>INTRODUCEREA ÎN CURS< Materialele auxiliare se divizează în:


>CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND MATERIALELE POLIGARFICE< Specifică p/u poligrafie (materiale pentru confecţionarea
•
formelor , p/u confecţionarea valurilor sau cilindrilor de
Crearea tehnologiilor noi şi procesul tehnic începe prin elaborarea imprimare, materiale p/u fotoforme).
materialelor ca fundamentul noilor procese tehnologice. În poligrafie Materiale p/u destinaţii generale (care sunt utilizate şi-n alte
•
acestea sunt: alte domenii ale industriei [chimicate p/u spălarea formelor,
- Hârtia şi cernelurile (pentru tiparul alb-negru şi policrom) cilindrilor; materiale de ungere ş.a]).
- Adezivi (pentru fixarea blocului de carte şi altor materiale)
- Folie poligarfică, materiale protectoare şi decorative pentru Materialele poligrafice se pot utiliza la rândul

producţia poligarafică, materiale pentru copertare. lor în:

1. Pre press- materiale p/u formare

În legătură directă cu calitatea materialelor se află economia Press – Forme pentru imprimarea Dechel (serveşte la
2.
producerii. Preţul lor constituie circa 50-70% din costul total al producţiei reglarea presiunii) ; Plastine de cauciuc-ţesătură; Hârtia;
poligrafice, funcţie de produsul final; de aceea o însemnătate deosebită îi Cernelurile.
revine producerii materialeleor ce se fabrică cu cheltuieli minime ale Post press- Lacuri; Folia poligrafică; Pelicule;
3.
materiei prime scumpe: Hârtia din celuloză foioasă; Materiale de copertare Polimere
pe bază de hârtie etc..
Înlocuirea materiei prime naturale cu cea sintetică permite nu numai
economisirea resurselor naturale, ci şi diversificarea prpoprietţ. >CERINŢELE IMPUSE MATERIALELOR POLIGRAFICE<
Materia primă de bază trebuie să posede anumite proprietăţi
Materiale şi ameliorarea materie
materialelor primă
calităţii lorde(hârtia
bază sintetică; polimeri sintetici;
utilizate în specifică p/u poligrafie tehnologice şi anumite proprietăţi de consum.
adezivi sintetici).
poligarfie materie primă auxiliară
cu destinaţie generală La prop. de consum se referă: Proprietăţi optice (ce asigură calitatea
imaginii; Aspecrul exterior şi factura materialului); Proprietăţi ce asigură
producţia gata; Rezistenaţa la acţiunile mecanice şi rezistenţa la uzură.
Materialele poligrafice trebuie să posede proprietăţi tehnologice, ce
Materia primă de bază- intră nemijlocit în componenţa unui anumit determină interacţiunea materialelor poligrafice în procesul fabricării
produs poligrafic producţiei poligrafice, de ex:
Materia primă auxiliară- este destinată pentru deservirea proceselor în cazul hârtiei acestea sunt: netezimea suprafeţei; rezistenţa la rupere;

tehnologice. în cazul cernelurilor: lipicitatea optimală; viteza de uscare şi alţi factori.

 Materia primă de bază se utilizează: Cerinţele impuse materialelor poligrafice depind cerinţelor impuse
P/u imprimare (principalul material p/u imprimare reprezintă
• producţiei finale. Producţia poligrfc. trebuie să corespundă cerinţelor
hârtia, mai puţin cartonul, materiale de copertare şi acoperire)
editorilor/comandatariorl şi termenelor de fabricare a producţiei. În
În cazul imprimării speciale (metele; sticlă; materiale polimere)
• prezent fiecare interprindere îşi propune producţia cu preţul stabilit de ea
P/u crearea imaginii (cernelurie; folia poligrafică).
• şi totul depinde de materia primă cu prorietăţi de consum.
P/u prelucrarea semifabricatelor imprimate în producţia gata
01 • Funcţie de compexitate şi destinaţia ediţiei, cantitatea şi tipul
02
 Clasificarea materialelor poligrf. funcţie de rol şi destinaţie Hârtia este un material uşor, subţire, compus din fibre vegetale
1. Hârtie p/u imprimare împletite şi fixate între ele.
Cerneluri p/u imprimare În afara materialului fibros, pentru conferirea proprietăţilor necesare,
2.
[**crearea imaginii] m.p.d.b în componenţa hârtiei pot fi introduse :
Substanţe de umplutură în formă de praf (caolin,
3. Aţa 
blanfix, deoxid de titan)
4. Tifon poligrafic
5. Adezivi Substanţe de impregnare (adezivi de provenenţă

6. Capital band naturali/ sintetici)
[**fixarea blocului] m.p.d.b Substanţe speciale (coloranţi, adausuri speciale)


7. Carton Hârtia universală ce ar corespunde tuturor proprietăţilor înainte de

8. Hârtie p/u copertare oricare produs poligrafic – nu există – de aceea, în prezent, sunt elaborate
9. Ţesături p/u copertare câteva mii tipuri de hârtii cu diferite proprietăţi. Aceasta se explică prin
10. Cerneluri p/u imprimare
faptul că hârtia, independent de tipul producţiei, trebuie să corespundă
[**Fixarea cărţii şi oformarea artistică] m.p.d.b
anumitor cerinţe, de ex:

11. Folia poli-că, lacuri Hârtia pentru imprimarea ziarului trebuie să posede

12. Pelicula p/u presare propeităţi înalte de absorbţie pentru fixarea rapidă a cernelei pe
[**finisarea scoarţei] m.p.d.b suportul de imprimare
Hârtia pentru imprimarea Offset trebuie să fie rezistentă la
13. Material p/u fotoforme

acţiunea umidităţii şi să posede o rezistenţă înaltă suprafeţei.
14. Material p/ Dechel
[**mater. ce asigură procese tehnologice] m.p.a.
>CELULOZA – BAZA HÂRTIEI<

15. Plastina de cauciuc-ţesătură

Fibrele ce constituie baza structurii hârtiei reprezintă nişte fibre subţiri

16. Substanţe chimice lungimea căroroa depăşeşte de 100-1000 de ori lăţimea.

17. Substnţ. p/u spălare, ungere Pentru producerea hârtiei este necesar ca fibrele să fie: elastice (p/u a
[**materie primă auxiliară cu destinaţie generală] se împleti la formarea colii de hârtie); să posede prorietăţi de fibrelare, cu
divizarea în particule mici numite fibrile; să posee proprietatea de a se uni
HÂRTIA
cu ajutorul forţelor moleculare p/u a asigura rezistenţa foii.
>NOŢIUNI GENERALE DESPRE HÂRTIE<
Elasticitatea este caracteristică tuturor fibrelor organice, însă
Celuloza lemnoasă Masa lemnoasă posibilitatea de fibrelare şi fixare o posedă numai fibrele naturale naturale
ce o conţine doar celuloza.

(C6H10O5)n n=coeficientul de polimerizare

met.sulfit met.sulfat albă brună rafinată termomecanică

Celuloza constituie materie primă de bază pentru confecţionarea

03 hârtiei – în aspect pur celuloza nu există! 04
 Celuloza reprezintă un material alb, fibros, insolubil, infuzibil (care nu
se dilată în apă)
Conform compoziţiei chimice, celuloza reprezintă o substanţă
macromoleculară – glucida. În afară celulozei, celulele plantelor mai
conţin o substanţă de încrustare – lignina – ce conferă fibrelor asprime şi
fragilitate.
Lignina nu este rezistentă la lumină, de aceea, fibrele ce conţin lignina,
cu timpul se îngălbenesc.
La producerea multor tipuri de hârtie, asprimea fibrelor este nedorită,
deoaree fibrele aspre şi fragile se împletesc greu şi din ele sete imposibilă
obţinerea unei hârtii rezistente.
Lignina poate fi înlăturată din celulue pe calea prelucrării chimice a
lemnului. Fibrele curăţite de lignină şi alte substanţe reprezintă celuloza
relativ pură. Conform naturii fizice, celuloza este substanţa organică în
componenţă moleculei căreia intră: atomi de carbon, oxigen, hidrogen.
>SEMIFABRICATELE DE BAZĂ P/U FABRICAREA HÂRTIEI<
Semifabricatele reprezintă materialele fibroase din care se confec-
ţionează hârtia. Ele se extrag din materia vegetală (bumbac, paie,dar cel
mai frecvent din mase lemnoase). În acest scop se mai utilizează şi astfel
de plante: paie, tulpină de tutun, rămăşiţe din mase lemnoase ş.a
Toate celulele vegetale conţin celuloza, hemiceluloza lignina, albumina,
răşini, substanţe minerale.
Celuloza lemnoasă- reprezintă materialul fibros de calitate
superioară. Acesta se obţine din lmn pe calea înlăturării ligninei, prin
prelucrarea chimică a lemnului.
>METODA SULFIT ŞI SULFAT<
În ambele cazuri pregătirea lemnului constă în următoarele:
Lemnul
se taie în aşa numite balanţe/buşteni, care se curăţă mai apoi de
coarjă; mai apoi aşchiile se tai de liungime aproximativă 20mm şi
grosimea 3/5mm care mai apoi se sortează.
În cazul metodei sulfit, celuloza se obţine din copaci coniferi, cu un
conţin scăzut de răşină. Aşchiile se încarcă în cazane închise ermetic în
05care se toarnă acid, şi anume CH(HSO3)2- bisolfit de calciu. Fierbierea are
loc la temperatura=1400-1500 timp de 8-12 ore. După fierbere, masa
fibrelor de celuloză. În dependenţă de timpul fierberii se obţine celuloza cu
conţinut diferit de lignină:
Celuloza moale, de la 1-2%
Celuloza medie, de la 3-4%
Celuloza aspră, de la 5-6%
Masa lemnoasă reprezintă semifabricatul fibros pentru confec-
ţionarea hârtiei, obţinut prin calea măcinării mecanice a lemnului în mediu
apos.
În componenţa masei lemnoase intră atât celuloza, cât şi lignina.
Acesta este semifabricatul cel mai economic cu compoziţia materiei
prime de la 83-87%.
Fabricarea masei lemnoase este mai simplă şi mai ieftină decât a
celulozei. În rezultat rămân mai puţine mai puţine deşeuri.
Există mai multe tipuri de masă lemnoasă:
m. l. albă m. l. brună m. l. termomecanică
M. L. Albă se obţine pe calea defibrării. Pentru aceasta, balanţele
curăţite de coarjă, se încarcă în defibrer unde are loc măcinarea cu
ajutorul pietrelor.
Piatra se spală cu apă fierbinte, ceea ce uşurează măcinarea, în
rezultat ligninul se plastifică şi fibrele devin mai moi.
Masa obţinută se curiţă de nisip, aşchii, şi alte impurităţi. Însă
prezenţa ligninei îi oferă asprime masei lemnoase, ceea ce împiedică
împletirea fibrelor şi scade din rezistenţa hârtiei. De aceea p/u
confwecţionarea hârtiei, m. l. se utilizează în amestec cu celuloza.
M. L. Brună se obţine prin defibrarea lemnului, opărit preventiv la
temprt. înaltă şi presiune, pentru umflarea, umectarea masei. În rezultat,
defibrarea se uşurează, însă acţiunea temprt. contribuie la umectarea
ligninei.
M. L. Rafinată reprezintă diversitatea m. l. albe. Se obţine prin
măcinarea lemnului, mărunţit în aşchii, în utilaj numit rafinator. Aşchiile
se introduc cu ajutorul curentului de apă între dicscutrile rotitoare.
Particulele măşcate se îndreaptă spre măcinarea repetată.
Masa rafinată conţine mai multe particule cu fibre lungi şi de aceea
are proprietăţi de formare a hârtiei mai bune decât masa lemnoasă
obţinută în defibrer. 06
M. L. Termomecanică se obţine în rezulatatul prelucrării aşchiilor în
 Pentru fabricarea hârtiei de o calitate mai joasă pot fi utilizate fibrelşe După fiecare fiecare operaţie masa se curăţă de particule străine.
de popuşoi, trestie, tutun, ş.a.m.d.
Rafinarea constă în prelucrarea mecanică a materialului fibros în
Sursa materiei prime secundare la producerea hârtiei poate servi şi
mediu apos. În rezultat fibrele capătă proprietatea de formare a structurii
maculatura. Această materie primă se curăţă de cerneală, se desface în
hârtie şi a spaţiilor interfibroase.
fibre şi se adaugă în masa de bază p/u confecţionarea cartonului şi alte
Fibrele devin mai plastice, elastice, suprafaţa se măreşte pe seama
tipuri de hârtie de calitate joasă.
dilatării şi fibrelării.
Înalbirea semifabricatelor- p/u sporirea gradului de albeaţă,
P/u rafinare se foloseşte utilajul de proprietate înaltă şi anume morille
materia fibroasă se supune înalbirii, adică prelucrării chimice, p/u
conice sau cu disc.
distrugerea coloranţilor, răşinilor şi a altor substanţe.
În timpul rafinării are loc hidratarea, dezmembrarea şi scurtarea fibrei,
În calitatea înălbitorilor se utilizează acizi (clor, dioxid de clor ş.a)
deoarece lungimea optimală a fibrelor constuie de la 0,5-1mm, şi firele
Cea mai efectivă şi economică reprezintă „înalbirea pe trepte”,
prea lungi formează cheguri, ghemuri, ceea ce poate distruge structura
efectuate în câteva etape (înalbirea celulozei sulfit):
hârtiei şi scade calitatea ei.
Prelucrarea materialului cu clor în condiţii de clorare a ligninei
 Scurtarea este nevoie mai ales pentru masa de bumbac, şi mai puţin
Prelucraea cu soluţii alcaline, în scopuldistrugerii ligninei
 p/u masa lemnoasă cu fibre scurte.
Înalbirea cu dioxid de clor sau apă oxigenată

