Sunteți pe pagina 1din 24

>INTRODUCEREA ÎN CURS< Materialele auxiliare se divizează în:


>CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND MATERIALELE POLIGARFICE< Specifică p/u poligrafie (materiale pentru confecţionarea

formelor , p/u confecţionarea valurilor sau cilindrilor de
Crearea tehnologiilor noi şi procesul tehnic începe prin elaborarea imprimare, materiale p/u fotoforme).
materialelor ca fundamentul noilor procese tehnologice. În poligrafie Materiale p/u destinaţii generale (care sunt utilizate şi-n alte

acestea sunt: alte domenii ale industriei [chimicate p/u spălarea formelor,
- Hârtia şi cernelurile (pentru tiparul alb-negru şi policrom) cilindrilor; materiale de ungere ş.a]).
- Adezivi (pentru fixarea blocului de carte şi altor materiale)
- Folie poligarfică, materiale protectoare şi decorative pentru Materialele poligrafice se pot utiliza la rândul

producţia poligarafică, materiale pentru copertare. lor în:

1. Pre press- materiale p/u formare


În legătură directă cu calitatea materialelor se află economia Press – Forme pentru imprimarea Dechel (serveşte la
2.
producerii. Preţul lor constituie circa 50-70% din costul total al producţiei reglarea presiunii) ; Plastine de cauciuc-ţesătură; Hârtia;
poligrafice, funcţie de produsul final; de aceea o însemnătate deosebită îi Cernelurile.
revine producerii materialeleor ce se fabrică cu cheltuieli minime ale Post press- Lacuri; Folia poligrafică; Pelicule;
3.
materiei prime scumpe: Hârtia din celuloză foioasă; Materiale de copertare Polimere
pe bază de hârtie etc..
Înlocuirea materiei prime naturale cu cea sintetică permite nu numai
economisirea resurselor naturale, ci şi diversificarea prpoprietţ. >CERINŢELE IMPUSE MATERIALELOR POLIGRAFICE<
Materia primă de bază trebuie să posede anumite proprietăţi
Materiale şi ameliorarea materie
materialelor primă
calităţii lorde(hârtia
bază sintetică; polimeri sintetici;
utilizate în specifică p/u poligrafie tehnologice şi anumite proprietăţi de consum.
adezivi sintetici).
poligarfie materie primă auxiliară
cu destinaţie generală La prop. de consum se referă: Proprietăţi optice (ce asigură calitatea
imaginii; Aspecrul exterior şi factura materialului); Proprietăţi ce asigură
producţia gata; Rezistenaţa la acţiunile mecanice şi rezistenţa la uzură.
Materialele poligrafice trebuie să posede proprietăţi tehnologice, ce
Materia primă de bază- intră nemijlocit în componenţa unui anumit determină interacţiunea materialelor poligrafice în procesul fabricării
produs poligrafic producţiei poligrafice, de ex:
Materia primă auxiliară- este destinată pentru deservirea proceselor în cazul hârtiei acestea sunt: netezimea suprafeţei; rezistenţa la rupere;

tehnologice. în cazul cernelurilor: lipicitatea optimală; viteza de uscare şi alţi factori.

 Materia primă de bază se utilizează: Cerinţele impuse materialelor poligrafice depind cerinţelor impuse
P/u imprimare (principalul material p/u imprimare reprezintă
• producţiei finale. Producţia poligrfc. trebuie să corespundă cerinţelor
hârtia, mai puţin cartonul, materiale de copertare şi acoperire)
editorilor/comandatariorl şi termenelor de fabricare a producţiei. În
În cazul imprimării speciale (metele; sticlă; materiale polimere)
• prezent fiecare interprindere îşi propune producţia cu preţul stabilit de ea
P/u crearea imaginii (cernelurie; folia poligrafică).
• şi totul depinde de materia primă cu prorietăţi de consum.
P/u prelucrarea semifabricatelor imprimate în producţia gata
01 • Funcţie de compexitate şi destinaţia ediţiei, cantitatea şi tipul
02
Clasificarea materialelor poligrf. funcţie de rol şi destinaţie Hârtia este un material uşor, subţire, compus din fibre vegetale
1. Hârtie p/u imprimare împletite şi fixate între ele.
Cerneluri p/u imprimare În afara materialului fibros, pentru conferirea proprietăţilor necesare,
2.
[**crearea imaginii] m.p.d.b în componenţa hârtiei pot fi introduse :
Substanţe de umplutură în formă de praf (caolin,
3. Aţa 
blanfix, deoxid de titan)
4. Tifon poligrafic
5. Adezivi Substanţe de impregnare (adezivi de provenenţă

6. Capital band naturali/ sintetici)
[**fixarea blocului] m.p.d.b Substanţe speciale (coloranţi, adausuri speciale)

7. Carton Hârtia universală ce ar corespunde tuturor proprietăţilor înainte de


8. Hârtie p/u copertare oricare produs poligrafic – nu există – de aceea, în prezent, sunt elaborate
9. Ţesături p/u copertare câteva mii tipuri de hârtii cu diferite proprietăţi. Aceasta se explică prin
10. Cerneluri p/u imprimare
faptul că hârtia, independent de tipul producţiei, trebuie să corespundă
[**Fixarea cărţii şi oformarea artistică] m.p.d.b
anumitor cerinţe, de ex:

11. Folia poli-că, lacuri Hârtia pentru imprimarea ziarului trebuie să posede

12. Pelicula p/u presare propeităţi înalte de absorbţie pentru fixarea rapidă a cernelei pe
[**finisarea scoarţei] m.p.d.b suportul de imprimare
Hârtia pentru imprimarea Offset trebuie să fie rezistentă la
13. Material p/u fotoforme

acţiunea umidităţii şi să posede o rezistenţă înaltă suprafeţei.
14. Material p/ Dechel
[**mater. ce asigură procese tehnologice] m.p.a.
>CELULOZA – BAZA HÂRTIEI<

15. Plastina de cauciuc-ţesătură


Fibrele ce constituie baza structurii hârtiei reprezintă nişte fibre subţiri

16. Substanţe chimice lungimea căroroa depăşeşte de 100-1000 de ori lăţimea.


17. Substnţ. p/u spălare, ungere Pentru producerea hârtiei este necesar ca fibrele să fie: elastice (p/u a
[**materie primă auxiliară cu destinaţie generală] se împleti la formarea colii de hârtie); să posede prorietăţi de fibrelare, cu
divizarea în particule mici numite fibrile; să posee proprietatea de a se uni
HÂRTIA
cu ajutorul forţelor moleculare p/u a asigura rezistenţa foii.
>NOŢIUNI GENERALE DESPRE HÂRTIE<
Elasticitatea este caracteristică tuturor fibrelor organice, însă
Celuloza lemnoasă Masa lemnoasă posibilitatea de fibrelare şi fixare o posedă numai fibrele naturale naturale
ce o conţine doar celuloza.

