neuron face legaturi intre neuronii 1 si 3 iar 2 si 4 prin colateralele sale. Neuronul 2 face sinapsa prin axonul sau cu neuronul 3. Neuronul 4 face sinapsa cu neuronul 3 si el este la gandul sau inervat prin colateralele 1 si al 2 neuron. Deducem ca neuronul 3 primeste impulsuri de la 1 neuron, de la 2 si de la cel de-al 4 neuron se realizeaza o convergente a impulsurilor daca actiunea este simultana. Daca neuronul 3 primeste impulsuri succesive de la ceilalti 3 neuroni la nivelul neuronului al 3-lea, excitatia persista atat timp cat dureaza excitatia celorlalti 3 neuroni. Circuitul reverberant poseda 4 neuroni, acest circuit este unul inchis, reverberant.

Neuronul 2 primeste influxul nervos de la 1, iar neuromediatorii descarcati in fanta sinaptica vor genera un impuls nervos identic ca intesitate, dar acest influex nervos generat prin sinapsele 3 si 4 v-a genera o postdescarcare de impulsuri la nivelul neuronului 2 si dupa ce impulsus nervos de la neuronul 1 a incetat, deci prin asemenea lanturi inchise/reverberante ecitatia se pastreaza si dupa ce actiunea excitantului ce a actionat asupra neuronului 1 a incetat. STRUCTURA FUNCTIONALA A SNC SNC este alcatuit din MS si encefal, encefalul la gandul lui este alcatuit din trunchiul cerebral, diencefal, cerebel si creierul mare cu cele doua emisfere. MADUVA SPINARII Este alcatuita din neurona si celule gliale, este localizata in canalul vertebral si este putin turtita anteroposterior, se intinde de la vertebra cervicala 1 pana la vertebra lombara 2. In continuare se gaseste un filium Terminal si de asemenea nervi spinali impregna filium terminale cu nervio spinali din regiunea lombara si sacrala alcatuiesc ceea ce numim coada de cal. Daca se efectueaza o sectiune prin M.S se observa o parte centrala de culoare cenusie in forma literei H, iar spre exterior o parte alba. Partea cenusiu contine corpi ai neuronilor si prelungirile lor. In partea alba intalnim numai axoni cu mielina. De-o parte si de alta a M.S se gasesc 12 perechi de nervi spinali. Nervii spinali aduc informatii la nivelul coarnelor posterioare iar din coarnele anterioare pleaca comenzi la musculatura scheletica. Partea alba este alcatuita din codonante (anterior, posterior, lateral). In jurul MS cat si a E se gasesc 3 foite ce se numesc arahnoida, duramater si piamater. Retinem ca intre arahnoisa si piamater exista un spatiu in care se intalneste lichidul cefalorahidian. Rolul M.S: 1. DE CENTRU REFLEX 2. DE CONDUCERE A IMPULSULUI NERVOS 1. De centru reflex: in partea cenusie se gasesc centrii nervosi care reprezinta centrii unor acte reflexe somatice si vegetative. Reflexele sematice coordonate si

comandate de catre centrii din madura sunt reflexele monosinaptice si polisinaptice. Reflexele monosinaptice au in arcul reflex o singura sinapsa. Aceste acte reflexe sunt reactii de raspuns la actiunea unor excitante care actioneaza mai ales asupra proprioceptorilor din muschi, tendoane si articulatii. Reflexul monosinaptic cel mai bine studiat este reflexul rotulian, biciptal, triciptal. Reflexele polisnaptice au in arcul reflex mai multe sinapse si sunt reflexe de autoaparare. Reflexele vegetative din M.S au centrii nervosi in coarnele laterale si sunt centri nervosi importanti pt organism (ex.: in regiunea cervicala se gasesc centrii cartio acceleratori ; in regiunea lombo sacrala se gasesc centrii mictiunii, centrii defecatiei si centrii reflexelor sexuale). 2. Prin cordoanele M.S sunt conduse potentialele de actiune respectiv impulsurile nervoase atat ascendent cat si descendent. Ascendent = impulsurile ajung la madura prin scoarta cerebrala unde se formeaza senzatii si perceptii, din scoarta cerebrala cerebel si trunchiul cerebral pornesc comenz pt musculatura scheletica pe cai descendente, voluntare si involuntare. Caile ascendente voluntare declanseaza miscari ale corpului fine si precise. Pe cai descendente involuntare sosesc pt miscarile involuntare si automate.