Există rafinare grosieră şi rafinare fină.
După fiecare etapă masa se spală, în scopul îlăturării chimicatelor. În
rezutaul înalbirii, din celuloză se înşătură rămăşiţile de ligninei şi albeaza În cazul rafinării fine, cuţitele în utilaj sunt ascuţite şi situate la o
ei creşte. De ex: Albeaţa celulozei sulfit se măreşte de la 60-65%, până la distanţă mică unul de celălalt de ciraca 0,1mm. În rezultatul acestui tip de
90%, iar a celulozei sulfat de la 40% până la 48%. rafinare obţinem hârtie cu porozitate înaltă.
Înălbirea masei lemnoase şi semicelulozei constă în prelucrarea lor cu În cazul rafinării grosiere cuţitele neascuţite sunt situate la o distanţa
agenţi de oxidare (peroxizi). P/u aceasta se folosesc şi substanţe care mai mare de circa 1mm, şi-n urma rafinării grosiere se obţine o hârtie
decolorează lignina, însă cu timpul, la acţiunea luminii şi a aerului are loc densă, netedă, cu porozitate scăzută.
oxidarea reversibilă şi îngălbinirea ligninei.
Impregnarea este prelucrarea fizico-chimică a hârtiei pentru
>FABRICAREA HÂRTIEI< scăderea hidrofilităţii hârtiei şi p/u a uşura legătura între fibre.
Fabricarea hârtiei şi cartonului constă din următoarele etape: Există 2 metode de impregnare:

 Pregatirea masei de hârtie 1. Impregnarea în masă (substanţele de impregnare se

Formarea hârtiei introduc în masa de hârtie până la formarea ei)

 Finisarea hârtiei 2. Impregnarea de suprafaţă (când substanţa se aplică pe
Fabricarea hârtiei constă din formarea colii din material fibros. Aceasta suprafaţa hârtiei gata la finisarea ei)

are loc pe plasa maşinii de fabricarea a hârtiei, în rezultatul îlăturării apei

Impregnarea din colofoniu are loc în masă. În calitatae de adus
din masa de hârtie.
hidrofob se folseşte răşina de colofoniu. În acest scop se prepară dispersia

07 Pregătire mase de hârtie include: apoasă numită adeziv de colofoniu, prorietăţile de absorbire a hârtiei scad.
08
 Rafinarea materialului fibros
 Impregnarea masei de hârtie
 Formarea hârtiei – constă în formarea structurii colii de hârtie, prin
filtrarea apei din masa de hârtie. Odată cu filtrarea apei, fibrele să alătură,
Impregnarea de parafină şi colofoniu-parafină. Pentru impreg-
se împletesc, se aşează pe plasă formând un carcas.
narea hârtiei se mai foloseşte şi parafina, fiind un material mai accesibil,
Formarea hârtiei se efectuiază în maşina de fabricat hârtie, care constă
însă impregnarea cu parafină se uşurează în cazul când se adaugă
din 4 sectoare:
colofoniu.
1. sectorul de plasă
Adezivul de parafină are un şir de avantaje faţă de cel de colofoniu:
2. sectorul de presare
Creşte calitatea impregnării

3. sectorul de uscare
Scade formarea spumei

4. sectorul de finisare
Preţul de impregnare la fel scade.
 Sectorul de presare reprezintă plasa ce se mişcă în continuu, cu
lăţimea de la 8 – 10m, întinsă între cilindri.
Impregnarea de legătură- Impregnarea cu substanţe de legătură
Înainte de a fi repartizată în sectorul de plasă, masa de hârtie se
are loc în masă, iar în cazul necesităţii şi la suprafaţa hârtiei, pe calea
curăţă şi se toarnă sub presiune pe plasa maşinii de fabricat hârtie. Apa
aplicării soluţiei adezive pe hârtia gata.
din masă trece prin plasă, pe care rămâne stratul materiei fibroase cu
Aceştea sunt adezivi: amidon, adezivi de provenenţă animală,
substanţe de umplutură şi alţi componenţi. Apa duce cu sine o parte a
carboxilmetilceluloză etc. Aceşti adezivi sporesc rezistenţa fixării fibrelor în
substanţe de umplutură şo particule mărunte. În scopul reţinerii acestora
structura hârtiei. În rezultat sporeşte netezimea ei, rezistenţa, şi scade
în masa de hârtie, înainte de formarea ei, se introduce polimeri hidrofili, în
capacitatea de prăfuire.
cantităţi mici. În rezultat, uniformitatea hârtie creşte. Masa din plasa se
*gradul de impregnare se măsoară în mm
ăă finisează cu cilindrul, trecând prin care hârtia pierde 80-85% de umiditate.
Introducerea substanţelor de umplutură- În scopul sporirii
Pânza devine densă într-atât, îcât ea poate fi scoasă din plasă şi transmisă
gradului de albeaţă, de netezime, şi p/u a reduce pătrunderea luminii prin
în partea de presare fără dezlocarea fibrelor şi ruperea pânzelor.
hârtie, în masa de hârtie, se introduc substanţe de umplutură ce
În masa de hârtie , ce se mişcă cu o viteză sporită, are loc orientarea
reprezintă nişte subst. albe, în formă de praf, substanţe minerale insolubile
fibrelor în direcţia de deplasare a plasei. Curntul continuu a masei de
în apă (caolin, dioxid de titan TiO , Bariu, Talc)
2 hârtie se deshidratează treptat sub acţiunea vacuumului creat în cutia de
Particulele substasnţelor de umplutură se reţin mecanic cu ajutorul
pompare şi şi cilindrul situat la capătul plasei.
fibrelor hârtiei.
Hârtia are netezima diferită din fiecare parte a pânzei.
Substanţelede umplutură conferă hârtiei albeaţa sporită.
Pe partea alătuatată de plasă rămân urme de la ea şi de-aceea
Deoxid de titan scade esenţial transparenţa hârtiei şi se foloseşte la
netezimea părţii de plasă este mai scăzută decât cea superioară.
fabricarea hârtiei subţiri.
Din partea de plasă, hârtia ce conţine ~18-22% fibre, se deplasează în
Substnţ. de umplutură sporesc masa hârtiei şi în rezultat scade
partea de presare, unde ea se supune deshi-dratării şi îndesări. Conţinutul
consumul materialului fibros.
fibrei atinge 30-40%.
Nuanţarea şi vopsirea – P/u a conferi hârtiei gradul sporit de În sectorul de presare pânza de hârtie umedă trece prin cilindri metalici.
albeaţă, în masa de hârtie se mai introduce, în afara subst. de umplutură,
Cilindrii netezesc hârtia, înlăturând parţial urmele plasei, ce sporeşte
o mică cantitate a substanţelor colorante, violete şi albastre. Ele absorb
din calitatea hârtiei şi contactul ei cu suprafaţa cilindrelor de
razele spectrului galben şi înlătură nuanţa galbenă a fibrelor. O astfel de
uscare. În sectorul de presare umiditatea pânzei de hârtie scade
metodă se numeşte nuanţarea.
09 până la 60-70%. 10
P/u atingerea unui efect special, se mai introduc subst. florescente,
Apoi pânza trece în setorul de uscare, unde pânza trece prin mai mulţi
cilindri metalici încălziţi cu aburi.
 După aceasta, pânza de hârtie trece în sectorul de finisare. >PROPRIETĂŢILE HÂRTIEI<
Secţia de finisare a maşinii de fabricat hârtia include calandrul, şi
Hârtia se caracterizează prin următoarele proprietăţi: proprietăţi fzice,
instalaţia. prop. mecanice, prop. optice.
Unele propriet. fizice ale hârtiei influienţează la calitatea producţiei
Skema maşinii de fabricat hârtie constituind totodată şi proprietăţile de consum: prop. optice, mecanice,
rezistenţa la lumină.
LIPSĂ Prop. HÂRTIEI

MECANICE FIZICE OPTICE

--Deformare --capacitatea --Gradul de albeaţă
--remanescente de sorbţie --Transparenţa
--reversibile
--hidrofilia --Luciul
--Extindere --higroscopice --Factura
--Comprimare --de structură
Finisarea. În secţia de uscare a maşinii formarea hârtiei se finisează,
--Elasticitate
însă, p/u consolidarea calităţii, conferirii proprietăţilor corespunzătoare şi -- masa
--Plasticitate -- grosimea
aspectului exterior, ea se supune finisării. --Rezistenţa -- densitatea
--la rupere -- porozitatea
Calandrarea. De regulă, toate tipurile de hârtie sunt supuse --flexiuni repetate -- netezimea
calandrării în maşina de fabricat hârtia şi anume în sectorul de finisare. În --suprafeţei la
smulgere
acest scop, după sectorul de uscare, în maşină se adaugă calandrul de --la flexiune
maşină.
Hârtia în procesul imprimării se supune diferitor acţiuni mecanice:
Acesta constă din câţiva cilindri situaţi unul de-asupra celor lalţi. comprimări, flexiuni, extinderi care apar şi-n procesul expluatării ediţiei.
Trecând între cilindri, hârtia se comprimă sub presiunea lor. Fibrele se În afara acţiunilor mecanice, hârtia se supune acţiunii luminii,
umidităţii, temperaturii. Prin toate aceste încercări hârtia trebuie să treacă
alătură, substanţa de umplutură trece între ele şi umple neregularităţile fără schimbări şi să-şi păstreze proprietăţile şi-n procesul de expluatare.
suprafeţei. În rezultat grosin’mea se micşorează, densitatea creşte.
Proprietăţile hârtiei care asigură petrecerea normală a procs.
Trecând prin calandru, hârtia gata se bobinează în rulou. La necesitate
tehnologice [imprimare, broşare, finisarea producţiei imprimate] se
hârtia se supune prelucrării adăugătoare în supercalandru. Acesta se numesc tehnologice; şi ele se referă la:
deosebeşte de calandrul obişnuit prin aceea că cilindrii mecanici alternează  Regularitatea şi netezimea suprfeţei ce asigură
contactul hârtiei cu forma
cu cilindrii din coli de hârtie presată. Aceasta sporeşte considerabil  Moabilitatea, adică posibilitatea hârtiei de a se îndrepta
netezimea şi conferă luciu. În dependenţă de destinaţie, hârtia se produce sub presiune.
 Propr. de absorbţie, propr. care permit petre-cerea şi
de următoarele tipuri: fixarea cernelei pe coala imprimată.
Fără finisare  Propr. mecanice (de rezistenţă şi deformare) datorită
— cărora hârtia suportă diferite acţiuni în procesele
Trecută prin calandru de maşină tehnologice
—
Finisată în super calandru  Caracteristice optice (albeaţa, treansparenţa, luciu) – ce
— determină contrastul şi obţinerea exactă a imaginii.
Finisată în calandru, obţinând efect mat (calandrarea
—
mată)
11 12
 O mare însemnătate o au şi proprietăţile de consum: adică acele >Neuniformitatea hârtiei şi proprietăţile hârtiei<
proprietăţi ce determină aspectul exterior a producţiei imprimate şi asigură
trăinicia ei. La aceasta se referă: 1. Fibrele se orientează de-alungul suprafeţei colii, de-aceea în