(C6H10O5)n n=coeficientul de polimerizare


met.sulfit met.sulfat albă brună rafinată termomecanică

Celuloza constituie materie primă de bază pentru confecţionarea


03 hârtiei – în aspect pur celuloza nu există! 04
Celuloza reprezintă un material alb, fibros, insolubil, infuzibil (care nu fibrelor de celuloză. În dependenţă de timpul fierberii se obţine celuloza cu
se dilată în apă) conţinut diferit de lignină:
Conform compoziţiei chimice, celuloza reprezintă o substanţă Celuloza moale, de la 1-2%
macromoleculară – glucida. În afară celulozei, celulele plantelor mai Celuloza medie, de la 3-4%
conţin o substanţă de încrustare – lignina – ce conferă fibrelor asprime şi Celuloza aspră, de la 5-6%
fragilitate.
Lignina nu este rezistentă la lumină, de aceea, fibrele ce conţin lignina, Masa lemnoasă reprezintă semifabricatul fibros pentru confec-
cu timpul se îngălbenesc. ţionarea hârtiei, obţinut prin calea măcinării mecanice a lemnului în mediu
La producerea multor tipuri de hârtie, asprimea fibrelor este nedorită, apos.
deoaree fibrele aspre şi fragile se împletesc greu şi din ele sete imposibilă În componenţa masei lemnoase intră atât celuloza, cât şi lignina.
obţinerea unei hârtii rezistente. Acesta este semifabricatul cel mai economic cu compoziţia materiei
Lignina poate fi înlăturată din celulue pe calea prelucrării chimice a prime de la 83-87%.
lemnului. Fibrele curăţite de lignină şi alte substanţe reprezintă celuloza Fabricarea masei lemnoase este mai simplă şi mai ieftină decât a
relativ pură. Conform naturii fizice, celuloza este substanţa organică în celulozei. În rezultat rămân mai puţine mai puţine deşeuri.
componenţă moleculei căreia intră: atomi de carbon, oxigen, hidrogen. Există mai multe tipuri de masă lemnoasă:
m. l. albă m. l. brună m. l. termomecanică
>SEMIFABRICATELE DE BAZĂ P/U FABRICAREA HÂRTIEI<
M. L. Albă se obţine pe calea defibrării. Pentru aceasta, balanţele
Semifabricatele reprezintă materialele fibroase din care se confec- curăţite de coarjă, se încarcă în defibrer unde are loc măcinarea cu
ţionează hârtia. Ele se extrag din materia vegetală (bumbac, paie,dar cel ajutorul pietrelor.
mai frecvent din mase lemnoase). În acest scop se mai utilizează şi astfel Piatra se spală cu apă fierbinte, ceea ce uşurează măcinarea, în
de plante: paie, tulpină de tutun, rămăşiţe din mase lemnoase ş.a rezultat ligninul se plastifică şi fibrele devin mai moi.
Toate celulele vegetale conţin celuloza, hemiceluloza lignina, albumina, Masa obţinută se curiţă de nisip, aşchii, şi alte impurităţi. Însă
răşini, substanţe minerale. prezenţa ligninei îi oferă asprime masei lemnoase, ceea ce împiedică
Celuloza lemnoasă- reprezintă materialul fibros de calitate împletirea fibrelor şi scade din rezistenţa hârtiei. De aceea p/u
superioară. Acesta se obţine din lmn pe calea înlăturării ligninei, prin confwecţionarea hârtiei, m. l. se utilizează în amestec cu celuloza.
prelucrarea chimică a lemnului. M. L. Brună se obţine prin defibrarea lemnului, opărit preventiv la
temprt. înaltă şi presiune, pentru umflarea, umectarea masei. În rezultat,
defibrarea se uşurează, însă acţiunea temprt. contribuie la umectarea
>METODA SULFIT ŞI SULFAT<
În ambele cazuri pregătirea lemnului constă în următoarele: ligninei.
Lemnul M. L. Rafinată reprezintă diversitatea m. l. albe. Se obţine prin
se taie în aşa numite balanţe/buşteni, care se curăţă mai apoi de măcinarea lemnului, mărunţit în aşchii, în utilaj numit rafinator. Aşchiile
coarjă; mai apoi aşchiile se tai de liungime aproximativă 20mm şi se introduc cu ajutorul curentului de apă între dicscutrile rotitoare.
grosimea 3/5mm care mai apoi se sortează. Particulele măşcate se îndreaptă spre măcinarea repetată.
În cazul metodei sulfit, celuloza se obţine din copaci coniferi, cu un Masa rafinată conţine mai multe particule cu fibre lungi şi de aceea
conţin scăzut de răşină. Aşchiile se încarcă în cazane închise ermetic în are proprietăţi de formare a hârtiei mai bune decât masa lemnoasă

05care se toarnă acid, şi anume CH(HSO3)2- bisolfit de calciu. Fierbierea are obţinută în defibrer. 06
loc la temperatura=1400-1500 timp de 8-12 ore. După fierbere, masa M. L. Termomecanică se obţine în rezulatatul prelucrării aşchiilor în
Pentru fabricarea hârtiei de o calitate mai joasă pot fi utilizate fibrelşe După fiecare fiecare operaţie masa se curăţă de particule străine.
de popuşoi, trestie, tutun, ş.a.m.d.
Rafinarea constă în prelucrarea mecanică a materialului fibros în
Sursa materiei prime secundare la producerea hârtiei poate servi şi
mediu apos. În rezultat fibrele capătă proprietatea de formare a structurii
maculatura. Această materie primă se curăţă de cerneală, se desface în
hârtie şi a spaţiilor interfibroase.
fibre şi se adaugă în masa de bază p/u confecţionarea cartonului şi alte
Fibrele devin mai plastice, elastice, suprafaţa se măreşte pe seama
tipuri de hârtie de calitate joasă.
dilatării şi fibrelării.
Înalbirea semifabricatelor- p/u sporirea gradului de albeaţă,
P/u rafinare se foloseşte utilajul de proprietate înaltă şi anume morille
materia fibroasă se supune înalbirii, adică prelucrării chimice, p/u
conice sau cu disc.
distrugerea coloranţilor, răşinilor şi a altor substanţe.
În timpul rafinării are loc hidratarea, dezmembrarea şi scurtarea fibrei,
În calitatea înălbitorilor se utilizează acizi (clor, dioxid de clor ş.a)
deoarece lungimea optimală a fibrelor constuie de la 0,5-1mm, şi firele
Cea mai efectivă şi economică reprezintă „înalbirea pe trepte”,
prea lungi formează cheguri, ghemuri, ceea ce poate distruge structura
efectuate în câteva etape (înalbirea celulozei sulfit):
hârtiei şi scade calitatea ei.
Prelucrarea materialului cu clor în condiţii de clorare a ligninei
 Scurtarea este nevoie mai ales pentru masa de bumbac, şi mai puţin
Prelucraea cu soluţii alcaline, în scopuldistrugerii ligninei
 p/u masa lemnoasă cu fibre scurte.
Înalbirea cu dioxid de clor sau apă oxigenată

Există rafinare grosieră şi rafinare fină.
După fiecare etapă masa se spală, în scopul îlăturării chimicatelor. În
rezutaul înalbirii, din celuloză se înşătură rămăşiţile de ligninei şi albeaza În cazul rafinării fine, cuţitele în utilaj sunt ascuţite şi situate la o
ei creşte. De ex: Albeaţa celulozei sulfit se măreşte de la 60-65%, până la distanţă mică unul de celălalt de ciraca 0,1mm. În rezultatul acestui tip de
90%, iar a celulozei sulfat de la 40% până la 48%. rafinare obţinem hârtie cu porozitate înaltă.
Înălbirea masei lemnoase şi semicelulozei constă în prelucrarea lor cu În cazul rafinării grosiere cuţitele neascuţite sunt situate la o distanţa
agenţi de oxidare (peroxizi). P/u aceasta se folosesc şi substanţe care mai mare de circa 1mm, şi-n urma rafinării grosiere se obţine o hârtie
decolorează lignina, însă cu timpul, la acţiunea luminii şi a aerului are loc densă, netedă, cu porozitate scăzută.
oxidarea reversibilă şi îngălbinirea ligninei.
Impregnarea este prelucrarea fizico-chimică a hârtiei pentru
>FABRICAREA HÂRTIEI< scăderea hidrofilităţii hârtiei şi p/u a uşura legătura între fibre.
Fabricarea hârtiei şi cartonului constă din următoarele etape: Există 2 metode de impregnare:

 Pregatirea masei de hârtie 1. Impregnarea în masă (substanţele de impregnare se


Formarea hârtiei introduc în masa de hârtie până la formarea ei)

 Finisarea hârtiei 2. Impregnarea de suprafaţă (când substanţa se aplică pe
Fabricarea hârtiei constă din formarea colii din material fibros. Aceasta suprafaţa hârtiei gata la finisarea ei)

are loc pe plasa maşinii de fabricarea a hârtiei, în rezultatul îlăturării apei


Impregnarea din colofoniu are loc în masă. În calitatae de adus
din masa de hârtie.
hidrofob se folseşte răşina de colofoniu. În acest scop se prepară dispersia