DESEN TRUNCHIULUI CEREBRAL

Este alcatuit din 3 parti respectiv bulbul rahidian, puntra lui Varolio, mezencefal. Mezencefalul = 2 peduncului cerebrali plus 2 tuberculi cvadrigemeni. In TC partea cenusie un mai are forma literei H ci prezinta nuceli cenusii datoria faptului ca la acest nivel caile ascendente si descendente sectioneaza partea cenusie. Si trunchiul cerebral este inconjurat de meninge si are acelasi rol ca si M.S, adica rol de centru reflex si rol de conducere a impulsului nervos. La nivelul T.C ca si in maduva exista o retea de celule nervoase care se interpatrund ca si intr.-o panza. Aceasta retea a fost numita substanta reticulata -> participa atata la elaborarea unor reactii motorii complexe si primaste diferite aferente. In T.C la nivelul substantei reticulote se gaseste sistemul reticulat activator ascendent care are menirea de a tine scoarta treaza si de a mentine starea de constienta si activitatea reflexa. In partea cenusie se gasesc centrii nervosi de reglare si coordonare a unor functii vitale cu mar fi: activitatea cardiovasculara, activitatea respiratorie sau activitatea digestiva. In bulb si in punte se gasesc centri cardiovasculari. Distrugerea aceptor zone duce la moartea individului. In partea cenusie a trunchiului cerebral se gasesc, centrii motori care Indeplinesc doua functii esentiale: mentinerea posturii si a echilibrului si coordonarea miscarilor voluntare, tot in partea cenusie se gasesc nuclei de origine a unor nervi cranieni care pot sa fie senzitivi, motori sau mixti. Cei mai importante nervi cranieni sunt nervio trigemeni, faciali si vagi. Nervii vagi inerveaza majoritatea organelor din cavitatea toracica si abdominala. DIENCEFALUL (CREIERUL INTERMEDIAR)

Alcatuit din epitalamus (peste), metatalamus si hipotalamus (dedesubt). Cele mai importante zone din diencefal sunt talamusul si hipotalasmul, si in diecenfal intalnim nuclei nervosi cenusii si spre exterior parte alba cu axoni ai neuronilor. Talamusul: contine nuclei nervosi ce reprezinta statie de releu (transmite mai departe) pt caile ascendente specifice. Caile ascendente specifice sunt: caile tactile, termice, dureroase, gustative, vizuale, auditive si vestibulare. O singura cale nu trece prin talamus, este calea olfactiva. Hipotalamusul: este alcatuit din trei grupe de nuclei cenusii, nucelii anteriori, nucleii anteriori si nucleii posteriori. La baza celor 3 tipuri de nuclei se gaseste o blanda mica numita hipofiza. La nivelul sistemului hipotalamo-hipofizal se realizeaza legatura dintre SN si sistemul endocrin. Hipofiza este si ea la gandul ei alcatuita din 3 lobi: -anterior, intermediar si posterior. Relatia dintre hipotalamus se realizeaza prin tactul hipotalamo-hipofizar. ACESA trac este alcatuit din axoni ai neuronilor din nuclei anteriori hipotalamici, neurona care si-au pierdut capacitatea de a transmite impulsul nervos donbandind capicitati secretorii (neurohormoni) care se acumuleaza in lobul posterior hipofizar. Din acest motiv lobul posterior se numeste neurohipofiza. Cei mai cunoscuti neurohormoni sunt ocitocina (oxitocina), antidiuretic (ADH). Ocitocina determina contractia musculaturii uterului gravid si negravid avand un rol important in realizarea expulziei fetale. Hormonul antidiuretic regleaza cantitatea de apa din organism in caz de hiposecretie de ADH, apare boala diabet insipid. Indivizii bolnavi de diabet insipid isi desfasoara viata intre a bea si a urina. Elimina in jur de 18 litri de apa zi pe 24 si Beau 20l de apa pe zi. La nivelul nucleilor mijlocii hipotalamici se gasesc neuroni care de asemenea secreta hormona care ajung in lobul anterior prin sistemul port-hipofizar. Melanocitostimulator (datorita acestui hormon unii se bronzeaza mai bine decat altii). Hipotalamusul indeplineste o multitudine de functii printre care regleaza activitatea secretorie a glandei hipofize, regleaza activitatea organelor interne, regleaza temperatura corpului, regleaza aportul alimentar. In hipotalamus se gasesc centrii foamei si ai satietatii, ei sunt vecini cu centri care regleaza temperatura corpului, motiv pt care cand ne este frig ne este foame iar cand este cald un avem pofta de mancare. Hipotalamusul intervine si in reglarea metabolismului intermediar lipidic, glucidic, proteic dar si a matabolismului energentic. Hipotalamusul este un centru nervos important al vietii afective, alaturi de paleocortex (sistemul limbic) el participand la elaborarea emotiilor, sentimentelor si pasiunilor. Hipotalamusul este responsabil de expresia