Rezistenţa la acţiunea luminii

Rezistenţa la schimbarea condiţiilor atmosferice

Proprietăţile optice
 2. Neuniformitatea structurii hârtiei constă în diferenţa a două
>PROPRIETĂŢILE FIZICE<
Din propr. fizice fac parte caracteristicile de structură a hârtiei [masa,
grosimea, densitatea, netezimea] şi propr. de sorbţie [higro-spicitatea,
hidrofilia]
Despre structura hârtiei ne dă o imagine clară următoarele proprietăţi:
grosimea hârtiei, gramajul hârtiei, densitatea hârtiei & porozitatea.
Grosimea fiind o caracteristică principală a hârtiei, influienţează asupra
celorlalte propr. ale hârtiei de ex: odată cu creşterea grosimii se măreşte
rezistenţa hârtiei şi scade transparenţa ei.
În poligrafie se foloseşte hârtia cu grosimea de 0,03 – 0, 25 mm.
De obicei hârtia p/u imprimare are grosimea de la 0,07 – 0,1mm.
direcţia perpendiculară hârtia are o altă structură decât în cea
longitudinală
părţi: a părţii de plasă & superioare.
3. Neuniformitatea structurii hârtiei este rezulatatul repartizării
neuniforme a masei de hârtiei.
4. Un alt defect al structurii apare la pregătirea masei de hârtie
(particule străine, murdărie, aşchii), aceasta scade din aspectul
exterior al hârtiei, şi poate cauza deformarea elementelor imaginii.
Particulele aspre pot zgârâia elementele de imprimare ale formei ,
ceea ce de-asemenea scade din calitatea producţiei Un alt defect
cauzat de particule străine este formarea orficiilor.
>Caracteristicile suprafeţei hârtiei<

Masa unui metru pătrat, sau gramajul, reprezintă un indice indirect al Calitatea foilor imprimate depind în mare măsură de contactul formei
grosimii. În poligrafie se utilizează hârtia cu gramaj de la 25 – 250g/m2 şi şi hârtiei.
carton cu masa până la 800 g/m2. Neregularităţile reliefului suprafeţei hârtiei pot împiedica contactul ei
Densitatea de suprafaţă [d] se determină ca raportul dintre masa colii cu forma, în rezultat unele elemente ale imaginii se imprimă incomplet. La
de hârtiei la volumul ei şi se măsoară g/cm2. aprecierea reliefului suprafeţei hârtiei deosebim netezimea &
m uniformitatea.
d=
v Netezimea este lipsa micro-neregularităţilor, iar uniformitatea este
Densitatea hârtiei este legată indirect cu porozitatea.
păstrarea nivelului general a suprafeţei.
Porozitatea reprezintă spaţii interfibroase ale hârtiei sau porii
Relieful suprafeţei hârtiei se formează sub influienţa mai multr factori:
Porozitatea se determină prin raportul Volumului porilor către Volumul
1. Nerespectarea regimurilor de alimentare a masei de hârtie
hârtiei.
2. La rafinarea necalitativă a fibrei
Porozitatea înaltă uşurează absorbirea cernelurilor şi alte substanţe
3. Formarea nodurilor/cuagulanţilor
lichide.
Calcularea porozităţii se complică prin necesitatea determinării Introducerea substanţelor de umplutură şi calandrarea micşorează

substanţelor de umplutură. neregularităţile însă nu le înlătură complet.

Conţinutul substanţei de umplutură se determină reieşind din Calandrarea are o influienţă pozitivă pentru a crea un relief uniform,

conţinutul cenuşii ce se formează la arderea hârtiei. În dependenţă însă încercarea de a perfecţiona suprafaţa hţrtiei pregătite insuficient cu

conţinutului substanţelor de umplutură deosebim: ajutorul calandrării intensive, contribuie la scăderea calităţii acesteia.

Hârtia cu conţinut scăzut de cenuşă, până la 6%

13  14
 Conţinut mediu 6 – 18%
 >PROPRIETĂŢILE MECANICE<
Proprietăţile mecanice ale hârtiei asigură rezistenţa la uzură şi trăinicia
ediţei. Rezistenţa este necesară pentru aceea ca hârtia să nu fie distrusă în
procesul fabricării producţiei poligrafice; să suporte prsiunea la imprimare,
să nu fie ruptă în sistemul ductor al hârtiei.
O importanţă mai mare o au proprietăţile de deformare, deoarece
operaţiile tehnologice principale se petrec cu deformarea hârtiei de aceea
atât regimurile tehnice, cât şi calitatea producţiei depind de proprietăţile
de deformare ale hârtiei: elasticitatea, extinderea, comprimarea.
Deformarea comprimării- sub acţiunea sarcinii aplicată suprafeţei
hârtiei, aceasta se comprimă. Comprimarea are loc în rezulatul îndoirii
fibrelor care necesită un efort mai mic decât tracţiunea. Comprikmarea
excesivă contribuie la schimbarea structurii hârtiei, şi-n primul rând la
creşterea intensităţii şi reducerea porozităţii.
În afara comprimării hârtiei, presiunea formei de tipar contrinbuie la
extinderea locală a hârtiei şi la capetele elementului imprimat. În scopul
împiedicării reliefului pe coala imprimată este necesar ca aceste deformaţii
să fie reversive.
În una din cauzele remanente, reprezintă creşterea densităţii în
regiunea comprimării. A doua cauză a deformaţiilor remanente este
extinderea pe conturul elementului imprimat. Aceasta contribuie la apariţia
deformaţiilor remanente şi ruperile locale în structura hârtiei, deaceea,
pentru compensarea netezimei insuficiente a hârtiei, nu se permite
folosirea presiunii excesive pentru obţinerea imaginii clare.
Deformarea la flexiune – La flexiune partea exterioară a colii se
extinde, iar cea inferioară se comprimă. Deformarea se măreşte odată cu
grosimea şi cu mişcarea razei de flexiune. Hârtia subţire va fi deformată în
cazul razelor mici ale flexiunii.
Deformaţii mari au loc în cazul razelor mici ale flexiunii, săre exemplu
la făţuire. În acest caz deformaţiile depăşesc/întrec extinderea maximă şi
au loc distrugeri locale ale structurii. Aceasta cauzează apariţia
deformaţiilor ireversibile şi formarea falţului stabil.
Sarcinile elastice apărute în hârtie. Elasticitatea apare atunci când
15hârtia suportă deformaţii mici, la acţiunea sarcinilor cu mult mai mici decât
cele de rupere. Aceste sarcini e atribuie la sarcinile elastice care se
reversivă), însă dacă hârtia se află câteva zile în stare răsucită ea nu-şi
recapătă forma sa iniţială (deformaţie remanentă).
La păstrarea rulourilor de hârtie în stare orizontală, sub acţiunea
greutăţii rulourilor superioare apar adâncituri în rulourile inferioare. În
rezultat pe hârtiei apar riduri care scad din calitatea.
Lungimea de rupere – reprezintă lungimea de rupere calculată a
unei astfel de fâşii de hârtie care, fiind suspendată de un capăt, se va rupe
q – masa unui m2 de hârtie
sub acţiunea propriei mase.
Q Q – sarcina de rupere
L=
a*q a – lăţimea fâşiei
L – lungimea de rupere
Rezistenţa la flexiune repetată. O importanţă practică posedă
proprietatea hârtiei de a suporta, fără distrugere, flexiuni repetate. În
acest caz partea superioară a hârtiei suportă deformaţii ce depăşesc
maxima extinderii.
Proprietăţile hârtiei de a suporta flexiuni repetate se explică prin
porozitatea eişi elasticitatea fibrei. Deaceea , în regiune de deformare, are
loc nu doar extinderea ci şi comprimarea.
Deformaţiile de extindere locale sunt într-atât de mari, încât o parte
din legături se rup la un moment dat.
La flexiuni repetate se ia în consideraţie cantitatea flexiunilor duble,
rezistenţa la flexiuni repetate a hârtiei scade dacă ea se prelucrează dintr-
o fibră mai aspră.
În direcţia sensului de fabricaţie hârtia are o rezistenţă mai mare la
flexiuni repetate decât în cea transversală.
Rezistenţa hârtiei la rupere şi alungirea la extindere se
caracterizează prin sarcina necesară pentru ruperea unei fâşii de hârtie, de
lăţimea standart, şi se măsoară la dispozitivul general dinamometru.
Rezistenţa suprafeţei hârtiei – Fracţiunea hârtiei în maşina de
imprimare contribuie la separarea particulei fibrei şi substanţelor de
umplutură. Praful format murdăreşte forma, apariţia excesivă a căruia
16
 rezistenţai a structurii hârtiei caracterizată prin limita rezistenţei sau hârtia uscată devine aspră şi incapabillă la extindere şi de-aceea se rupe
lungimea de rupere convenţională. des în sistemul ductor al hârtiei. În afară de aceasta, hârtia uscată mai
În scopul împiedicării prăfuirii şi smulgerii se foloseşte impregnarea de crează aşa probleme ca apariţia electricităţii statice, în rezultatul căreia are
suprafaţă. loc lipirea colilor între ele.
Rezistenţa hârtiei la străpungere – caracterizează rezistenţa Pentru ca hârtia să fie moale şi totodată rezistentă, ea trebuie să
opunerii hârtiei forţelor îndreptate perpendicular suprafeţei ei. Se conţină procentul optim de umiditate, anume da la 4,5 – 8% de
determină la aparatul special hidraulic, ce reglează presiunea şi umiditate, în dependenţă de tipul hârtiei, deoarece umectarea excesivă
străpungerea suprafeţei hârtiei. scade din rezistenţa ei.

Rezistenţa la sfâşiere – hârtia se supune deseori ruperii la margina >Deformarea hârtiei la umezire<
foii. În condiţii da laborator rezistenţa la sfâşieire se determină pe calea La umezire hârtia îşi schimbă dimensiunile. Una din cauze o constituie
experimentării colii crestate uşor în direcţia liniei de sfâşiere. Aceasta mai dilatarea fibrelor şi îngroşarea lor, în rezultatul cărui fapt coala de hârtie îşi
poate fi determinată şi cu ajutorul dinamometrului. schimbă dimensiunile (se măresc).