07 Pregătire mase de hârtie include: apoasă numită adeziv de colofoniu, prorietăţile de absorbire a hârtiei scad.
08
 Rafinarea materialului fibros
 Impregnarea masei de hârtie
Formarea hârtiei – constă în formarea structurii colii de hârtie, prin
filtrarea apei din masa de hârtie. Odată cu filtrarea apei, fibrele să alătură,
Impregnarea de parafină şi colofoniu-parafină. Pentru impreg-
se împletesc, se aşează pe plasă formând un carcas.
narea hârtiei se mai foloseşte şi parafina, fiind un material mai accesibil,
Formarea hârtiei se efectuiază în maşina de fabricat hârtie, care constă
însă impregnarea cu parafină se uşurează în cazul când se adaugă
din 4 sectoare:
colofoniu.
1. sectorul de plasă
Adezivul de parafină are un şir de avantaje faţă de cel de colofoniu:
2. sectorul de presare
Creşte calitatea impregnării

3. sectorul de uscare
Scade formarea spumei

4. sectorul de finisare
Preţul de impregnare la fel scade.
 Sectorul de presare reprezintă plasa ce se mişcă în continuu, cu
lăţimea de la 8 – 10m, întinsă între cilindri.
Impregnarea de legătură- Impregnarea cu substanţe de legătură
Înainte de a fi repartizată în sectorul de plasă, masa de hârtie se
are loc în masă, iar în cazul necesităţii şi la suprafaţa hârtiei, pe calea
curăţă şi se toarnă sub presiune pe plasa maşinii de fabricat hârtie. Apa
aplicării soluţiei adezive pe hârtia gata.
din masă trece prin plasă, pe care rămâne stratul materiei fibroase cu
Aceştea sunt adezivi: amidon, adezivi de provenenţă animală,
substanţe de umplutură şi alţi componenţi. Apa duce cu sine o parte a
carboxilmetilceluloză etc. Aceşti adezivi sporesc rezistenţa fixării fibrelor în
substanţe de umplutură şo particule mărunte. În scopul reţinerii acestora
structura hârtiei. În rezultat sporeşte netezimea ei, rezistenţa, şi scade
în masa de hârtie, înainte de formarea ei, se introduce polimeri hidrofili, în
capacitatea de prăfuire.
cantităţi mici. În rezultat, uniformitatea hârtie creşte. Masa din plasa se
*gradul de impregnare se măsoară în mm
ăă finisează cu cilindrul, trecând prin care hârtia pierde 80-85% de umiditate.
Introducerea substanţelor de umplutură- În scopul sporirii
Pânza devine densă într-atât, îcât ea poate fi scoasă din plasă şi transmisă
gradului de albeaţă, de netezime, şi p/u a reduce pătrunderea luminii prin
în partea de presare fără dezlocarea fibrelor şi ruperea pânzelor.
hârtie, în masa de hârtie, se introduc substanţe de umplutură ce
În masa de hârtie , ce se mişcă cu o viteză sporită, are loc orientarea
reprezintă nişte subst. albe, în formă de praf, substanţe minerale insolubile
fibrelor în direcţia de deplasare a plasei. Curntul continuu a masei de
în apă (caolin, dioxid de titan TiO , Bariu, Talc)
2 hârtie se deshidratează treptat sub acţiunea vacuumului creat în cutia de
Particulele substasnţelor de umplutură se reţin mecanic cu ajutorul
pompare şi şi cilindrul situat la capătul plasei.
fibrelor hârtiei.
Hârtia are netezima diferită din fiecare parte a pânzei.
Substanţelede umplutură conferă hârtiei albeaţa sporită.
Pe partea alătuatată de plasă rămân urme de la ea şi de-aceea
Deoxid de titan scade esenţial transparenţa hârtiei şi se foloseşte la
netezimea părţii de plasă este mai scăzută decât cea superioară.
fabricarea hârtiei subţiri.
Din partea de plasă, hârtia ce conţine ~18-22% fibre, se deplasează în
Substnţ. de umplutură sporesc masa hârtiei şi în rezultat scade
partea de presare, unde ea se supune deshi-dratării şi îndesări. Conţinutul
consumul materialului fibros.
fibrei atinge 30-40%.
Nuanţarea şi vopsirea – P/u a conferi hârtiei gradul sporit de În sectorul de presare pânza de hârtie umedă trece prin cilindri metalici.
albeaţă, în masa de hârtie se mai introduce, în afara subst. de umplutură,
Cilindrii netezesc hârtia, înlăturând parţial urmele plasei, ce sporeşte
o mică cantitate a substanţelor colorante, violete şi albastre. Ele absorb
din calitatea hârtiei şi contactul ei cu suprafaţa cilindrelor de
razele spectrului galben şi înlătură nuanţa galbenă a fibrelor. O astfel de
uscare. În sectorul de presare umiditatea pânzei de hârtie scade
metodă se numeşte nuanţarea.
09 până la 60-70%. 10
P/u atingerea unui efect special, se mai introduc subst. florescente,
Apoi pânza trece în setorul de uscare, unde pânza trece prin mai mulţi
cilindri metalici încălziţi cu aburi.
După aceasta, pânza de hârtie trece în sectorul de finisare. >PROPRIETĂŢILE HÂRTIEI<
Secţia de finisare a maşinii de fabricat hârtia include calandrul, şi
Hârtia se caracterizează prin următoarele proprietăţi: proprietăţi fzice,
instalaţia. prop. mecanice, prop. optice.
Unele propriet. fizice ale hârtiei influienţează la calitatea producţiei
Skema maşinii de fabricat hârtie constituind totodată şi proprietăţile de consum: prop. optice, mecanice,
rezistenţa la lumină.
LIPSĂ Prop. HÂRTIEI

MECANICE FIZICE OPTICE


--Deformare --capacitatea --Gradul de albeaţă
--remanescente de sorbţie --Transparenţa
--reversibile
--hidrofilia --Luciul
--Extindere --higroscopice --Factura
--Comprimare --de structură
Finisarea. În secţia de uscare a maşinii formarea hârtiei se finisează,
--Elasticitate
însă, p/u consolidarea calităţii, conferirii proprietăţilor corespunzătoare şi -- masa
--Plasticitate -- grosimea
aspectului exterior, ea se supune finisării. --Rezistenţa -- densitatea
--la rupere -- porozitatea
Calandrarea. De regulă, toate tipurile de hârtie sunt supuse --flexiuni repetate -- netezimea
calandrării în maşina de fabricat hârtia şi anume în sectorul de finisare. În --suprafeţei la
smulgere
acest scop, după sectorul de uscare, în maşină se adaugă calandrul de --la flexiune
maşină.
Hârtia în procesul imprimării se supune diferitor acţiuni mecanice:
Acesta constă din câţiva cilindri situaţi unul de-asupra celor lalţi. comprimări, flexiuni, extinderi care apar şi-n procesul expluatării ediţiei.
Trecând între cilindri, hârtia se comprimă sub presiunea lor. Fibrele se În afara acţiunilor mecanice, hârtia se supune acţiunii luminii,
umidităţii, temperaturii. Prin toate aceste încercări hârtia trebuie să treacă
alătură, substanţa de umplutură trece între ele şi umple neregularităţile fără schimbări şi să-şi păstreze proprietăţile şi-n procesul de expluatare.
suprafeţei. În rezultat grosin’mea se micşorează, densitatea creşte.
Proprietăţile hârtiei care asigură petrecerea normală a procs.
Trecând prin calandru, hârtia gata se bobinează în rulou. La necesitate
tehnologice [imprimare, broşare, finisarea producţiei imprimate] se
hârtia se supune prelucrării adăugătoare în supercalandru. Acesta se numesc tehnologice; şi ele se referă la:
deosebeşte de calandrul obişnuit prin aceea că cilindrii mecanici alternează  Regularitatea şi netezimea suprfeţei ce asigură
contactul hârtiei cu forma
cu cilindrii din coli de hârtie presată. Aceasta sporeşte considerabil  Moabilitatea, adică posibilitatea hârtiei de a se îndrepta
netezimea şi conferă luciu. În dependenţă de destinaţie, hârtia se produce sub presiune.
 Propr. de absorbţie, propr. care permit petre-cerea şi
de următoarele tipuri: fixarea cernelei pe coala imprimată.
Fără finisare  Propr. mecanice (de rezistenţă şi deformare) datorită
— cărora hârtia suportă diferite acţiuni în procesele
Trecută prin calandru de maşină tehnologice