vegetativa interioara si exterioara a starilor afective. (ex.: expresia vegetativa interioara, modificarea tensiunii arteriale sau a ritmului cardiac), rectie exterioara (inrosirea pielii sau lacrimarea), regleaza activitatea de reproducere a organismului, el participa la genera impulsului sexual, cat si la reglarea si ritmul somn-veghe impregna cu formatiunea reticulata a trunchiului cerebral realizeaza reactia de trezire, si o stare crescuta de vigilenta corticala. Lezarea unor centri din hipotalamus duce la somn. Hipotalamusul mai participa si la procesarea de memorare si invatare.

Cerebelul: alcatuit din 2 emisfere cerebeloase si o portiune centrala numita vermis. La nivelul emisferelor cerebeloase partea cenusie (scoarta cerebeloasa) se gaseste spre exterior, iar partea alba in interior. In partea alba se gasesc nuclei cerebelosi cu un rol important in mentinerea echilibrului corpului. Scoarta cerebeloasa este alcatuita din 3 straturi de neuron, cel mai important strat fiind cel mijlociu (stratul celulelor piriforme purckinje). La modul general cerebelul este alcatuit din 3 lobi: -lobul floculonodular (arhicerebel) -lobul anterior (paleocerebel) -lobul posterior (neocerebel) Cercetarile efectuate pe mamifere au aratat ca daca distrugem sau inlaturam cate un loc animalului, acesta un moare dar manifesta unele neajunsuri -> ROLUL Rolul: daca se distruge L flocundular animalul un mai poate sta in 4 picioare pierzandu-si echilibrul daca se inmatura si lobul anterior musculatura corpului isi pierde din tarie (antonie) -> rol in mentinerea tonusului muscular iar daca se