O deformare mai mare la schimbarea umidităţii hârtia suportă în

>Specificul proprietăţilor mecanice ale hârtiei<
direcţia perpendiculară. Într-o măsură mai mare se deformează hârtie
Proprietăţile mecanice al e hârtiei diferă în dependenţă de direcţia
densă şi mai puţin se deformează hârtia mai puţin densă.
acesteia. Structura şi proprietăţile mecanice ale hârtiei se modifică la
În scopul împiedicării deformaţiilor hârtiei în procesele tehnologice,
acţiunea sarcinii mecanice ce acţionează asupra acesteia:
este necesar la transportarea şi păstrarea ei de a proteja de umiditate.
1. La extindere, sub acţiunea sarcinelor mici, structura hârtiei
La fel se practică şi aclimatizarea hârtiei: adică aducerea ei în
poate să se deformeze remanent
corespundere cu condiţiile climaterice în secţia de producere.
2. Sarcinile mai mari contribuie la distrugerea treptată a
Impregnarea hidrofobă este o metodă importantă pentru creşterea
legăturilo de structură în hârtie. În rezultat rezistenţa hârtiei
rezistenţei hârtiei la acţiunea umidităţii.
scade.
Deformarea hârtiei la umezire se determină reieşind din rezultatul
La deformarea de comprimare are loc creşterea densităţii şi
3. măsurărilor dimensiunile foii după contactul ei cu apa şi mai apoi după
formarea legăturilor noi de structură. În cazul comprimării mai
uscarea ei.
mari apare deformarea remanentă.
>Umiditatea şi activitatea chimică a hârtiei<
>ACŢIUNEA UMIDITĂŢII ASUPRA HÂRTIEI< În hârtie pot să rămână urmele acizilor, sărurilor, din cauza spălării
Hidrofilia hârtiei apare nu numai la umezirea în apă şi absorbirea ei, ci insuficiente a semifabricatelor
şi în cazul absorbirii vaporilor din aerul umed. La umiditatea normală acţiunea substanţelor chimice este
Proprietatea hârtiei de a absorbi umiditatea din aer (higroscopi- nesemnificativă, însă odată cu creşterea umidităţii se măreşte şi
citatea) depinde de structura hârtiei, gradul de rafinare, impregnarea, acticivitatea lor. Ele pot acţiona asupra fibrelor, ceea ce contribuie la
conţinutul substanţelor de umplutură. distrugerea terptată a hârtiei.
Umiditatea hârtiei depinde de condiţiile climaterice. La creşterea Umiditatea sporită activează fermentarea materialului fibros. În
umidităţii relative a aerului, umiditatea hârtiei creşte şi invers. rezultat, hârtia şi producţia imprimată ce se păstrează timp îndelungat în
17 Umiditatea hârtiei depinde de proprietăţile de sorbţie & desorbţie. 18
încăperi umede, se acoperă cu mucegai. În afară de aceasta, substanţele
 >PROPRIETĂŢILE OPTICE ALE HÂRTIEI< Luciul este manifestarea parţială a reflecţiei de oglindă. În acest caz
La proprietăţile optice ale hârtiei se referîă albeaţa/culoarea, luciul/ unghiul de reflectare va fi egal cu unghiul de cădere.
opacitatea, transparenţa şi proprietăţile de pătrundere a luminii.
De proprietăţile optice depind contrastul imaginii, precizia culorii şi în
rezultat calitatea producţiei.
Apariţia petei albe de lumină crează efectul optic special, utilzat la
Proprietăţile optice depind de modalitatea în care au loc reflectarea,
imprimarea coperţilor, ediţiilor de reclamă şi ilustraticve.
absorbţia şi trecerea luminii prin hârtie.
Luciul este conferit hârtiei în supercalandre, mai ales dacă pe
Hârtie pentru imprimare reflectă de la 60-85% de lumină, de la 60-
lumina suprafaţa ei este aplicată stratul de acoperire pigmentat.
85% decăzătoare
lumină,100%
de la 10% lumină trec prin stratullumina reflectată 60-85%
hârtiei.
Pentru determnarea luciului se măsoară intensitatea luminii reflectată
în direcţii diferite.
Luciul hârtiei cretate variază de la 40-70%, iar ahârtiei finisate în
calandre de maşină până la 10%.

razele pe o suprafaţă opacă razele pe o suprafaţă lucioasă

trecerea luminii 10%

>Proprietatea corpului de pătrundere a luminii... <

Albeaţa este proprietatea hârtiei de a reflecta lumina uniform pe toată ...se exprimă prin coeficientul de trecere a luminii. Un caz frecvent al
partea vizibilă a spectrului. Cantitativ albeaţa se exprimă prin coeficientul acestei proprietăţi este transparenţa, adică trecerea luminii fără difuzare.
de refletare, adică proporţional
Lrefl. cantităţii luminii reflectate alealbeţii
1-a caracteristică cea căzătoare. Un exemplu a materialului ttransparent este sticla.
r
K = Lcăzăt Pentru hârtie este caracteristică trecerea luminii cu difuzarea ei.
Transparenţa constituie un neajuns al hârtiei, deoarece, la imprimare,
elementele textului se pe partea refersă a colii. De aceea la fabricarea
Pentru determinarea gadului de albeaţa cu ajutorul aparatelor
hârtiei se tinde la scăderea transparenţei hârtiei.
fotoelectrice, se măsoară coeficienţii de reflectare a luminii reflectate în
Pentru scăderea transparenţei se alege compoziţia din materiale
zona albastră, roşie,. verde. Diferenţa coeficienţilor în diferite zone ne
fibroase, tipul rafinării grosiere, introducerea substanţelor de umplutură
arată devierea/ abaterea de la albeaţă în prezenţa uneia sau altei nuanţe
care sporeşte difuzarea lumnii.
[constitue a 2-a caracteristică a albeţii]. Practic, nuanţele de culoare nu
sepercep cu ochiul liber dacă diferenţa între coeficienţii de reflectare nu >SORTIMENTUL HÂRTIEI PENTRU IMPRIMARE<
întrece 5%. Devierea sau abaterea cea mai frecventă de la albeaţă, la
>Cerinţele impuse hârtiei pentru imprimare<
hârtia imprimată, este nuanţa galbenă.
Structura uniformă şi suprafaţa netedă ce recepţionează bine
Suprafeţele cu coeficienţii mai mare de 50% se percep cu ochiul liber
cerneala.
ca albe, cu grad diferit de albeaţă.
Gradul de albeaţă suficeient (înm cazul când hârtia nu-i
19 Albeaţa hârtiei pentru imprimare variază de la 60-95%. Suprafeţele 20
colorată), netransparenţa şi rezistenţa la acţiunea luminii.
Colorarea uniformă fără diferenţă de nuanţă.
 4. Rezistenţa mecanică suficientă şi prorietăţile de a se deforma sub
acţiunea sarcinii fără deformaţii vizibile.
5. Suprafaţa curată, cu impurităţi minime, fără pliuri, riduri, pete,
deformaţii mecanice şi alte defecte.
Sortimentul larg a hârtiei pentru imprimare se clasifică în:
Conform destinaţiei (hârtia pentru imprim-area Offset,

tipar înalt şi adânc)
Conform compoziţiei fibroase. Se utilizează trei tipuri de

compoziţii fibroase:
Compoziţie cu proporţie egală a celulozei şi
a)
masei lemnoase.
Celuloza şi preponderent m. lemnoasă
b)
M. lemnoasă şi preponderent celuloză
c)
Conform grosimii sau masei unui m2

În dependenţă de modul de finisare:

Calandrare de maşină
a)
Calandrare mată
b)
Finisarea în supercalandru
c)
>Hârtia pentru ziare<
Specificul producţiei pentru ziare este viteza imprimării ziarelor. Pentru
aceasta este nevoie de fixarea rapidă a cernelei, de-aceea hârtia pentru
ziare posedă proprietăţi de absorbţie necesare.
Hârtia pentru ziare posedă porozitate înaltă, în jur la 60% şi
densitatea de suprafaţă 0,6cm3.
Compoziţa fibroasă a hârtiei de ziar predomină masa lemnoasă, cel
puţin 75%, şi celelalte, de la 15-25% se află celuloza albită.
Gramajul hârtiei pentru ziar este de la 36-48g/m2.
Din cauza porozităţii înalte hârtia de ziar nu poate fi netedă, de aceea
ilustraţiile pe hârtia de ziar se obţin mai puţin calitative decât pe celelalte
hârtii.
Conţinutul substanţelor de umplutură nu depăşeşte 5%.
Hârtia de ziar se elaborează în rulou şi coli. Cea din rulou suferă sarcini
21de extinderi marii în timpul imprimării la maşini rotative, de-aceea se
>Hârtia pentru imprimarea Offset<
La imprimarea Offset transferarea cernelii de pe formă pe coala
imprimată se realizează prin intermediul plastinei de cauciuc-ţesătură
offset, deformarea căreia compensează neregularităţile hârtiei şi dereglării
neânsemnaate a maşinii de tipar.
A doua caracteristică a hârtiei offset impune hârtiei rezistenţa la
umiditate şi deformarea limitată la umezire, de-aceea hârtia offset are un
grad sporit de impregnare, de la 1,25 – 1,75mm.
Hârtia offset se realizeză cu rezistenţa sporită a structurii. Aceasta se
atinge prin fabricarea ei din celuloza de calitate înaltă şi prin limitarea în
componenţă a masei lemnoase, de-asemenea prin introducerea în masă a
impregnantului de legătură, în afară de cea hidrofobă.
Pentru imprimarea offset se elaborează hârtia offset cu sortiment
variat, cu gramaj de la 60g/m2. Hârtia offset se impregnează cu răşinile
sintetice în combinare cu amidon şi colofoniu. Impregnarea îi conferă
rezistenţa la apă, asigură rezistenaţa suprafeţei la smulgere şi prăfuire.
>Hârtia Cretată<
(hârtia cu strat pigmentat)
Hârtia cretată constă din hârtia bază pe care se aplică pe de o parte,
sau ambele părţi, stratul suspensiei cretate, care poate fi aplicată de o
dată sau de două ori.
Hârtia bază se confecţionează cel mai des din celuloza sulfit coniferă cu
adausul celulozei foioase sulfat, ceia ce sporeşte rezistenţa structurii
(lungimea de rupere şi rezistenţa suprafeţei). Hârtia bază se impregnează
cu adeziv şi se introduc substanţe de umplutură. În componenţa
suspensiei cretate intră pigmentul alb şi leant.
În calitatea pigmenţilor se utilizează caolin albit, cretă precipitată,
dioxid de titan, satinit (compus din calciu, aluminiu şi hidrat de ghips).
Satenitul îi oferă hârtiei cretate gradul de albeaţă sporit, netezime şi luciu.
În calitatea leantului pentru suspensia cretată servesc adezivi sintetici
[latex de butadien sterol, sare de natriu carboxilmetilceluloza (NaKMC)]
Înlocuirea leanţilor utilizaţi anterior (cateină şi amidonul) cu ccele sintetice,
asigură o calitate mai bună a hârtiei.
La confecţionarea hârtiei cretate, stratul pimentat de acoperire 22
se
 acoperire completă, la care care masa stratului de acoperire va fi 20-
25g/m2, a hârtiei cu gramaj de la 100-250 g/m2; şi hârtia cretată
subţire, masa stratului de acoperire va fi de la 7-10g/m2 cu gramajul
hârtiei de la 60-80g/m2.
Hârtia cu acoperire completă poate fi cretată o dată sau de două ori.
Cretarea dublă sporeşte netezimea, aspectul exterior, contribuie la
percepere mai bună a cernelei.
■Hârtia cretată în rulou subţire se confecţionează din hârtia bază
mai subţire, în componenţa căreia intră până la 50% masă lemnoasă
rafinată. Pe hârtia bază se aplică un strat subţire de acoperire. Gramajul
hârtiei nu depăşeşte 75-85g/m2.
Conform gradului de netezime, această hârtie cedează hârtiei cretate în
coli, însă depăşeşte considerabil hârtia fără stratul de acoperire. Pe aşa tip
de hârtie se imprimă producţia de cărţi, reviste.
■Hârtia cretată în coli cu luciu intens posedă un grad de luciu şi
netezime sporit. Aceasta se atinge prin următoarea operaţie: Uscarea şi
solidificarea stratului de acoperire are loc concomitent cu aplicare luciului
care se petrece în contact cu cilindrul metalic încălzit.
Netezimea şi luciul se obţin fără calandrarea repetată în supercalandre.
■Hârtia cretată mată se obţine prin calandrarea mată a hârtiei cu
stratul pigmentat de acoperire, cu ajutorul cilindrilor înzestraţi/acoperiţi cu
cauciuc aspru.
Un indice important pentru hârtia cretată reprezinte rezistenţa
suprafeţei ce se caracterizează prin viteza de imprimare la care se începe
distrugerea stratului de acoperire.
Pentru aprecierea calităţii suprafeţei hârtiei cretate se utilizează un
indice numit scoică. Aceasta reprezintă nişte adâncituri mici ce sau format
în rezultatul spumegării suspensiei cretate la aplicarea ei pe hârtie.
Adânciturile apar în locurile spaţiilor de aersparte. Scăderea spumegării se
atinge prin introducerea în suspensia cretată a substanţelor active de
suprafaţă.
>Hârtia din fibre sintetice<
Înlocuirea parţială sau deplină a fibrelor de celuloză cu cele sintetice
conferă hârtiei un şir de prorietăţi:
23
— Rezistenşa mecanică în stare uscată şi umedă
— Deformarea liniară minimă la umezire
Hârtia di fibre sintetice se confecţionează din fibre de poliacril,
poliamid, polieter şi spirt de polivinil. Introducerea în hârtie a 50% de fibre
de poliamid în amestec cu celuloză sulfat albită a permis consolidarea
rezistenţei la rupere ~50 ori [Polylith].
Hârtia Polylith se confecţionează din răşini polipropilen cu adaosul
amestecului calciului, deoxidului de titan pentru conferirea albeţii şi
aspectului mat.
UTILIZAREA:
 reclama, oformarea locurilor pentru vânzări, anunţuri
 hărţi geografice
 meniuri
 cărţi de vizită
 etichete pentru vestimentaţie
Polzlith poate fi imprimat prin metoda offset şi flexografică.
Caliatea înaltă pe hârtie sintetică poate fi obţinuută prin folosirea
cernelurilor speciale, cu o intensitate înaltă şi c-o viteză de uscare mai
mare.
Se recomandă înălţimea teancului nu mai mare de 18cm.
Uscarea constitue minimum 5ore. Pentru uscarea completă a cernelei,
înaintea operaţiilor de finisare, este nevoie de 12ore pentru uscare.
Folosirea uscării cu ultra-violetul sau cu Infra-roşu, contribuie la
uscarea mai mai rapidă.
DEZAVANTAJE: Uscarea lentă; capacitatea de absorbţie scăzută a
cernelei necesită tehnologia specifică şi materiale specifice.
>Cartonul<
Cartonul reprezintă un material în coli grosimea căruia variază, de la
0,5-3mm. Pentru confecţionaea cartonului se utilizează următoarele tipuri
de mase fibroase:
 celuloza chimică
 masa lemnoasă
 materia prelucrată (maculatura)
Există trei grupe principale de carton în dependenţă de tipul masei
fibroase:
24
carton albit
 carton pentru ambalaj
 Acest carton reprezintă carton pur egienic, ce constă din fibre naturale. Hârtia cartografică trebuie să fie rezistentă la uzură, la flexiuni repetate
Este utilizat pentru lucrări artistice şi ambalare, şi este alcătuit din 5 şi grad de albeaţă înalt.
straturi: 1- stratul superior Aceasta se confecţionează din celuloza sulfat şi sulfit şi este extrasă din
2>3>4 – din celuloză albită bumbac.
5(stratul inferior) Stratul albit de acoperire Gradul înalt de albeaţă se obţine prin adăugarea înalbitorului optic şi
■Carton pentru ambalaj – stratul din mijoc este compus din masă substanţelor de umplutură care se introduc în calităţi nu prea mari, pentru
lemnoasă situat între straturile celulozei chimice. a nu reduce din proprietăţile mecanice.
Cartonul pentru ambalaj utilizazat frecvent este carton ondulat, care se Gradul sporit de impregnare (mai mare 1,75mm) conferă hârtiei
confecţionează prin intermediul adeziunii straturilor de carton neted, cu rezistenaţa la umiditatea necesară la exploatarea hârţilor şi sporeşte
stratul cartonului ondulat. rezistenţa stratului superior.
Efectul ondulat al cartonului se obţine prin trecerea cilindrelor reliefate Hârtia cartografică se utilizează la imprimarea hărţilor geografice,
la temperatura de 160o. atlasurilor.
Carton ondulat poate fi de câteva tipuri: Pentru imprimarea hârtiei cartografice se foloseşte răşina de
Din 2 straturi [unul ondulat şi altul neted] fenolformaldehidă. Conţinut de cenuşă a hârtiei cartografice este scăzut, în
1.
Din 3 straturi [două netede şi unul ondulat în mijloc] jur la 5%, ceia ce influienţează pozitiv la rezistenţa hârtiei şi de-asemenea
2.
din 5 straturi [2 ondulate şi 3 netede, unul din ele care le scade cpacitatea de prăfuire.
3.
separă] Hârtia cartografică de obicei este obţinută din fibre sintetice din
■Carton Hromerzaţ reprezintă diversitatea cartonului p/ ambalaj şi poliamidă, în combinare cu celulozice. Hârtia din fibre de poliamidă posedă
poate fi de două tipuri : rezistenţa mecanică înaltă, atât în stare uscată cât şi-n cea umedă.
Tip OO - ce constă din două 2 straturi şi este ■Hârtia pentru etichetă autoadeziv.Orice material autoadeziv este
1.
acoperit cu strat alb pigmentat. compus din din mai mulţi componenţi.
Carton tip A – albit pe o parte. 1. Material pentru imprimare
2.
Ambalajele din carton ondulat se utilizează în scopul atenuării 2. Adeziv
sarcinilor apărute în timpul transportării produselor. 3. Suport
Lipirea straturilor ondulate cu cele netede se face cu adezivul de În calitatea materialului pentru imprimare poate fi hârtia, pelicula,
amidon. După lipire cartonul ondulat se usucă. 1-capul termic
folia. Al doilea strat reprezintă stratul adeziv pe bază de acril sau cauciuc.
Tipurile principale pentru carton ambalaj sunt: Duplex, Triplex, Termohârtia (hârtia termică) 2-stratul termoactiv

Hromerzaţ, Hromocarton, Cartoncelulozic şi Carton cretat. 3-stratul intermediar

La carton p/u ambalaj se impun următoarele cerinţe: 4-suportul hârtiei
 Legătura suficientă a straturilor

 Legătură suficientă a stratului de cretare cu

Acest tip de hârtie se utilizează în faxuri. În rezultatul acţiunii capului
cartonul termic, are lo ctopirea polimerului real sau a cerii –se formeează punctul
 Umiditatea cartonului nu trebuie să depăşească negru. 26
25 limitele admisibile Structura hârtiei reprezintă suportul bază cu acoperire termoreactivă.

laminat mai complex.
Avantajele termografiei: Consumul materiei prime reduse; viteza de
obţinere a imaginii.
Dezavantaje: Calitatea scăzută; posibilităţi reduse de redare a imaginii;
textul imprimat îşi pierdde repede aspectul iniţial.
>Hârtia pentru tipar înalt<
Principalele caracteristici ale hârtiei pentru tipar înalt, ce asigură
contactul ei cu elementele imprimate ale formei, sunt netezimea,
moabilitatea.
Pentru imprimare prin metoda tiparului înalt, a producţiei poligrafice cu
text, se editează hârtia subţire de la 60.80g/m2. Are un grad de
impregnare scăzut de la 0,25-0,5mm are conţinutul sporit şi are
conţinutul sporit a substanţelor de umplutură (16-20%), ce conferă
hârtiei moabilitatea şi netransparenţa.
În dependenţă de tipul producţiei se modifică şi caracteristicile hârtiei,
de ex: pentru o ediţie cu termen lung de esploatare sunt destinate tipurile
hârtiei Nr.1; pentru ediţii cu termen mediu şi mic de exploatare se
editează hârtia Nr.2 & Nr.3
>Hârtia pentru tiparul adânc<
Cerinţele impuse hârtiei pentru tipar adânc sunt: netezikmea şi
moabilitatea sporite; suprafaţa cu prăfuire minimală, fără prezenţa
particulelor străine.
Hârtia pentru tiparul adânc se confecţionează din materialul fibros
calitativ. Netezimea şi gradul de albeaţă sporite se atinge prin adăugarea
unei cantităţi sporite a substanţelor de umplutură.
Rafinarea materialului fibros, introducerea în masa de hârtie a
substanţelor de umplutură şi calandrarea îi oferă hârtiei o structură
uniformă şi densă, necesară pentru perceperea cernelei cu vâscozitate
scăzută, utilizată la tipar adânc.
Ăentru această hârtie este specific un grad scăzut de impregnare,
deoarece o cantitate sporită a substanţelor de impregnare va contribui la
asprimea excesivă a hârtiei.
27
>CERNELURILE>
>COMPOZIŢIA ŞI STRUCTURA CERNELURILOR PENTRU
IMPRIMARE<
Cernelurile pentru imprimare reprezintă materialul de bază destinat
pentru crearea imaginii pe suportul imprimat. Acestea trebuie să posede
anumite caracteristici optice şi tehnologice, necesare pentru petrecerea
procesului de imprimare şi fixarea suficientă pe colile imprimate.
Cerneala constă din: Pigment (faza dispersă)
Liant (faza lichidă dispersă)
În afara pigmentului şi liantului, cenelurile mai pot conţine diferite
adausuri, ce servesc pentru reglarea adeziunii, vâscozităţii, vitezei de
fixare (uscare) a cernelei şi alte caracteristici.
Pigmenţii sunt nişte prafuri microscopice albe, negru sau colorate,
insolubile în apă, ulei şi alţi dizolvanţi, utilizaţi pentru prepararea
cernelurilor.
Pigmenţii conferă cernelurilor pentru imprimare caracteristicile optice
şi unele proprietăţi fizico-chimice.
ă
Lianţii reprezintă mediul lichid al cernelei, compuşi din răşini, diferinţi
dizolvanţi şi adausuri.
Lianţii atribuie cernelurilor caracteristici de imprimare şi anume:
♠ Capacitatea de a se întinde într-un strat subţire şi uniform
♠ Să fie aplicată pe forma de imprimare
♠ Să posede capacitatea de a se transfera de pe formă pe
suportul destinat imprimării şi ca să se fixeze pe acesta
De-aceea condiţia generală şi principală pentru toate cernelurile este
capacitatea de a umecata forma imprimată şi suportul destinat imprimării,
cât şi să se fixeze pe el.
>SUBSTANŢELE COLORANTE<
Substanţele colorante reprezintă compus chimic ce posedă culoare şi
capacitatea de a conferi caracteristici cromatici altor corpuri. La aceştia se
referă pigmenţi insolubili în apă şi dizolvanţi tehnici, cât şi coloranţi solubili
în apă.
În clasa pigmenţilor se atribuie şi lacuri colorante insolubile, obţinuţi
28
din coloranţi în rezultatul reacţiilor chimice.
 Cerinţele impuse cernelurilor poligrafice, trebuie să posede: cu liantul îi apar caracteristici optice. De aceea caracteristicile cromatice
 Anumite caracteristici cromatice şi care fiind aplicate cu ale pigmenţilor se apreciază după cerneala gata.
liantul pe suprafaţa suportului să reproducă toate culorile
originalului >STRUCTURA PIGMENTULUI<
 Să posede intensitatea înaltă, ce ar permite fabricarea Caracteristicile fizico-chimice ale pigmenţilor influienţează asupra
cernele cu concentrarea minimă a pigmenţilor. calităţii şi comportării cernelurilor în procesul de imprimare, şi anume:
Dimensiunea particulelor pigmentului (gradul de dispersare); modul de
 Să formeze cu lianţi, în funcţie de destinaţie, cerneluri
transparente (de triadă), sau netransparente (de afiş, pentru repartizare ala acestora conform dimensiunii, capacitatea de adsorbire etc.
imprimarea pe scoarţe etc.) Gradul înalt de dispersare al pigmentului (dimensiunile mici ale
 Să nu-şi modifice caracteristicile cromatice la acţiunea particulelor) asigură stabilitatea sistemului dispers a cernelei cu
îndelungată a luminii rapartizarea uniformă a pigmentului în liant, favorizează proprietăţile de
 Să posede gradul înalt de dispersare (divizare), ceea ce imprimare a cernelurilor influienţează la intensitatea lor şi alte proprietăţi.
asigură formarea suprafeţei netede de pe coală şi n contribuie Gradul de dispersare a pigmenţilor influienţează la proprietăţile optice,
uzura formei de tipar intensitatea, transparenţa cernelei, la calitatea producţiei imprimate.
 Să posede capacitatea nu pra mare de ulei, pentru a Odată cu creşterea gradlui de dispersare intensitatea creşte.
permite umectarea suficientă de către liant, ceea ce
Capacitatea şi numărul de ulei reprezintă indicii convenţionali ai
structurează procesul de confecţionare a cerneurilor de
interacţiunii fizico-chimice a pigmentului cu liant şi reprezintă capacitatea
imprimare şi asigură repartizarea uniformă a pigmentului în
pigmentului în formă de praf să fie umectat de liant, să-l absoarbă şi să fie
cerneală
transformat în aspectul pastei. Pentru determinarea capaciităţii de ulei în
 Să fie rezistente la apă, spirt, uleiuri, toluen şi alţi
calitatea liantului se foleseşte ulei de in.
dizolvanţi
ă
Capacitatea de ulei este cantitatea minimală de ulei necesară pentru a
După componenţa chimică substanţele colorante se divizează în:
transforma praful în stare de pastă, fără acţiunea mecanică asupra
 Organice
pigmentului. Se determină în % ml – cantitatea linatului, g
 Anorganice m
M = l * 100 % mp – cantitateea pigmentului, g
După origine în: mp
 Obţinute natural
 Obţinute artificial
Capacitatea de ulei depinde de natura chimică a pigmentului, gradului
ă