Finisată în super calandru  Caracteristice optice (albeaţa, treansparenţa, luciu) – ce
— determină contrastul şi obţinerea exactă a imaginii.
Finisată în calandru, obţinând efect mat (calandrarea

mată)
11 12
O mare însemnătate o au şi proprietăţile de consum: adică acele >Neuniformitatea hârtiei şi proprietăţile hârtiei<
proprietăţi ce determină aspectul exterior a producţiei imprimate şi asigură
trăinicia ei. La aceasta se referă: 1. Fibrele se orientează de-alungul suprafeţei colii, de-aceea în

Rezistenţa la acţiunea luminii direcţia perpendiculară hârtia are o altă structură decât în cea

Rezistenţa la schimbarea condiţiilor atmosferice longitudinală

Proprietăţile optice
 2. Neuniformitatea structurii hârtiei constă în diferenţa a două
părţi: a părţii de plasă & superioare.
>PROPRIETĂŢILE FIZICE<
3. Neuniformitatea structurii hârtiei este rezulatatul repartizării
Din propr. fizice fac parte caracteristicile de structură a hârtiei [masa,
neuniforme a masei de hârtiei.
grosimea, densitatea, netezimea] şi propr. de sorbţie [higro-spicitatea,
hidrofilia] 4. Un alt defect al structurii apare la pregătirea masei de hârtie
Despre structura hârtiei ne dă o imagine clară următoarele proprietăţi: (particule străine, murdărie, aşchii), aceasta scade din aspectul
grosimea hârtiei, gramajul hârtiei, densitatea hârtiei & porozitatea. exterior al hârtiei, şi poate cauza deformarea elementelor imaginii.
Grosimea fiind o caracteristică principală a hârtiei, influienţează asupra Particulele aspre pot zgârâia elementele de imprimare ale formei ,
celorlalte propr. ale hârtiei de ex: odată cu creşterea grosimii se măreşte ceea ce de-asemenea scade din calitatea producţiei Un alt defect
rezistenţa hârtiei şi scade transparenţa ei. cauzat de particule străine este formarea orficiilor.
În poligrafie se foloseşte hârtia cu grosimea de 0,03 – 0, 25 mm.
De obicei hârtia p/u imprimare are grosimea de la 0,07 – 0,1mm. >Caracteristicile suprafeţei hârtiei<

Masa unui metru pătrat, sau gramajul, reprezintă un indice indirect al Calitatea foilor imprimate depind în mare măsură de contactul formei
grosimii. În poligrafie se utilizează hârtia cu gramaj de la 25 – 250g/m2 şi şi hârtiei.
carton cu masa până la 800 g/m2. Neregularităţile reliefului suprafeţei hârtiei pot împiedica contactul ei
Densitatea de suprafaţă [d] se determină ca raportul dintre masa colii cu forma, în rezultat unele elemente ale imaginii se imprimă incomplet. La
de hârtiei la volumul ei şi se măsoară g/cm2. aprecierea reliefului suprafeţei hârtiei deosebim netezimea &
m uniformitatea.
d=
v Netezimea este lipsa micro-neregularităţilor, iar uniformitatea este
Densitatea hârtiei este legată indirect cu porozitatea.
păstrarea nivelului general a suprafeţei.
Porozitatea reprezintă spaţii interfibroase ale hârtiei sau porii
Relieful suprafeţei hârtiei se formează sub influienţa mai multr factori:
Porozitatea se determină prin raportul Volumului porilor către Volumul
1. Nerespectarea regimurilor de alimentare a masei de hârtie
hârtiei.
2. La rafinarea necalitativă a fibrei
Porozitatea înaltă uşurează absorbirea cernelurilor şi alte substanţe
3. Formarea nodurilor/cuagulanţilor
lichide.
Calcularea porozităţii se complică prin necesitatea determinării Introducerea substanţelor de umplutură şi calandrarea micşorează

substanţelor de umplutură. neregularităţile însă nu le înlătură complet.

Conţinutul substanţei de umplutură se determină reieşind din Calandrarea are o influienţă pozitivă pentru a crea un relief uniform,

conţinutul cenuşii ce se formează la arderea hârtiei. În dependenţă însă încercarea de a perfecţiona suprafaţa hţrtiei pregătite insuficient cu

conţinutului substanţelor de umplutură deosebim: ajutorul calandrării intensive, contribuie la scăderea calităţii acesteia.

Hârtia cu conţinut scăzut de cenuşă, până la 6%


13  14
 Conţinut mediu 6 – 18%
>PROPRIETĂŢILE MECANICE< reversivă), însă dacă hârtia se află câteva zile în stare răsucită ea nu-şi
Proprietăţile mecanice ale hârtiei asigură rezistenţa la uzură şi trăinicia recapătă forma sa iniţială (deformaţie remanentă).
ediţei. Rezistenţa este necesară pentru aceea ca hârtia să nu fie distrusă în La păstrarea rulourilor de hârtie în stare orizontală, sub acţiunea
procesul fabricării producţiei poligrafice; să suporte prsiunea la imprimare, greutăţii rulourilor superioare apar adâncituri în rulourile inferioare. În
să nu fie ruptă în sistemul ductor al hârtiei. rezultat pe hârtiei apar riduri care scad din calitatea.
O importanţă mai mare o au proprietăţile de deformare, deoarece Lungimea de rupere – reprezintă lungimea de rupere calculată a
operaţiile tehnologice principale se petrec cu deformarea hârtiei de aceea unei astfel de fâşii de hârtie care, fiind suspendată de un capăt, se va rupe
atât regimurile tehnice, cât şi calitatea producţiei depind de proprietăţile q – masa unui m2 de hârtie
sub acţiunea propriei mase.
de deformare ale hârtiei: elasticitatea, extinderea, comprimarea. Q Q – sarcina de rupere
L=
Deformarea comprimării- sub acţiunea sarcinii aplicată suprafeţei a*q a – lăţimea fâşiei
hârtiei, aceasta se comprimă. Comprimarea are loc în rezulatul îndoirii
L – lungimea de rupere
fibrelor care necesită un efort mai mic decât tracţiunea. Comprikmarea
excesivă contribuie la schimbarea structurii hârtiei, şi-n primul rând la
creşterea intensităţii şi reducerea porozităţii.
În afara comprimării hârtiei, presiunea formei de tipar contrinbuie la Rezistenţa la flexiune repetată. O importanţă practică posedă
extinderea locală a hârtiei şi la capetele elementului imprimat. În scopul proprietatea hârtiei de a suporta, fără distrugere, flexiuni repetate. În
împiedicării reliefului pe coala imprimată este necesar ca aceste deformaţii acest caz partea superioară a hârtiei suportă deformaţii ce depăşesc
să fie reversive. maxima extinderii.
În una din cauzele remanente, reprezintă creşterea densităţii în Proprietăţile hârtiei de a suporta flexiuni repetate se explică prin
regiunea comprimării. A doua cauză a deformaţiilor remanente este porozitatea eişi elasticitatea fibrei. Deaceea , în regiune de deformare, are
extinderea pe conturul elementului imprimat. Aceasta contribuie la apariţia loc nu doar extinderea ci şi comprimarea.
deformaţiilor remanente şi ruperile locale în structura hârtiei, deaceea, Deformaţiile de extindere locale sunt într-atât de mari, încât o parte
pentru compensarea netezimei insuficiente a hârtiei, nu se permite din legături se rup la un moment dat.
folosirea presiunii excesive pentru obţinerea imaginii clare. La flexiuni repetate se ia în consideraţie cantitatea flexiunilor duble,
Deformarea la flexiune – La flexiune partea exterioară a colii se rezistenţa la flexiuni repetate a hârtiei scade dacă ea se prelucrează dintr-
extinde, iar cea inferioară se comprimă. Deformarea se măreşte odată cu o fibră mai aspră.
grosimea şi cu mişcarea razei de flexiune. Hârtia subţire va fi deformată în În direcţia sensului de fabricaţie hârtia are o rezistenţă mai mare la
cazul razelor mici ale flexiunii. flexiuni repetate decât în cea transversală.
Deformaţii mari au loc în cazul razelor mici ale flexiunii, săre exemplu Rezistenţa hârtiei la rupere şi alungirea la extindere se
la făţuire. În acest caz deformaţiile depăşesc/întrec extinderea maximă şi caracterizează prin sarcina necesară pentru ruperea unei fâşii de hârtie, de
au loc distrugeri locale ale structurii. Aceasta cauzează apariţia lăţimea standart, şi se măsoară la dispozitivul general dinamometru.
deformaţiilor ireversibile şi formarea falţului stabil. Rezistenţa suprafeţei hârtiei – Fracţiunea hârtiei în maşina de
Sarcinile elastice apărute în hârtie. Elasticitatea apare atunci când imprimare contribuie la separarea particulei fibrei şi substanţelor de
15hârtia suportă deformaţii mici, la acţiunea sarcinilor cu mult mai mici decât umplutură. Praful format murdăreşte forma, apariţia excesivă a căruia
16
cele de rupere. Aceste sarcini e atribuie la sarcinile elastice care se
rezistenţai a structurii hârtiei caracterizată prin limita rezistenţei sau hârtia uscată devine aspră şi incapabillă la extindere şi de-aceea se rupe
lungimea de rupere convenţională. des în sistemul ductor al hârtiei. În afară de aceasta, hârtia uscată mai
În scopul împiedicării prăfuirii şi smulgerii se foloseşte impregnarea de crează aşa probleme ca apariţia electricităţii statice, în rezultatul căreia are
suprafaţă. loc lipirea colilor între ele.
Rezistenţa hârtiei la străpungere – caracterizează rezistenţa Pentru ca hârtia să fie moale şi totodată rezistentă, ea trebuie să
opunerii hârtiei forţelor îndreptate perpendicular suprafeţei ei. Se conţină procentul optim de umiditate, anume da la 4,5 – 8% de
determină la aparatul special hidraulic, ce reglează presiunea şi umiditate, în dependenţă de tipul hârtiei, deoarece umectarea excesivă
străpungerea suprafeţei hârtiei. scade din rezistenţa ei.