distruge rolul posterior animalul un mai poate misca nimic = astensie ->rol in reglarea miscarilor fine. Emisferele cerebrale Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a SNC-ului, cele doua emisfere cerebrale sunt legate intre ele prin comisura, in interiorul emisferelor cerebrale se gasesc ventricolul 1 si ventricolul 2 spatii care contin lichid cefalorahidian, fiecare emisfera cerebrala prezinta trei fete, o fata laterala, una inferioara si una mediala. La suprafata scoartei cerebrala intalnim santuri mai putin adanci care delimiteaza girusuri (circumvolutiuni) si santuri mai adanci care deliminteaza lobi (l. frontal, l. parietal, l. temporal si in spate l. occipital). Daca privim din lateral observam ca partea cenusie este spre exterior formand scoarta cerebrala iar in interior se gaseste substranta alba care cuprinde o multitudine de fibre. Fibrele care leaga emisfera dreapta de emisfera stanga se numeste fibre comisurale, fibrele care aduc informatiile ascendent se numesc fibre de proiectie, iar fibrele care leaga 2 centri nervosi din aceasi emisfera, poarta denumirea de fibre de asociatie. Toate aceste fibre alcatuiesc partea alba a emisferelor cerebrale. 1. Scoarta cerebrala: reprezinta etajul superior de integrare a SNC, grosimea scoartei cerebrale este intre 2 si 4.5 cm. Ea fiind reuniforma in diferite zone ale emisferelor cerebrale, aceasta scoarta cerebrala se presupune ca ar contine intre 14 si 18 miliarde de neurona. Volumul scoartei cerebrale este de aprox. 500 cm/3. In cele mai multe regiuni ale emisfei cerebrala, scoarta este formata din 6 straturi si anume: - statul superficial (molecular) in care celulele nervoase de talie mica au axoni in plan horizontal pana in acest strat ajung dendritele si unii axoni din straturile inferioarare. -statul granular extern contine celule mici iar axonii aceptor neurona ajung in subs. Alba a emisferelor cerebrale. -stratul piramidal extern format din celule piramidale de talie mica si medie, aceste celule piramidale sunt conectate cu celulele din celalalte straturi. -stratul granular intern care este cel mai subtire, celulele sunt celule stelate. -stratul piramidal intern contine celulele piramidale mari cu rol de a transmite comenzi descendent spre formatiunile subcorticale. -stratul fuziform contine celule fuziforme mice ale caror dendrite pot ajunge pana la straturile 3 si 4. In acest strat se gasesc si celule fuziforme Mari ale caror dendrite ajung pana la primal strat (stratul molecular). Partea alba a emisferelor cerebrale este formata din corpul calos.

Scoarta cerebrala contine 2 parti: paleocortex sau ( sistemul limbic) si o parte mai noua in evolutia omului (neocortexul) care este senzorial, motor sau asociativ. Paleocortexul este alcatuit din 2 straturi de celule nervoase, un strat cu rol senzitiv si cel de-al doilea cu rol motor, in paleocortex se gasesc centri nervosi care asegura functiile vitale si instinctele, partea cenusie o intalnim in zona mediala sub forma unui inel cenusiu care are un rol important in formarea senzatiei miros, in reglarea actelor de comportament instinctual si un rol f important in procesele psihice afective, functia olfactiva prezinta o insemntate mai mica la om si mai mare la animal. Mirosul la om are menirea de a detecta substante nocive din jurul nostru si din alimentatie si de a stimula secretia unor sucuri implicate de sex opus. La om, simtul olfactiv are si o componenta emotionala putand avea rol stimulator sau inhibitor pt o activitate vitala, al doilea lob are rolul de comportament