În industria poligrafică pentru confecţionarea cernelurilor se utilizează

mai ales pigmenţi organici, inclusiv şi lacuri colorante, şi în cantităţi nu de dispersare, capacitea de absorbţie şi alţi factori.

prea mari pigmenţi anorganici. Număr de ulei – cantitatea lichidului (n - nonan) absorbit de 1g a
pigmentului în timpul măcinării, se exprimă în cm3/g.
>CARACTERISTICILE PIGMENŢILOR< Rezistenţa de lumină a cernelurilor are o însemnătate deosbită mai
Un şir de caracteristici ale pigmenţilor (cromatice, de structură, ales pentru producerea poligrafică supusă acţiunii îndelungate a luminii
capacitatea de ulei, rezistenţa la lumină, densitatea ş.a) nu numai (hărţi geografice, placarde, reproduceri artistice) care depinde natura
29 30
determină posibilitatea utilizării cernelurilor pentru imprimare, dar şi chimică a pigmentului şi structura lui.
 necesită un timp îndelungat, deaceea se foloseşte expunerea cu ajuorul intensitatea, dispersarea (dimensiunea particulelor), ceea ce sporeşte
lampelor de xenon, quartz. caracteristicile de imprimare tehnice. În primul rând pigmenţi organici, şi-n
Modificarea esenţială a culorii are loc sub acţiunea razelor violete şi calităţi nu prea mari pigmenţi de origine anorganică, obţinuţi pe cale
UV. Odată cu creştera umidităţii şi temperaturii aerului rezistenţa la lumină artificială.
scade.// Rezistenţa la lumină a pigmenţilor se determină pe calea Pigmenţii organici sunt compuşi de clasă aromatică ce conţin molecula
comparării cu pigmenţi, rezistenţa la lumină a cărora se ia drept etalon şi sa cromoform – grupa atomilor ce determină caracteristicile cromatice. Din
se apreciază după sistemul de puncte (maximal-10pt) această grupă fac parte grupa carbonil CO ş.a. În afară de acestea, în
molecula lor se mai conţin grupe auxiliare OH, NH
2.
Densitatea pigmenţilor organici este relativ nu prea mare şi variază
■Disazopigmenţii – conţin două grupe de azot N=N; se deosebesc
de la 1,4 - 2,5 g/cm3, acelor anorganici de la 2,0 – 7,8g/cm 3, deoarece
printr-o transparenţă înaltă, luciu, intensitatea înaltă, rezistenţa la
lianţii au densităţi ~1, atunci densitatea cernelei depinde în primul rând de
temperatură.
densitatea pigmentului. La rândul său, de densitatea cernelei depinde ă

În poligrafie se utilizează cel mai des substanţele colorante de

consumul ei la tipar, şi, deci, costul produsului (deoarece pentru
următoarele clase:
imprimarea tiparului va fi nevoie de mai multă cerneală cu densitatea mai
Coloranţi de arilmetan
mare). În afară de aceasta, pigmenţii cu densitatea sporită pot forma 
Coloranţi de azot
precipitat peste un timp oarecare, în rezultat cerneala se va stratifica în 
Coloranţi de xanten
pigment şi liant. Deci cerneala poligrafică reprezintă un sistem coloidal 
Coloranţi de ftaloceanină
format din pigment (faza dispersă) şi peliculogen (liant). Pigmentul îi 
În afară de aceasta, în dependenţă de proprietăţile tehnice şi
conferă cernelei culoare necesară, iar liantul fixează pigmentul pe
compoziţie chimică, substanţele organice colorante, utilizate în poligrafie,
suprafaţa hârtiei sau alt suport şi conferă cernelei caracteristicile de
se utilizează 3 grupe:
imprimare, adică: II
Subst. colorante indiferente sau pigmenţii
 întinderea cernelurilor cu ajutorul cilindrilor;
II. Coloranţi acizi
 suprapunerea într-un strat subţire pe forma de tipar,
III. Coloranţi de bază
hârtiei;
Coloranţii acizi prezintă sărurile solubile ale metalelor care îşi
 trecerea uşoară de pe forma şi pânză de cauciuc pe
manifestă caracteristicile acizilor şi unindu-se cu bază formează săruri.
suprafaţa hârtiei;
Specificul coloranţilor acizi este prezentă grupelor carboxile sau de
stabilirea propietăţilor.
 sulf.