Rezistenţa la sfâşiere – hârtia se supune deseori ruperii la margina >Deformarea hârtiei la umezire<
foii. În condiţii da laborator rezistenţa la sfâşieire se determină pe calea La umezire hârtia îşi schimbă dimensiunile. Una din cauze o constituie
experimentării colii crestate uşor în direcţia liniei de sfâşiere. Aceasta mai dilatarea fibrelor şi îngroşarea lor, în rezultatul cărui fapt coala de hârtie îşi
poate fi determinată şi cu ajutorul dinamometrului. schimbă dimensiunile (se măresc).

O deformare mai mare la schimbarea umidităţii hârtia suportă în


>Specificul proprietăţilor mecanice ale hârtiei<
direcţia perpendiculară. Într-o măsură mai mare se deformează hârtie
Proprietăţile mecanice al e hârtiei diferă în dependenţă de direcţia
densă şi mai puţin se deformează hârtia mai puţin densă.
acesteia. Structura şi proprietăţile mecanice ale hârtiei se modifică la
În scopul împiedicării deformaţiilor hârtiei în procesele tehnologice,
acţiunea sarcinii mecanice ce acţionează asupra acesteia:
este necesar la transportarea şi păstrarea ei de a proteja de umiditate.
1. La extindere, sub acţiunea sarcinelor mici, structura hârtiei
La fel se practică şi aclimatizarea hârtiei: adică aducerea ei în
poate să se deformeze remanent
corespundere cu condiţiile climaterice în secţia de producere.
2. Sarcinile mai mari contribuie la distrugerea treptată a
Impregnarea hidrofobă este o metodă importantă pentru creşterea
legăturilo de structură în hârtie. În rezultat rezistenţa hârtiei
rezistenţei hârtiei la acţiunea umidităţii.
scade.
Deformarea hârtiei la umezire se determină reieşind din rezultatul
La deformarea de comprimare are loc creşterea densităţii şi
3. măsurărilor dimensiunile foii după contactul ei cu apa şi mai apoi după
formarea legăturilor noi de structură. În cazul comprimării mai
uscarea ei.
mari apare deformarea remanentă.
>Umiditatea şi activitatea chimică a hârtiei<
>ACŢIUNEA UMIDITĂŢII ASUPRA HÂRTIEI< În hârtie pot să rămână urmele acizilor, sărurilor, din cauza spălării
Hidrofilia hârtiei apare nu numai la umezirea în apă şi absorbirea ei, ci insuficiente a semifabricatelor
şi în cazul absorbirii vaporilor din aerul umed. La umiditatea normală acţiunea substanţelor chimice este
Proprietatea hârtiei de a absorbi umiditatea din aer (higroscopi- nesemnificativă, însă odată cu creşterea umidităţii se măreşte şi
citatea) depinde de structura hârtiei, gradul de rafinare, impregnarea, acticivitatea lor. Ele pot acţiona asupra fibrelor, ceea ce contribuie la
conţinutul substanţelor de umplutură. distrugerea terptată a hârtiei.
Umiditatea hârtiei depinde de condiţiile climaterice. La creşterea Umiditatea sporită activează fermentarea materialului fibros. În
umidităţii relative a aerului, umiditatea hârtiei creşte şi invers. rezultat, hârtia şi producţia imprimată ce se păstrează timp îndelungat în
17 Umiditatea hârtiei depinde de proprietăţile de sorbţie & desorbţie. 18
încăperi umede, se acoperă cu mucegai. În afară de aceasta, substanţele
>PROPRIETĂŢILE OPTICE ALE HÂRTIEI< Luciul este manifestarea parţială a reflecţiei de oglindă. În acest caz
La proprietăţile optice ale hârtiei se referîă albeaţa/culoarea, luciul/ unghiul de reflectare va fi egal cu unghiul de cădere.
opacitatea, transparenţa şi proprietăţile de pătrundere a luminii.
De proprietăţile optice depind contrastul imaginii, precizia culorii şi în
rezultat calitatea producţiei.
Apariţia petei albe de lumină crează efectul optic special, utilzat la
Proprietăţile optice depind de modalitatea în care au loc reflectarea,
imprimarea coperţilor, ediţiilor de reclamă şi ilustraticve.
absorbţia şi trecerea luminii prin hârtie.
Luciul este conferit hârtiei în supercalandre, mai ales dacă pe
Hârtie pentru imprimare reflectă de la 60-85% de lumină, de la 60-
lumina suprafaţa ei este aplicată stratul de acoperire pigmentat.
85% decăzătoare
lumină,100%
de la 10% lumină trec prin stratullumina reflectată 60-85%
hârtiei.
Pentru determnarea luciului se măsoară intensitatea luminii reflectată
în direcţii diferite.
Luciul hârtiei cretate variază de la 40-70%, iar ahârtiei finisate în
calandre de maşină până la 10%.