instinctual, actele de comportament instinctiv reprezinta un ansamblu de activitati somatice si psihice desfasurate in vederea satisfacerii unor necesitati primare ale organismului cu mar fi: adaptarea, alimentatea, functia sexuala, stapanirea unui teritoriu si obtinerea libertatii, la baza actelor de comportament instinctiv se afla un proces nervos complex numit motivatie sau impuls, deci motivatia este o stare pizca ce determina omul sa indeplineasca anumite activitati care sa ii satisfaca o necesitate primara, motivatia dispare in momentul satisfacerii si reapare odata cu necesitatea repetarii actului de comportament respectiv de ex. Scaderea volumului lichidelor din organism provoaca setea care este o motivatie, sete care dispare odata cu ingestia de apa. Nu exista activitate umana care sa un aiba la baza un proces motivational, motivatia de suport si tarie actelor noastre psihice, a actelor intelectuale si afective precum si celor fizice, motorii cu mar fi performanta sportiva sau maestria mestesugarului, chiar si la procesal de memorare si de invatare are la baza o motivatie mai apropiata sau indepartata, cercetarile experimentale efectuate pe mamifere de laborator, mamifere Carora li s-a implementat microelectrozi in paleocortex sau in diencefal, au evidentiat 2 categorii de centri nervosi, si anume centrii pedepsei si centrii recompensei. Stimularea centrilor pedepsei produce un comportament de evitare, tulburari nervoase si uneori imbolnavirea animalului, accsit centri ai pedepsei au fost descoperiti in hipotalamus in partea dorsala a mezencefalului si in sistemul limbic (paleocortex), centrii recompensei produc prin excitare intamplatoare Stara placute, centrii sunt de asemenea in mezencefal, hipotalamus si sistemul limbic. Cercetarile extinse la om au aratat ca anumite zone din sistemul limbic daca sunt excitate produc sedare si relaxare iar alti centri excitati produc Stara de frica si nelinistita. Cel de-al 3-lea rol este cel de coordonare a emotiilor, sentimentelor si a pasiunilor adica a starilor afectivoemotionale, procesele neurofiziologice care genereaza aceste Stara au la baza o serie de circuite functionale pe care sistemul limbic le realizeaza cu hipotalamusul, talasmusul nespecific formatiunea reformata a trunchiului cerebral si ariile asociative din neocortex pe baza aceptor conexiuni din sistemul limbic poate elabora o serie de reflexe simple sau cu manifestari vegetative si de asemenea este elaborata trairea subiectiva a emotiei. Functia senzitivo-senzoriala la nivelul neocortexului se gasesc arii senzitive care preiau anumite informatii si le transforma in senzatii, informatiile ce vin de la piele se transforma in senzatii de cald, rece, durere, presiune si senzatii tactile, informatii care vin de la organele de simt, determina in anumite zone specifice din neocortex, senzatii de vaz, auz, miros, echilibru s.a.m.d.

Oamenii de stiinta au incercat sa determine zonele cele mai bine reprezentate din scoarta cerebrala pt senzatiile realizate pe baza informatiilor care vine de la piele , astfel s-a realizat un homunculus-senzitiv (omul senzitiv) care are organele disproportionate intrucat zonele cele mai sensibile sunt pielea fetei, buzele, pielea degetelor sau pielea din regiunea cotului pt senzatiile termice. Functia motorie (neocortexul motor), neocortexul coordoneaza intreaga activitate motorie somatica voluntara si involuntara, principalele structuri implicate in acest control nervos sunt cortexul motor si nucleii bazali, cortexul motor transmite comenz voluntare pe caiile piramidale si comenzile involuntare pe caiile extrapiramidale, cercetarile extrapiramidale au aratat ca unele zone musculare sunt mai bine enervate motor decat altele. Musculatura mai este bine reprezentata in cortexul motor intrucat omul este fauritor de unelte si utilizeaza mainile in activitatile sale, de asemenea musculatura masticatorie si musculatura mimicii este bine inervat, limba este implicata in scoarterea de sunete si masticatie. Nucleii bazali reprezinta un centru de integrare, a miscarilor involuntare automate. La nivelul lor se elaboreaza si unele comenz voluntare pt miscari de asamblu cu mar fi inclinarea corpului in fata sau in spate, inclinarea laterala a corpului, miscari de rasucire si rotatie a corpului sau miscari in care sunt implicate articulatiile umarului sau a soldului, nucleii bazali regleaza miscarile involuntare si cele automate, acele miscari care un evidentiaza o preocupare speciala din partea individului ca de exemplu mersul, alimentarea, imbracarea si altele. Corpii striati regleaza impulsurile comandate de catre scoarta cerebrala in ceea ce privaste activitatea la un aparat de factura fina. Neocortexul asociativ reprezinta totalitatea ariilor senzitive ce se gasesc in jurul ariilor senzitive primare. In aceste arii asociative se realizeaza perceptia complexa a lumii exterioare si a semnificatiilor diferitelor senzatii, in ariile asociative se petrec cele mai importante procese de interpretare si de elaborarea a unor modele, aici apare constiinta propiei noastre existente, luand nastere vointa si decizia. Aceste arii asociative, le intalnim in teritoriul frontal, parietal, temporal si occipital. Teritoriul frontal este sediul controlului cortical si functiilor vegetative. Aici se asegura integrarea reflexelor vegetative, aici este sediul personalitatii umane. Unii anatomisti numesc acest teritoriu, teritoriul prefrontal, daca se lezeaza acest teritoriu pe langa modificari vegetative adica respiratorii, digestive si circulatorii se produc si alterarii ale personalitatii si ale comportamentului cu mar fi: docilitate excesiva (cumentenie), bizarerii sau atitudini neconforme la ofense sau atitudini in contradictie cu situatia de moment. Ariile asociative apritale, reprezinta zone de interpretare a senzatiilor somatice, lezarea lor reduce capacitatea recunoasterii prin pipait a