>SUBSTANŢELE COLORANTE<
Substanţele colorante sunt compuşi chimici ce posedă culoare şi sunt
capabili să confere culoare şi altor corpuri. La aceştia se referă pigmenţi
insolubili în apă şi dizolvanţi tehnici, obişnuţi şi coloraţi, solubili în apă. Sărurile metalelor coloranţilor acizi se dizolvă bine în apă, iar în relaţia
În clasa pigmenţi se atribuie şi lacuri colorante obişnuiţi din coloranţi în III
de substituire cu metalele formează săruri insolubile în apă obţinându-se
rezultatul reacţiilor chimice. lac colorant.
31 Lacuri colorante, ca şi pigmenţii, se utilizează la fabricarea cernelurilor 32
Lacuri coloranţi sunt mai ppuţin rezistenţi la lumină decât pigmenţii,
poligrafice. sunt puţin solubili în apă şi spirt.
 Coloranţi acizi şi de bază, sub acţiunea precipitatului corespunzător, în
soluţii apoase, se transformă în combinaţii insolubile, lacuri colorante care
se utilizeză pentru fabricarea cernelurilor poligrafice.
■ Coloranţi de azot reprezintă clasa cea mai numeroasă. Aceştia
conţin câteva grupe de azot.// Culoarea coloranţilor de azot depinde de
natura grupelor de azot şi alţi factori şi variază de la galben până la
albastru-violet.
Coloranţii de azot sunt intensivi, au culoarea pură, rezistenţa pură la
acţiunea luminii (cca 6pt), însă nu toţi sunt rezistenţi la acţiunea spirtului,
uleiului de in, plastificatori şi to înalte.
Coloranţii de azot de utilizează la producerea cernelurilor de culoarea
galbenă, oranj, roşie, purpurie.
Azopigmentul purpuriu are următoarea construcţie a moleculei:
Pigmentul oranj rezistent:
Aceştia reprezintă pigmenţi ieftini care se utilizează pentru fabrica-rea
multori tipuri de cerneluri pentru toate tipurile de imprimare. Posedă
rezistenţa bună la acţiunea luminii, apei, bazelor, acizilor, conferă
cernelurilor proprietăţi suficiente de imprimare tehnice.
■ Coloranţi de arilmetan- sunt derivaţii metanului.// Cei mai
răspândiţi din această clasă sunt coloranţi de bază ce conţin aminogrupe
sau înlocuitorii acestora.
■ Coloranţii dexantin conţin radicali aromatici, posedă intensitatea
înaltă a culorii, rezistenţa bună la acţiunea luminii, puţină rezistenţă la
acţiunea spirtului, tolool şi alţi dizolvanţi.
34 Lacuri obţinuţi din aceşti coloranţi formează cu leantul cerneluri
■ Pigment galben rezistent la lumină
■ Pigment rezistent 23
Primul pigment formează cerneluri galbene pure, iar al doilea pigment
– cerneluri galbene de culoarea lămâiei (semitranspa-rente, cu proprietăţi
foarte bune de imprimare)
Se întrebuinţează la fabricarea cernelurilor galbene transpa-rente
pentru imprimarea în 3-4 culori.
■ Coloranţi Ftalocianină (de la roşi albăstrui până la galben verzui).
Sunt pigmenţi superiori de culoare albastră, verde, albastru-deschis.//
Coloranţii de ftalocianină reprezikntă un compus complicat unde atomii de
carbon alternează cu atomii de azot. Culoarea lor variază în dependenţă de
tipul metalului (Nikel, Cupru ş.a).//Pigmenţii de ftalocianină au intensitate
înaltă; suportă to până la 500oC fără a se descompune; sunt rezistenţi la
lumină , la acţiunea bazelor, şi majoritatea dizolvanţilor organici.
ftacianin-pigment de culoare turquoază _ _
■ Pigmentul negru de fum. În poligrafie se utilizează pe larg
cernelurile negre care constituie cca 35% din volumul total al cernelurilor.
În calitatea pigmentului pu prepararea cernelurilor negre serveşte
negrul de fum ce posedă culoarea neagră intensă, rezistenţa chimică la
diferiţi reactivi, şi capacitatea de a forma cu liant cerneluri cu proprietăţi
înalte de acoperire. Un alt avantaj este preţul relativ scăzut, însă acestui
pigment sunt îi sunt caracteristice şi unele dezavantaje: Straturile subţiri
ale cernelei posedă o nuanţă cafenie sau verzuie , p/u înlăturarea cărora,
în cernelurile negre se introduc pigmenţi de culoarea alabastră sau
violetă, ce joacă rolul nuanţării.
Negrul de fum constă din Carbon 90%, cantitate mică de Hidrogen,
35
Oxigen ş.a
 ■ Pigmenţi de hinacridon – sunt sintetizaţi nu demult. Culoarea
acestui pigment variază de la culoarea roz până purpur. Este unul din cei
mai utilizaţi pigmenţi. Se deosebeşte prin rezistenţa la lumină, la acţiunea
bazelor, acizilor şi alţi agenţi chimici.
■ Pigmenţi p/u cerneala de triadă trebuie să corespundă
standartelor internaţionale , în caz contrar exactitatea cromatică la
reproducţia originalului color va fi neexactă.
La tipar multicolor, când diferite culori şi nuanţe se crează pe calea
suprapunerii cernelurilor, pigmenţii trebuie să posede transparenţă,
intensitate, stabilitatea, proprietăţi bune de imprimare tehnice.
Triada constă din 3 culori de bază: Galben – Purpur – Albastru
 Pentru fabricarea cernelei purpurii se foloseşte lac de culoarea
rubin, ce se obţine din colorant de monoazot pe calea precipitării sării de
calciu.
Lacul posedă rezistenţa medie la lumină, la acţiunea acizilor, bazelor şi
dizolvanţilor organici. Intensitatea lui este de cca 70-72%
P/u cerneluei de culoare albastră de triadă se foloseşte pigmentul
albastu de ftalocianină. Rezistenţa la lumină este de cca 7pt, cu proprietăţi
cromatice bune.
P/U cerneala galbenă se foloseşte disazopigment
transparent 0.
■ Lacuri colorante florescente sunt destinate pentru imprimarea
produselor de reclamă, ilustraţii, bilete de invitaţie, ş.a.
Intensitatea acestor cerneluri este cu mult mai mare în comparaţie cu
cele obişnuite.// Cerneluri florescente se utilizează mai ales la imprimarea
trafaret.// Coloranţi florescenţi reflectă nu numai razele luminii vizibile
neabsorbite, ci şi razle UV, ceea ce conferă coloranţilor intensitatea înaltă.
În calitatea liantului se utilizează răşini sintetice.
ă
■ Pigmenţi anorganici- Începând cu sec.XIX, pigmenţii anorganici au
fost înlocuţi cu pigmenţii organici şi lacuri colorante care se deosebesc
printr-un sortiment variat de culori, grad înalt de dispersare, intensitatea
mai înaltă şi alte caracteristici.
Pigmenţii anorganici sunt săruri albe sau colorate, insolubile în apă sau
36în oxizii unnor metale.
Pigmenţii anorganici posedă o rezistentă înaltă la acţiunea luminii,
>I< Pigmenţii de culoare albă- hidrat de oxid; aluminiu (OH) ;
3
blanfix [cerneală transparentă]; ceruză de zinc ZnO, ceruză de titan TO
2
[are culoarea albă pură şi împreună cu liant formează cerneala cu
capacitate înaltă de acoperiren care se foloseşte pentru imprimarea pe
coperţi şi sunt accesibile].
>II< Pigmenţi anorganici coloraţi – în componenţa acestora se
conţin metale cu valenţa variabilă de ex.: Pigmentul milori conţine fier,
este un pigment albastru şi formează cerneluri transparente cu intensitate
înaltă. Cernelurile ce conţin în componenţa sda pigmentul milori, nu se
permite imprimarea ambalajului p/u substanţe chimice. Se utilizează
pentru nuanţarea culorii negre.
>III< Pigmenţii metalici [aurii şi de argint]. Pigmenţii aurii se obţin
din aliajul de aramă şi zinc, iar cei de argint se obţin din aluminiu.
Formaează pigmenţi cu capacităţi înalte de acoperire şi luciu intens: cel
mai des se utilizează pentru imprimarea pe scoarţe.
>LIANŢII<
Cernelurile pentru imprimare în afara pigmentului conţin şi liant, care
este faza lichidă ce uneşte particulele separate ale pigmentului într-un
sistem unic dispers. Lianţii determină comportarea cernelurilor în procesul
galbent
de imprimare şi îi oferă un şir de caracteristici importante de imprimare
tehnice. Una din cele mai importante caracteristici ale cernelurilor, şi
anume: capacitatea de a se fixa pe coală, depnde de liant.
Funcţie de specificul procesului tehnologic de imprimare, tipul
produsului şi al altor factori, se utilizează lianţii ce se fixează în rezultatul
următoarelor procese.
1. Formarea chimică a pelicule
2. Absorbirea
3. Evaporarea dizolvantului
Componenţii de bază ai lianţilor sunt:
 Peliculogeni
 Dizolvanţi
Lianţii reprezintă compoziţii complexe unde principalii componenţi sunt
substanţe ce formează pelicula solidă (peliculogeni şi dizolvanţi). 37
În calitatea peliculogenilor cel mai des se utilizează diferite produse de
 Derivaţiile colofoniullui se utilizează pe larg în calitatea peliculo- Pentru fabricarea lianţilor se mai folosesc uleiuri speciale p/u cerneluri ce
genului. //În aspect pur colofoniul practic nu-şi găseşte întrebuinţarea, conţin de la 40-70% de legături aromatice, de-aceea reprezintă dizolvanţi
deoarece constă din acizi de răşini care pot să interacţioneze cu pigmenţii, buni pentru răşini utilizate în poligrafie.
are temperatură scăzută de umectare, la încălzire nu prea înaltă divine Cu ajutorul dizolvanţilor de petrol este posibilă reglarea capacităţii de
lipicios. dizolvare, fiind adăugate în diferite proporţii.
În scopul înlăturării acestor dezavantaje se întrebuinţează colofoniul Conform gradului de volatilitate dizolvanţii se divizează în:
modificat. În afară de aceasta p/u lianţi se utilizează răşinile ce reprezintă Uşor volatili (tolool, etilacetat)
•
produsele prelucrării răşinilor de fenolformaldehidă. //Toate produsele Cu volatilitate medie (spirt etilic, butil acetat)
•
modificate ale colofoniului sunt răşini solide, de culoarea galbenă, deaceea Volatilitate scăzută (spirt izopropil)
•
se utilizează p/u lianţii cernelurilor colorate şi negre; se dizolvă bine în Practic nevolatil (uleiuri minerale şi vegetale)
• LIANŢII
uleiuri vegetale, formează peliculă rezistentă elastică, însă posedă
capacitatea de stabilizare scăzută a pigmentului în cer-neală. Deaceea,
deseori în componeţa liantului, în afara răşinii se mai introdic şi Formarea chimică Absorbirea Fixarea în rezultatul
stabilizatori, şi anume: răşini alchide cu vâscozitate înaltă. a peliculei evaporării dizolvantului