razele pe o suprafaţă opacă razele pe o suprafaţă lucioasă


trecerea luminii 10%

>Proprietatea corpului de pătrundere a luminii... <


Albeaţa este proprietatea hârtiei de a reflecta lumina uniform pe toată ...se exprimă prin coeficientul de trecere a luminii. Un caz frecvent al
partea vizibilă a spectrului. Cantitativ albeaţa se exprimă prin coeficientul acestei proprietăţi este transparenţa, adică trecerea luminii fără difuzare.
de refletare, adică proporţional
Lrefl. cantităţii luminii reflectate alealbeţii
1-a caracteristică cea căzătoare. Un exemplu a materialului ttransparent este sticla.
r
K = Lcăzăt Pentru hârtie este caracteristică trecerea luminii cu difuzarea ei.
Transparenţa constituie un neajuns al hârtiei, deoarece, la imprimare,
elementele textului se pe partea refersă a colii. De aceea la fabricarea
Pentru determinarea gadului de albeaţa cu ajutorul aparatelor
hârtiei se tinde la scăderea transparenţei hârtiei.
fotoelectrice, se măsoară coeficienţii de reflectare a luminii reflectate în
Pentru scăderea transparenţei se alege compoziţia din materiale
zona albastră, roşie,. verde. Diferenţa coeficienţilor în diferite zone ne
fibroase, tipul rafinării grosiere, introducerea substanţelor de umplutură
arată devierea/ abaterea de la albeaţă în prezenţa uneia sau altei nuanţe
care sporeşte difuzarea lumnii.
[constitue a 2-a caracteristică a albeţii]. Practic, nuanţele de culoare nu
sepercep cu ochiul liber dacă diferenţa între coeficienţii de reflectare nu >SORTIMENTUL HÂRTIEI PENTRU IMPRIMARE<
întrece 5%. Devierea sau abaterea cea mai frecventă de la albeaţă, la
>Cerinţele impuse hârtiei pentru imprimare<
hârtia imprimată, este nuanţa galbenă.
Structura uniformă şi suprafaţa netedă ce recepţionează bine
Suprafeţele cu coeficienţii mai mare de 50% se percep cu ochiul liber
cerneala.
ca albe, cu grad diferit de albeaţă.
Gradul de albeaţă suficeient (înm cazul când hârtia nu-i
19 Albeaţa hârtiei pentru imprimare variază de la 60-95%. Suprafeţele 20
colorată), netransparenţa şi rezistenţa la acţiunea luminii.
Colorarea uniformă fără diferenţă de nuanţă.
4. Rezistenţa mecanică suficientă şi prorietăţile de a se deforma sub >Hârtia pentru imprimarea Offset<
acţiunea sarcinii fără deformaţii vizibile. La imprimarea Offset transferarea cernelii de pe formă pe coala
5. Suprafaţa curată, cu impurităţi minime, fără pliuri, riduri, pete, imprimată se realizează prin intermediul plastinei de cauciuc-ţesătură
deformaţii mecanice şi alte defecte. offset, deformarea căreia compensează neregularităţile hârtiei şi dereglării
neânsemnaate a maşinii de tipar.
Sortimentul larg a hârtiei pentru imprimare se clasifică în: A doua caracteristică a hârtiei offset impune hârtiei rezistenţa la
Conform destinaţiei (hârtia pentru imprim-area Offset, umiditate şi deformarea limitată la umezire, de-aceea hârtia offset are un

tipar înalt şi adânc) grad sporit de impregnare, de la 1,25 – 1,75mm.
Conform compoziţiei fibroase. Se utilizează trei tipuri de Hârtia offset se realizeză cu rezistenţa sporită a structurii. Aceasta se

compoziţii fibroase: atinge prin fabricarea ei din celuloza de calitate înaltă şi prin limitarea în
Compoziţie cu proporţie egală a celulozei şi componenţă a masei lemnoase, de-asemenea prin introducerea în masă a
a)
masei lemnoase. impregnantului de legătură, în afară de cea hidrofobă.
Celuloza şi preponderent m. lemnoasă Pentru imprimarea offset se elaborează hârtia offset cu sortiment
b)
M. lemnoasă şi preponderent celuloză variat, cu gramaj de la 60g/m2. Hârtia offset se impregnează cu răşinile
c)
Conform grosimii sau masei unui m2 sintetice în combinare cu amidon şi colofoniu. Impregnarea îi conferă

În dependenţă de modul de finisare: rezistenţa la apă, asigură rezistenaţa suprafeţei la smulgere şi prăfuire.

Calandrare de maşină
a)
>Hârtia Cretată<
Calandrare mată
b)
(hârtia cu strat pigmentat)
Finisarea în supercalandru
c)
Hârtia cretată constă din hârtia bază pe care se aplică pe de o parte,
>Hârtia pentru ziare< sau ambele părţi, stratul suspensiei cretate, care poate fi aplicată de o
Specificul producţiei pentru ziare este viteza imprimării ziarelor. Pentru dată sau de două ori.
aceasta este nevoie de fixarea rapidă a cernelei, de-aceea hârtia pentru Hârtia bază se confecţionează cel mai des din celuloza sulfit coniferă cu
ziare posedă proprietăţi de absorbţie necesare. adausul celulozei foioase sulfat, ceia ce sporeşte rezistenţa structurii
Hârtia pentru ziare posedă porozitate înaltă, în jur la 60% şi (lungimea de rupere şi rezistenţa suprafeţei). Hârtia bază se impregnează
densitatea de suprafaţă 0,6cm3. cu adeziv şi se introduc substanţe de umplutură. În componenţa
Compoziţa fibroasă a hârtiei de ziar predomină masa lemnoasă, cel suspensiei cretate intră pigmentul alb şi leant.
puţin 75%, şi celelalte, de la 15-25% se află celuloza albită. În calitatea pigmenţilor se utilizează caolin albit, cretă precipitată,
Gramajul hârtiei pentru ziar este de la 36-48g/m2. dioxid de titan, satinit (compus din calciu, aluminiu şi hidrat de ghips).
Din cauza porozităţii înalte hârtia de ziar nu poate fi netedă, de aceea Satenitul îi oferă hârtiei cretate gradul de albeaţă sporit, netezime şi luciu.
ilustraţiile pe hârtia de ziar se obţin mai puţin calitative decât pe celelalte În calitatea leantului pentru suspensia cretată servesc adezivi sintetici
hârtii. [latex de butadien sterol, sare de natriu carboxilmetilceluloza (NaKMC)]
Conţinutul substanţelor de umplutură nu depăşeşte 5%. Înlocuirea leanţilor utilizaţi anterior (cateină şi amidonul) cu ccele sintetice,
Hârtia de ziar se elaborează în rulou şi coli. Cea din rulou suferă sarcini asigură o calitate mai bună a hârtiei.
21de extinderi marii în timpul imprimării la maşini rotative, de-aceea se La confecţionarea hârtiei cretate, stratul pimentat de acoperire 22
se
acoperire completă, la care care masa stratului de acoperire va fi 20- Hârtia di fibre sintetice se confecţionează din fibre de poliacril,
25g/m2, a hârtiei cu gramaj de la 100-250 g/m2; şi hârtia cretată poliamid, polieter şi spirt de polivinil. Introducerea în hârtie a 50% de fibre
subţire, masa stratului de acoperire va fi de la 7-10g/m2 cu gramajul de poliamid în amestec cu celuloză sulfat albită a permis consolidarea
hârtiei de la 60-80g/m2. rezistenţei la rupere ~50 ori [Polylith].
Hârtia cu acoperire completă poate fi cretată o dată sau de două ori. Hârtia Polylith se confecţionează din răşini polipropilen cu adaosul
Cretarea dublă sporeşte netezimea, aspectul exterior, contribuie la amestecului calciului, deoxidului de titan pentru conferirea albeţii şi
percepere mai bună a cernelei. aspectului mat.
■Hârtia cretată în rulou subţire se confecţionează din hârtia bază UTILIZAREA:
mai subţire, în componenţa căreia intră până la 50% masă lemnoasă  reclama, oformarea locurilor pentru vânzări, anunţuri
rafinată. Pe hârtia bază se aplică un strat subţire de acoperire. Gramajul  hărţi geografice
hârtiei nu depăşeşte 75-85g/m2.  meniuri
Conform gradului de netezime, această hârtie cedează hârtiei cretate în  cărţi de vizită
coli, însă depăşeşte considerabil hârtia fără stratul de acoperire. Pe aşa tip  etichete pentru vestimentaţie
de hârtie se imprimă producţia de cărţi, reviste. Polzlith poate fi imprimat prin metoda offset şi flexografică.
■Hârtia cretată în coli cu luciu intens posedă un grad de luciu şi Caliatea înaltă pe hârtie sintetică poate fi obţinuută prin folosirea
netezime sporit. Aceasta se atinge prin următoarea operaţie: Uscarea şi cernelurilor speciale, cu o intensitate înaltă şi c-o viteză de uscare mai
solidificarea stratului de acoperire are loc concomitent cu aplicare luciului mare.
care se petrece în contact cu cilindrul metalic încălzit. Se recomandă înălţimea teancului nu mai mare de 18cm.
Netezimea şi luciul se obţin fără calandrarea repetată în supercalandre. Uscarea constitue minimum 5ore. Pentru uscarea completă a cernelei,
■Hârtia cretată mată se obţine prin calandrarea mată a hârtiei cu înaintea operaţiilor de finisare, este nevoie de 12ore pentru uscare.
stratul pigmentat de acoperire, cu ajutorul cilindrilor înzestraţi/acoperiţi cu Folosirea uscării cu ultra-violetul sau cu Infra-roşu, contribuie la
cauciuc aspru. uscarea mai mai rapidă.
Un indice important pentru hârtia cretată reprezinte rezistenţa DEZAVANTAJE: Uscarea lentă; capacitatea de absorbţie scăzută a
suprafeţei ce se caracterizează prin viteza de imprimare la care se începe cernelei necesită tehnologia specifică şi materiale specifice.
distrugerea stratului de acoperire.
>Cartonul<
Pentru aprecierea calităţii suprafeţei hârtiei cretate se utilizează un
Cartonul reprezintă un material în coli grosimea căruia variază, de la
indice numit scoică. Aceasta reprezintă nişte adâncituri mici ce sau format
0,5-3mm. Pentru confecţionaea cartonului se utilizează următoarele tipuri
în rezultatul spumegării suspensiei cretate la aplicarea ei pe hârtie.
de mase fibroase:
Adânciturile apar în locurile spaţiilor de aersparte. Scăderea spumegării se
 celuloza chimică
atinge prin introducerea în suspensia cretată a substanţelor active de
 masa lemnoasă
suprafaţă.
 materia prelucrată (maculatura)
>Hârtia din fibre sintetice<
Există trei grupe principale de carton în dependenţă de tipul masei
Înlocuirea parţială sau deplină a fibrelor de celuloză cu cele sintetice
conferă hârtiei un şir de prorietăţi: fibroase:
23 24
— Rezistenşa mecanică în stare uscată şi umedă carton albit
— Deformarea liniară minimă la umezire  carton pentru ambalaj
Acest carton reprezintă carton pur egienic, ce constă din fibre naturale. Hârtia cartografică trebuie să fie rezistentă la uzură, la flexiuni repetate
Este utilizat pentru lucrări artistice şi ambalare, şi este alcătuit din 5 şi grad de albeaţă înalt.
straturi: 1- stratul superior Aceasta se confecţionează din celuloza sulfat şi sulfit şi este extrasă din
2>3>4 – din celuloză albită bumbac.
5(stratul inferior) Stratul albit de acoperire Gradul înalt de albeaţă se obţine prin adăugarea înalbitorului optic şi
■Carton pentru ambalaj – stratul din mijoc este compus din masă substanţelor de umplutură care se introduc în calităţi nu prea mari, pentru
lemnoasă situat între straturile celulozei chimice. a nu reduce din proprietăţile mecanice.
Cartonul pentru ambalaj utilizazat frecvent este carton ondulat, care se Gradul sporit de impregnare (mai mare 1,75mm) conferă hârtiei
confecţionează prin intermediul adeziunii straturilor de carton neted, cu rezistenaţa la umiditatea necesară la exploatarea hârţilor şi sporeşte
stratul cartonului ondulat. rezistenţa stratului superior.
Efectul ondulat al cartonului se obţine prin trecerea cilindrelor reliefate Hârtia cartografică se utilizează la imprimarea hărţilor geografice,
la temperatura de 160o. atlasurilor.
Carton ondulat poate fi de câteva tipuri: Pentru imprimarea hârtiei cartografice se foloseşte răşina de
Din 2 straturi [unul ondulat şi altul neted] fenolformaldehidă. Conţinut de cenuşă a hârtiei cartografice este scăzut, în
1.
Din 3 straturi [două netede şi unul ondulat în mijloc] jur la 5%, ceia ce influienţează pozitiv la rezistenţa hârtiei şi de-asemenea
2.
din 5 straturi [2 ondulate şi 3 netede, unul din ele care le scade cpacitatea de prăfuire.
3.
separă] Hârtia cartografică de obicei este obţinută din fibre sintetice din
■Carton Hromerzaţ reprezintă diversitatea cartonului p/ ambalaj şi poliamidă, în combinare cu celulozice. Hârtia din fibre de poliamidă posedă
poate fi de două tipuri : rezistenţa mecanică înaltă, atât în stare uscată cât şi-n cea umedă.
Tip OO - ce constă din două 2 straturi şi este ■Hârtia pentru etichetă autoadeziv.Orice material autoadeziv este
1.
acoperit cu strat alb pigmentat. compus din din mai mulţi componenţi.
Carton tip A – albit pe o parte. 1. Material pentru imprimare
2.
Ambalajele din carton ondulat se utilizează în scopul atenuării 2. Adeziv
sarcinilor apărute în timpul transportării produselor. 3. Suport
Lipirea straturilor ondulate cu cele netede se face cu adezivul de În calitatea materialului pentru imprimare poate fi hârtia, pelicula,
amidon. După lipire cartonul ondulat se usucă. 1-capul termic
folia. Al doilea strat reprezintă stratul adeziv pe bază de acril sau cauciuc.
Tipurile principale pentru carton ambalaj sunt: Duplex, Triplex, Termohârtia (hârtia termică) 2-stratul termoactiv