formei duritatii sau a calitatii unui obiect atins, de asemenea face imposibila recunoasterea pozitiei spatiale a membrelor, uneori este negata chiar apartenenta unor segmente la corp. Ariile asociative temporale au menirea de a elabora semnificatia sunetelor, cu aceste arii intelegem semnificatia propozitiilor si frazelor scrise sau vorbite, bolnavii care au leziuni la nivelul aceptor arii un sunt surzi dar un inteleg ceea ce aud ca si cum i s-ar vorbi intr-o limba complect straina, neajunsul se numeste afazie auditiva sau surditate psihica, ariile asociative occipitale au rolul in descifrarea semnificatiilor vizuale. Lezarea lor un duce la orbire ci la pierderea capacitatii bolnavului de a intelege ceea ce vede, neajunsul se numeste afazie vizuala sau cecitate psihica, experientele efectuate asupr ariilor asociative au dus la concluzia ca la confluenta acestor arii se afla o arie asociativa general care integreaza activitatea celorlalte arii. Lezarea ei, produce dificultati in elaborarea gandurilor proprii si intelegerea gandurilor exprimate verbal sau scrise de un interlocutor, retinem ca aceste arii asociative au legaturi cu procesele psihice ca de ex. Cu memoria vizuala si cu controlul vietii emotionale si sexuale. Prin conlucrarea acestor arii asociative cu centrii nervosi din mezencefal si diencefal se elaboreaza modelul constient al lumii exterioare. Functia integratoare a SNC, reprezinta integrarea functiilor organismului ca intreg si se refera la functiile de sinteza cu ar fi: veghe-somn, reactii emotionale la motivatie, memorare sau invatare. Functiile integratoare ale SNC au ca efect activitatea nervoasa superioara, prin activitatea nervoasa superioara se intelege activitatea emisferelor cerebrale si a formatiunilor subcorticale in stransa legatura cu formatiunile neurovegetative si endocrine prin care se asegura interactiunea organismului cu mediul ambiant si functiile psihice specifice organismului uman, ca structura viata psihica umana este rezultatul a 3 compartimente si anume: comportamentul de cunoastere, ce cuprinde atentia, memoria si invatarea, comportamentul afectiv, ce cuprinde starile afectivo-emotionale si comportamentul volutional, care cuprinde totalitatea hotaririlor, deciziilor si perseverenta indeplinirii lor. Cercetarile asupra scoartei cerebrale au aratat ca la nivelul emisferelor cerebrale se produc potentiale de actiune care pot fi preluate si interpretate grafic (grafic care poarta denumirea de electroencefalograma). Electroencefalograma este traseul electric inregistrat cu ajutorul unor electrozi plasati pe pielea capului, captarea curentilor poate fi facuta in 2 feluri, adica monopolar si biopolar. Monoplar cand un electrod activ este pe pielea capului si altul indiferent pe lobul urechii si bipolar cu ajutorul unor perechi de electrozi plasati de-o parte si de alta a liniei mediene, a cutiei craniene. Electroencefalogramele reprezinta un amestec de unde cu aspect sinusoidal avand o frecventa