■Ciclocauciuc- este produsul cauciucului izopren, este o răşină

transparentă, solidă, de la culoarea galbenă până la cafenie, cu to de topire
>Fixarea chimică a peliculei<
mai mare de 150oC; se dizolvă în uleiuri vegetale şi unele uleiuri minerale.
Această grupă de lianţi formează pelicula solidă, elastică, în rezultatul
Ciclocauciucul se foloseşte mai des în componenţa lianţilor p/u cernelurile
proceselor chimice, de obicei ei constau din compuşi capabili la oxidare,
tiparului adânc.
polimerizare, capabili să formeze pelicula în rezultatul polimerizării cu
■Bitum – este o răşină naturală, solidă, de culoare închisă (cafeniu
eradiere (fotopolimerizare)
până la negru) şi este obţinută la prelucrarea petrolului.
1. Fixarea lianţilor în rezultatul polimerizării de-asemenea se
Bitum de lac se utilizează în componenţa lianţilor cernelurilor negre
bazează pe procesele chimice.
utilizate pentru imprimarea ziarelor, revistelor, cărţilor, însă se observă o
La acţiunea razelor UV are loc fotopolimerizarea răşinii ce asigură
scădere acestei răşini în componenţa cernelurilor.
fixarea liantului şi al cernelei.
În componeanţa lianţilor, în calitate de peliculogen se mai utilizează şi
Avantaje: Formarea peliculei se reduce esenţial.
alte răşini de ex: răşină de clorură de polivinil, răşina de epoxid.
Dezavantaje:-Uscarea cernelei cu solidificarea UV este redusă din
cauza preţului înalt, instalaţiile UV ce crează condiţii de lucru
>DIZOLVANŢII<
nocive.
Aproape toţi lianţii cernelurilor contemporane sunt dizolvanţii răşinilor
-Contribuie la corozia părţii metalice a maşinii şi
lichide cu masă moleculară joasă. Aceştia reprezintă produsele de
distrugerea cilindrilor de cauciuc.
prelucarare a petrolului, uleiuri vegetale, spirt ş.a.
2. Fixarea prin absorbire este posbilă doar pe materiale poroase,
Caracteristicile cele mai importante ale dizolvanţilor sunt:
• deaceea este rezultatul interacţiunii hârtiei cu cel al cernelei.
Capacitatea de dizolvare
Viteza de fixare şi calitatea peliculei de cerneală depinde de
• Viteza de evaporare
38 39
capacitatea de absorbire şi caracteristicile liantului.// Lianţii ce fac parte
• Culoarea
din această grupă constau din peliculogeni (răşini solide dizolvate în uleiuri
 Modul şi timpul absorbirii poate fi schimbat în dependenţă de
conţinutul şi vâscozitatea liantului, gradului de dispersare a pigmentului,
structura hârtiei.
Se va observa scăderea intensităţii culorilor cu trecerea lor pe revers la
imprimarea pe coală în cazul absorbirii excesive a cernelei.
Compoziţia lianţilor: Bitum, uleiuri.
Metoda de confecţionare a lianţior este accesibilă şi relativ simplă,
înnăs trebuie de ţinut cont că la imprimare, componenţa şi vâscozitatea
cernelei trebuie să fie în corespundere cu capacitatea de absorbire a
hârtiei.
3. Lianţii ce se fixează în rezultatul evaporării dizolvantului.
Aceşti lianţi reprezintă soluţie ................ răşinilor în dizolvanţi organici.
În calitatea dizolvantului volatil se foloseşte tolool, dar în calitatea
peliculogenului se utilizează răşinile cu proprietăţi mai stabile şi cu
formarea rezistentă a peliculei. În acest scop se introduc sol. de
ciclocauciuc.
Lianţii ce conţin dizolvanţi cu viteza de volatilitate medie se utilizează
p/u cerneluri ce sunt destinate p/u imprimarea suprafeţelor impermiabile
(peliculă, plastic). Toţi aceşti lianţi reprezintă soluţiile răşinilor solide în
dizolvanţi volatili.
Fixarea rezistentă şi unire pe suportul imprimat se asigură prin
introducerea în liant a plastificatorului.
Exemplele de compoziţie a cernelurilor p/u tipar adânc. Răşina
de epoxid, sol. p/u răşina de vinil în butil acetat p/u cernelurile p/u tipar
flexografic.
Conţinutul lianţilor p/u cernelurile flexografice:răşina
fenolformaldehidă de butilftalat, sol.în etil acetat.
Lianţii cu dizolvanţii ce au viteza de volatilitate scăzută sunt destinţi
pentru tiparul offset şi înalt.
Fixarea cernelei are loc odată cu evaporarea dizolvantului sub acţiunea
temperaturii.
Uneori p/u fixarea liantului sunt necesare dispozitive speciale de
uscare şi instalaţii de ventilare. Cu aceste cerneluri se poate obţine
40producţia policromă obţinută prin suprapunerea cernelurilor.
Compoziţia lianţilor p/u cernelurile offset: Răşina solidă ce
■Lianţii termoplastici reprezintă răşină ternoplastică solidă în
amestec cu ceara şi parafina. Înainte de imprimare cerneala solidă se
topeşte în aparatul de vopsit şi se aplică pe forma încălzită.
La trecerea de pe formă pe hârtie cerneala topită, în rezulatul răcirii
trece momentan în stare solidă (în acest caz lipseşte practic procesul de
absorbire).
Avantaje: Viteza de fixare// Lipsa dizolvantului
Dezvntje: Complicaţii legate cu încălzire în timpul imprimării.
sicativi- asigură viteza de formare a peliculei. Aceştia sunt sărurile
calciului, plumb, mangan, cobalt. Sicativi se adugă în cerneluri la
fabricarea lor cât şi-n cerneala gata.
 antioxidanţi- sunt catalizatori negativi care încetinesc procesul
chimic de formare a peliculei de cerneală. Se utilizează când cerneala se
usucă foarte rapid şi rămâne pe cilindri şi forme.
>Caracteristicile cernelurilor pentru imprimare<
Caracteristicile cernelurilor p/u imprimare determină calitatea
produsului poligrafic şi regimul procesului de imprimare şi de-aceea
cernelurilor poligrafice sunt impuse următoarele cerinţe.
1 Ele trebuie să posede anumite caracteristici optice şi să asigure
opţinerea imaginilor similare originalului.
2 P/u obţinerea colior imprimate calitativ în cadrul unui tiraj ,
cernelurile trebuie să fie uniforme, nu trebuie să se stratifice şi să
nu conţină particule mari ale pigmentului.
3 Trebuie să fixeze relativ repede şi rezistent pe suprafaţa
suportului imprimat
de 4 Adeziunea şi proprietăţile reologice trebuie să asigure petrecerea
proceselor tehnologice de imprimare.
La caracteristicile optice se referă indicii cromatici, transparenţa,
intensitatea, luciul, rezistenţa la lumină, rezistenţa culorii cernelurilor la
acţiunea dizolvanţilor şi substanţelor reactive.
Aceste caracteristici depind în mare măsură de caracterisiticile
pigmentului, însă combinarea proprietăţilor pigmentului şi liantului de-
asemenea influienţeazăla caracteristicile optice.
41
>Unele teorii cromatice ale compuşilor cromatici<
 În condiţii normale, la acţiunea luminii asupra corpurilor netranspa-
rente, toate razele spectrului vizibil pot să se reflecte aproape complet. În
acest caz corpurile se percep ca albe. Dacă razele se absorb complet, se
percepe culoarea nuanţa ca neagră şi numai la absorbirea selectivă, într-o
măsura mai mare s-au mai mică, apare culoarea.
Schimbarea culorii spre undele cu lungime mai mare se numeşte
adâncirea culorii sau efectul batocrom. În caz contrar are loc creşterea
culorii sau efectul hipocrom.
>Caracteristici cromatice ale cernelurilor <
Culoarea este rezultatul senzaţiei vizuale ce depinde de condiţiile de
eluminare, distanţei până la obiectul eluminat şi alţi factori.
Luminozitatea-reprezintă sursa răspândită de unitatea suprafeţei într-o
direcţie şi depinde de coeficientului de reflectare.
Lreflectat
ρ=
Lcăăzătoar
De obicei sursele luminii se reflectă de pe suprafaţă în diferite direcţii
fiind neuniforme după intensitatea, şi numai suprafeţele ideal mate
reflectă lumina în mod dispers şi uniform în toate direcţiile.
La reflectarea luminii acromatice cu ρ (coeficientul de reflectare)
apropiat de 100 va corespunde cu gradul de albeaţă înalt. Coeficientul mic
5-6% corespunde practic suprafeţei negre.
Toate culorile cromatice se caracterizează prin trei indici:
• Tonalitatea cromatică
• Intensitatea
• Luminozitatea
42
>Culoarea şi tonalitatea cromatică<
Lungimea de undă a culorii monocromatice determină una din
caracteristicile culorii, tonalitatea cromatică λ.
O altă caracteristică a culorii este saturaţia culorii.
Două culori pot fi considerate identice numai în cazul corespunderii
următorilor indici: tonalitatea, puritatea, saturaţia.
P/u măsurarea culorii poate fi utilizat colorimetrul, spectro-fotometru,
densitometru.
Luciul cernelurilor depinde de caracterul suprafeţei peliculei colorante.
Dacă suprafaţa este netedă, o mare parte a luminii se va reflecta identic
oglinzii şi coala imprimată va fi lucioasă şi contrastă. Acest efect se explică
prin formarea petelor de lumină nevopsite sub un unghi anumit. O altă
parte a razelor se reflectă în mod difuz, iar o mare parte a razelor trece
prin stratul de cerneală, îşi schimbă componenţa sa spectrală şi iese din
straturile colorate difuzându-se în toate direcţiile. De-aceea la examinarea
colii imprimate percepem de obicei razele colorante fără amestecul culorii
albe.
În dependenţă de tipul şi destinaţia producţiei imprimate, colile pot fi
mate şi lucioase.// Luciul colii tipărite este identic cu lucil hârtiei. El se
manifestă prin luminozitatea neuniformă a mostrei exminate şi este
rezultatul reflecţiei luminii sub unghi reflectat egal cu unhgiul luminii
căzătoare.
Luciul se formează în rezultatul reflecţiei de oglindă a luminii de pe
suprafaţa netedă. P/u obţinerea colii imprimate cu luciu înalt se utilizează
culori speciale lucioase.
P/u obţinerea peliculei de cerneală lucioasă se utilizează cerneluri cu
conţinut de răşini, pigment microdispers şi hârtia netedă. Pentru obţinerea
colilor lucioase ele se supun lăcuirii, presării cu peliculă.
43
 >Transparenţa şi capacitatea de acoperire/opacitatea cernelurilor Cernelurile p/u producţia cartografică se prepară de obicei din pigmenţi
pentru imprimare< rezistenţi la lumină, însă uneori, în scopul economisirii, se admite utilizarea
La imprimarea pe suport colorat sau materiale de copertare, pigmenţilor mai puţini rezistenţi şi mai ieftini.
cernelurile trebuie să posede capacitatea de acoperire suficientă şi să ■ Rezistenţa cernelurilor la acţiunea dizolvanţilor şi substan-
creeze imaginea exactă şi invers. ţelor reactive. La acţiunea cernelurilor cu apa, spirt, benzen şi alţi
La imprimarea policromă când diferite nuanţe se crează pe calea dizolvanţi, uleiurilor, acizilor şi bazelor, poate avea loc dizolvarea de
suprapunerii cernelurilor, acestea trebuie să fie transparente. aceştia a liantului sau pigmentului, ori schimbarea chimică a pigmentului,
Transparenţa şi opaitatea deprind de caracteristicile cernelei ca sistem în rezultat se va schimba culoarea imaginii şi în rezultat poate diminua
dispers. Prezenţa în cerneală a cantităţii mari a particulei pigmentului aspectul exterior al imaginii.
contribuie la refracţia luminii în interiorul stratului şi iese din acesta Solubilitatea şi schimbările chimice ale pigmenţilor depind în primul
neajungând până la suport. În acest caz cerneala este netransparentă. rând de natura chimică a acestuia, deaceea, p/u rezistenţa cernelurilor la
Practic, transparenţa cernelurilor depinde de caracteristicile unii sau alţi reactivi se aleg pigmenţi corespunzători; însă asupra rezitenţei
pigmenţilor, deoarece diferiţi lianţi au coeficienţi de rafracţie practic cernelurilor poate influienţa liantul: prezenţa în el a răşinilor sau altor
identici. pigmenţi solubili într-un oarecare dizolvant.
Transparenţa se caracterizează după sistemul de 10pt. reeşind din Funcţie de densitatea producţiei imprimate, cernelurile trebuie să
măsurările cu ajutorul densitometrului. posede diferite rezistenţe la acţiunea dizolvanţilor sau reactivilor (afişe,
Intensitatea este capacitatea cernelei de a conferi imaginii placate, cărţi, etichete); la acţiunea unor reactivi (ambalajele mărfurilor
caracteristicile optice necesare la consumul ei minim.// Metoda standartă chimice- să posede acţiunea sporită la acţiunea bazelor şi acizior).
p/u determinarea intensităţii constă în compararea cernelei experimentate Rezistenţa liantului şi cernelei la acţiunea dizolvanţilor este foarte
cu cea etalon de acelaşi tip.// Intensitatea cernelei depinde în primul rând importantă la lăcuirea producţiei imprimate, deoarece dizolvantul ce se
de caracteristicile pigmentului şi concentrarea lui în cerneală. conţine în lac poate afecta pelicula de cerneală.
Intensitatea se caracterizează prin mărimea invers proporţională
1 >Caracteristicile reologice ale cernelurilor
I=
grosimii stratului de cerneală: ⋅ 100%
d opt pentru imprimare<
Liantul lichid conferă cernelei fluiditatea. Fixarea particulei pigmentului
contribuie la formarea structurii solide, de aici rezultă specificul
I - intensitatea cernelei proprietăţilor mecanice (reologice) ce constau în combinarea fluidităţii şi

1- - un micrometru- grosimea stratului de cerneală luată ca normă p/u cernelurile offset formarea structurii solide.
d — grosimea optimală a stratului de cerneală în prezenţa căruia se obţine coala Proprietăţile reologice includ:
op
imprimată ce corespunde cu cea etalon. • Vâscozitatea
Intensitatea se măsoară cu ajutorul colorimetrului. • Fluiditatea
Intensitatea influienţează calitatea producţiei şi consumul cernelei.
Tixotropia [capacitatea la formarea structurii]
•
În cazul intensităţii înalte va fi nevoie de o cantitate mai mică a • Adeziunea
cernelei p/u obţinerea colii de culoare necesară.
Fluiditatea cantitativă se caracterizezază prin vâscozitea.
■ Rezistenţa la lumină caracterizează capacitatea cernelei de a-şi
44 Prezenţa pigmentului solid contribuie la agregarea – fixarea
45
păstra culoarea şi de a nu se decolora cu timpul la acţiunea luminii.
 Caracteristicile reologice influinţează la cmportarea crnelurilor în
procesul de imprimare, în primul rând proprietăţile reologice influienţează
asupra sistemului de vopsire a maşinii de tipar; influienţează la aplicarea
cernelei pe formă şi de pe formă pe suportul imprimat.
În cazul cernelei structurale ele se aplică unform pe forma de tipar, în
rezultatul colile imprimate devin mai puţin contraste. În cazul aplicării
cernelurilor structurale ele pot forma aţe lungi, şi-n cazul vitezei sporite
cernelurile pot să se prăfuiască. Vâscozitatea cernelei puţin vâscoase, de ex cerneala pentru impri-
marea ziarelor sau tipar adânc, se caracterizează pin timpul de scurgere în
secunde de un anumit volum al cernelei cu ajutorul vâscozimetrului.

În cazul evitării prăfuirii cernelei e de dorit utilizarea cernelei

structurale.
Caracteristicile reologice ale cernelurilor se cercetează cu ajutorul
vâscozimetrilor şi altor metode, de ex: pentru o caracteristică
convenţională se utilizează metoda de determinare a cernelurilor situate
între două suprafeţe de sticlă sub presiune. ■ Adeziunea cernelurilor pentru imprimare. Adeziuenea influ-
ienţează esenţial la comportarea cernlr. în procesul de imprimare şi la
calitatea producţiei imprimate.// Este neceasr de a deosebi 2 fenomene ce
au loc în timpul repartizării cernelei în aparatul cu cerneală, la aplicarea
acestei pe formă şi la transferarea ei pe suportul imprimat.
Primul fenomen este adeziunea cernelei cu suprafaţa de interac-ţiune
şi opunerea separării (poate greşit) stratului de cerneală de divizare între
Caracteristicile reologice se determină după diametrul petei extinse.
două suprafeţe.
■ Determinarea caracteristicilor reologice sub acţiunea propriei
Adeziunea reprezintă interacţiunea şi fixarea între ele a două
mase.
materiaşe sau corpuri diferite (cerneala şi cilindre; cerneala cu forma de
Cerneala cu ajutorul pistonului se pompează de jos pe înălţimea de
tipar, cerneala cu hârtia), în rezultatul interacţiunii moleculare.
1cm pe plastina orizontală şi se măreşte extinderea sub acţiunea propriei
Adeziunea depinde de structura chimică a cernelei şi suprafeţei cu care
mase.
interacţionează cerneala. Adeziunea mai depinde şi de fluiditatea cernelei.
1. Piston
Pentru asigurarea adeziunii este necesară apropierea maximă
2. Starea iniţială a cernelei
a .
3. Starea cernelei după extindere
46 Diferenţa dintre stări poate constitui de la 0-30mm (Δ) 47
 2
3