Hromerzaţ, Hromocarton, Cartoncelulozic şi Carton cretat. 3-stratul intermediar


La carton p/u ambalaj se impun următoarele cerinţe: 4-suportul hârtiei
 Legătura suficientă a straturilor

 Legătură suficientă a stratului de cretare cu


Acest tip de hârtie se utilizează în faxuri. În rezultatul acţiunii capului
cartonul termic, are lo ctopirea polimerului real sau a cerii –se formeează punctul
 Umiditatea cartonului nu trebuie să depăşească negru. 26
25 limitele admisibile Structura hârtiei reprezintă suportul bază cu acoperire termoreactivă.
>CERNELURILE>
laminat mai complex.
Avantajele termografiei: Consumul materiei prime reduse; viteza de >COMPOZIŢIA ŞI STRUCTURA CERNELURILOR PENTRU
obţinere a imaginii. IMPRIMARE<
Dezavantaje: Calitatea scăzută; posibilităţi reduse de redare a imaginii; Cernelurile pentru imprimare reprezintă materialul de bază destinat
textul imprimat îşi pierdde repede aspectul iniţial. pentru crearea imaginii pe suportul imprimat. Acestea trebuie să posede
>Hârtia pentru tipar înalt< anumite caracteristici optice şi tehnologice, necesare pentru petrecerea
Principalele caracteristici ale hârtiei pentru tipar înalt, ce asigură procesului de imprimare şi fixarea suficientă pe colile imprimate.
contactul ei cu elementele imprimate ale formei, sunt netezimea, Cerneala constă din: Pigment (faza dispersă)

moabilitatea. Liant (faza lichidă dispersă)

Pentru imprimare prin metoda tiparului înalt, a producţiei poligrafice cu În afara pigmentului şi liantului, cenelurile mai pot conţine diferite
text, se editează hârtia subţire de la 60.80g/m2. Are un grad de adausuri, ce servesc pentru reglarea adeziunii, vâscozităţii, vitezei de
impregnare scăzut de la 0,25-0,5mm are conţinutul sporit şi are fixare (uscare) a cernelei şi alte caracteristici.
conţinutul sporit a substanţelor de umplutură (16-20%), ce conferă Pigmenţii sunt nişte prafuri microscopice albe, negru sau colorate,
hârtiei moabilitatea şi netransparenţa. insolubile în apă, ulei şi alţi dizolvanţi, utilizaţi pentru prepararea
În dependenţă de tipul producţiei se modifică şi caracteristicile hârtiei, cernelurilor.
de ex: pentru o ediţie cu termen lung de esploatare sunt destinate tipurile Pigmenţii conferă cernelurilor pentru imprimare caracteristicile optice
hârtiei Nr.1; pentru ediţii cu termen mediu şi mic de exploatare se şi unele proprietăţi fizico-chimice.
editează hârtia Nr.2 & Nr.3
ă