intre 0 si 200 de ciclo pe secunda. In mod obisnuit se disting 4 tipuri de unde: electroencefalografice notate cu literele alfabetului grecesc si anume: alfa, tetra, etc. Fiecare se caracterizeaza prin frecventa, aspect si repartitie pe neocortex, undelor respective o seama de conditii psihologice si fizice ce pot influenta si pot determina aparitia sau disparitia de stimuli emotionali luminosi sau auditivi in absenta oricarei activitati mentale, cand aceste conditii nu sunt rspecte ritmul alfa este blocat si inlocuit cu un ritm mai rapad de amplitudine de 40 si 50 de milivolti si cu o frecventa de 8-13 herti sau ciclo/secunda acest ritm alfa este caracteristic persoanelor sanatoase si predomina in zona parietala si in zona occipitala, orice perturbare a electroenceflogramei determina modificari ale undelor sinusoide ceea ce duce la aparitia unor fusuri, numite fusuri alfa, care sunt prezente mai ales la copii pana la varsta de 10 ani. La adulti ritmul alfa poate fi modificat de hipoglicemie, de hipotermie sau de cresterea concentrastie de bioxid de carbon in sangele arterial. Emotiile, tensiunile afective sau viata intelectuala blocheaza ritmul alfa sau undele alfa.

RITMURILE (UNDELE) ELECTROENCEFALOGRAME EEG Ritmul alfa, are intre 40-50 de minivolti A si o frecventa intre 8-13 (c/s) Ritmul beta este un ritm care urmeaza ritmului alfa, acest ritm prezinta niste unde cu amolitudine mica (5-10 minivolti) si o frecventa mare 14-10 HZ. Aceste unde apar la nivelul soartei cerebrale, de aceea aceste unde au fost numite unde de activitate. Spre deosebire de undele alfa (unde se produc simultan si simetric pe ambele emisfere cerebrale) undele beta sunt asincrone deci un apar in acelasi moment, in cele doua zone omoloage de suprafata emisferelor cerebrale. Ritmul tetra, acest ritm este difcil de a fi pus in evidente pt ca la adulti este mascat de ritmul alfa. Amplitudinea undelor sinusoidale si soncrone este de 50-70 minivolti si o frecventa mica de 4-7 HZ. Aceste unde tetra, se evidentiaza mai ales la nivelul scoartei cerebrale in regiunea temporala, ele sunt in stanza corelatie cu anumite stari emotionale, cu mar fi: dezamagire, nemultumirea, frustrarea, agresivitatea sau placerea. De asemenea sunt prezente undele in fazele de instalare a somnului. Ritmul delta, cuprinde de asemenea unde sinusoide si sincrone dar cu o frecventa f mica intre 1,3,5 HZ si o amplitudine f mare intre 100-300 milivolti, asemenea ritmuri se inregistreaza la copil iar in primele saptamani de viata atat

in starea de veghe cat si in starea de somn, iar la adult asemenea unde se intalnesc numai in starea de somn. Daca aceste unde le intalnim la un adult care este treaz inseamna ca acea persoana are o suferinta cerebrala fie ca are o tumoare fie ca prezinta intoxicatii sau are un centru nervos care poate declansa o criza de epilepsia, neurofiziologii au studiat originea undelor electroencefalograma, ei au constatat ca acestea provin din stratul superficial al scoartei cerebrale si sunt expresia activitatii electrice a dendritelor neuronilor din acest strat. Curentii sunt produsi ca urmare a potentialelor postsinaptice de membrana, potentiale produse de neurona corticali. Si potentialele de actiune se manifesta la nivelul electroencefalogramei mai ales in ritmuri alfa iar undele beta apar ca urmare a stimularii cailor senzitive specific pana la nivelul mezencefalului, neurofiziologii au constatat de asemenea ca exista o corelatie intre starea fisiolgica a organismului precum si starea psihica si undele electroencefalogramei astfel ritmul alfa, corespunde starilor de repaus fizic si psihic, ritmul beta care ne arata o desincronizare corespunde concentrarii atentiei unor activitati psihice si intelectuale intense, ritmul tetra corespunde unor stari afectivoemotionale puternice iar ritmul delta apare in somn si in stari de boala ale sistemului nervos central, undele electroencefalogramei servesc in clinicile de neuropsihiatrie, pt stabilirea diagnosticului de criza epileptica. In timpul anumiul cirzei epileptice frecventa undelor delta este de 10-30 de herti si 1 voltaj f mare. Frecventa scade dar voltajul mare persista si dupa criza. Tot cu ajutorul EEG putem depista colectarea de lichid cefalorahidian sub anumite membrana ale meningelui. De asemenea prin EEG putem evidente unele leziuni ale scoartei cerebrale si putem stabili moartea reala a unei persoane cand undele electroencefalogramei un mai sunt prezente inseamna ca persoana este in moarte cerebrala chiar daca celalalte organe sunt in stare functionala cu ajutorul unor aparate, absenta undelor electroencefalogramei presupune faptul ca persoana nu mai poate fi readusa la viata si deja se pune problema recoltarii unor organe pt transplant. Bioritmul veghe-somn, si omul ca si calalalte mamifere prezinta un bioritm care se numeste ( circadian ) sau nictemeral sau ritmuri de somn ritmote zi si noapte. Majoritatea neurofiziologilor sustin ca acest bioritm este o natura endogena (innascut, autosustinut, permanent). De aceea se crede ca ritmul are o localizare generala celulara si are o specifica carea r fi hipotalamica. Asupra acestui ritm pot sa intervina o serie de factori exogeni si sa-i modifice. Mecanismele starii de veghe, veghea sta la baza proceselor de integrare adaptiva a organismului in mediu. Veghea reprezinta premisa fundamentala a actelor constiente la om. Un rol important in realizarea starii de veghe il are

formatiunea reticulata care se intinde de la bulb pana la talamus iar de acolo urca spre scoarta cerebrala fascicului activator (sistemul activator ascendent care tine scoarta treaza) pt ca sistemul activator descendent sa poata trimite impulsuri nervoase spre scoarta, formatiunea reticulata activatoare, trebuie la gandul e isa fie activata, aceasta activare se poate realiza pe 3 cai si prin 3 mecanisme. 1) un mecanism autonom prin care substanta reticulata isi mentine tonusul si dupa primirea unor impulsuri aferente. 2) un mecanism de actiune a sistemului reticular activator ascendent care primaste raspunsuri prin colateralele nespecifice de la caile diferitelor sensibilitati specifice. 3) mecanism care de la impulsurile venite chiar de la scoarta si realizarea unui circuit cortico-reticulo-cortical. Neurocortexul este capabil sa-si regenerez propia stare de cveghe activand sau modeland conectiunile dintre substanta reticulata si cortex. Existente unor conectiuni in ambele sensuri a fost bovedita experimental de unde s-a tras concluzia ca sistemul activator ascendent din subs. Reticulata este implicata in starea de trezire involuntare in timp ce scoarta cerebrala este preocupata de starea de constienta, in formatiunea reticulata din truchiul cerebral au fos diferentiate in doua sisteme de trezire, un sistem andrenergic care are sediul in mezencefal si antu colinergic care are sediul la nivelul talamusului si la nivelul paleocortexului. Neurofiziologia somnului- somnul cuprinde o treime din viata omului, deci prin somn se consuma 20-25 de ani. Visele ocupa tot la fel 20-30% din timpul somnului (asta inseamna ca visam 4-6 ani). Astaza somnul este definit drept o pierdere naturala periodica si reversibila a legaturilor sensitivo motorii cu mediul inconjurator pe parcursul unei perioade de timp. Neurofiziologii clasici au considerat somnul o inhibitie corticala iradianta. Astazi se considera somnul o inhibitie activa intrucat in timpul somnului o diminuare si o incetinire a activitatii