Lianţii reprezintă mediul lichid al cernelei, compuşi din răşini, diferinţi


dizolvanţi şi adausuri.
>Hârtia pentru tiparul adânc<
Lianţii atribuie cernelurilor caracteristici de imprimare şi anume:
Cerinţele impuse hârtiei pentru tipar adânc sunt: netezikmea şi
♠ Capacitatea de a se întinde într-un strat subţire şi uniform
moabilitatea sporite; suprafaţa cu prăfuire minimală, fără prezenţa
♠ Să fie aplicată pe forma de imprimare
particulelor străine.
♠ Să posede capacitatea de a se transfera de pe formă pe
Hârtia pentru tiparul adânc se confecţionează din materialul fibros
suportul destinat imprimării şi ca să se fixeze pe acesta
calitativ. Netezimea şi gradul de albeaţă sporite se atinge prin adăugarea
De-aceea condiţia generală şi principală pentru toate cernelurile este
unei cantităţi sporite a substanţelor de umplutură.
capacitatea de a umecata forma imprimată şi suportul destinat imprimării,
Rafinarea materialului fibros, introducerea în masa de hârtie a
cât şi să se fixeze pe el.
substanţelor de umplutură şi calandrarea îi oferă hârtiei o structură
uniformă şi densă, necesară pentru perceperea cernelei cu vâscozitate >SUBSTANŢELE COLORANTE<
scăzută, utilizată la tipar adânc. Substanţele colorante reprezintă compus chimic ce posedă culoare şi
Ăentru această hârtie este specific un grad scăzut de impregnare, capacitatea de a conferi caracteristici cromatici altor corpuri. La aceştia se
deoarece o cantitate sporită a substanţelor de impregnare va contribui la referă pigmenţi insolubili în apă şi dizolvanţi tehnici, cât şi coloranţi solubili
asprimea excesivă a hârtiei. în apă.
În clasa pigmenţilor se atribuie şi lacuri colorante insolubile, obţinuţi
27 28
din coloranţi în rezultatul reacţiilor chimice.
Cerinţele impuse cernelurilor poligrafice, trebuie să posede: cu liantul îi apar caracteristici optice. De aceea caracteristicile cromatice
 Anumite caracteristici cromatice şi care fiind aplicate cu ale pigmenţilor se apreciază după cerneala gata.
liantul pe suprafaţa suportului să reproducă toate culorile
originalului >STRUCTURA PIGMENTULUI<
 Să posede intensitatea înaltă, ce ar permite fabricarea Caracteristicile fizico-chimice ale pigmenţilor influienţează asupra
cernele cu concentrarea minimă a pigmenţilor. calităţii şi comportării cernelurilor în procesul de imprimare, şi anume:
Dimensiunea particulelor pigmentului (gradul de dispersare); modul de
 Să formeze cu lianţi, în funcţie de destinaţie, cerneluri
transparente (de triadă), sau netransparente (de afiş, pentru repartizare ala acestora conform dimensiunii, capacitatea de adsorbire etc.
imprimarea pe scoarţe etc.) Gradul înalt de dispersare al pigmentului (dimensiunile mici ale
 Să nu-şi modifice caracteristicile cromatice la acţiunea particulelor) asigură stabilitatea sistemului dispers a cernelei cu
îndelungată a luminii rapartizarea uniformă a pigmentului în liant, favorizează proprietăţile de
 Să posede gradul înalt de dispersare (divizare), ceea ce imprimare a cernelurilor influienţează la intensitatea lor şi alte proprietăţi.
asigură formarea suprafeţei netede de pe coală şi n contribuie Gradul de dispersare a pigmenţilor influienţează la proprietăţile optice,
uzura formei de tipar intensitatea, transparenţa cernelei, la calitatea producţiei imprimate.
 Să posede capacitatea nu pra mare de ulei, pentru a Odată cu creşterea gradlui de dispersare intensitatea creşte.
permite umectarea suficientă de către liant, ceea ce
Capacitatea şi numărul de ulei reprezintă indicii convenţionali ai
structurează procesul de confecţionare a cerneurilor de
interacţiunii fizico-chimice a pigmentului cu liant şi reprezintă capacitatea
imprimare şi asigură repartizarea uniformă a pigmentului în
pigmentului în formă de praf să fie umectat de liant, să-l absoarbă şi să fie
cerneală
transformat în aspectul pastei. Pentru determinarea capaciităţii de ulei în
 Să fie rezistente la apă, spirt, uleiuri, toluen şi alţi
calitatea liantului se foleseşte ulei de in.
dizolvanţi
ă
Capacitatea de ulei este cantitatea minimală de ulei necesară pentru a
După componenţa chimică substanţele colorante se divizează în:
transforma praful în stare de pastă, fără acţiunea mecanică asupra
 Organice
pigmentului. Se determină în % ml – cantitatea linatului, g
 Anorganice m
M = l * 100 % mp – cantitateea pigmentului, g
După origine în: mp
 Obţinute natural
 Obţinute artificial
Capacitatea de ulei depinde de natura chimică a pigmentului, gradului
ă

În industria poligrafică pentru confecţionarea cernelurilor se utilizează


mai ales pigmenţi organici, inclusiv şi lacuri colorante, şi în cantităţi nu de dispersare, capacitea de absorbţie şi alţi factori.

prea mari pigmenţi anorganici. Număr de ulei – cantitatea lichidului (n - nonan) absorbit de 1g a
pigmentului în timpul măcinării, se exprimă în cm3/g.
>CARACTERISTICILE PIGMENŢILOR< Rezistenţa de lumină a cernelurilor are o însemnătate deosbită mai
Un şir de caracteristici ale pigmenţilor (cromatice, de structură, ales pentru producerea poligrafică supusă acţiunii îndelungate a luminii
capacitatea de ulei, rezistenţa la lumină, densitatea ş.a) nu numai (hărţi geografice, placarde, reproduceri artistice) care depinde natura
29 30
determină posibilitatea utilizării cernelurilor pentru imprimare, dar şi chimică a pigmentului şi structura lui.
necesită un timp îndelungat, deaceea se foloseşte expunerea cu ajuorul intensitatea, dispersarea (dimensiunea particulelor), ceea ce sporeşte
lampelor de xenon, quartz. caracteristicile de imprimare tehnice. În primul rând pigmenţi organici, şi-n
Modificarea esenţială a culorii are loc sub acţiunea razelor violete şi calităţi nu prea mari pigmenţi de origine anorganică, obţinuţi pe cale
UV. Odată cu creştera umidităţii şi temperaturii aerului rezistenţa la lumină artificială.
scade.// Rezistenţa la lumină a pigmenţilor se determină pe calea Pigmenţii organici sunt compuşi de clasă aromatică ce conţin molecula
comparării cu pigmenţi, rezistenţa la lumină a cărora se ia drept etalon şi sa cromoform – grupa atomilor ce determină caracteristicile cromatice. Din
se apreciază după sistemul de puncte (maximal-10pt) această grupă fac parte grupa carbonil CO ş.a. În afară de acestea, în
molecula lor se mai conţin grupe auxiliare OH, NH
2.
Densitatea pigmenţilor organici este relativ nu prea mare şi variază
■Disazopigmenţii – conţin două grupe de azot N=N; se deosebesc
de la 1,4 - 2,5 g/cm3, acelor anorganici de la 2,0 – 7,8g/cm 3, deoarece
printr-o transparenţă înaltă, luciu, intensitatea înaltă, rezistenţa la
lianţii au densităţi ~1, atunci densitatea cernelei depinde în primul rând de
temperatură.
densitatea pigmentului. La rândul său, de densitatea cernelei depinde ă

În poligrafie se utilizează cel mai des substanţele colorante de


consumul ei la tipar, şi, deci, costul produsului (deoarece pentru
următoarele clase:
imprimarea tiparului va fi nevoie de mai multă cerneală cu densitatea mai
Coloranţi de arilmetan
mare). În afară de aceasta, pigmenţii cu densitatea sporită pot forma 
Coloranţi de azot
precipitat peste un timp oarecare, în rezultat cerneala se va stratifica în 
Coloranţi de xanten
pigment şi liant. Deci cerneala poligrafică reprezintă un sistem coloidal 
Coloranţi de ftaloceanină
format din pigment (faza dispersă) şi peliculogen (liant). Pigmentul îi 
În afară de aceasta, în dependenţă de proprietăţile tehnice şi
conferă cernelei culoare necesară, iar liantul fixează pigmentul pe
compoziţie chimică, substanţele organice colorante, utilizate în poligrafie,
suprafaţa hârtiei sau alt suport şi conferă cernelei caracteristicile de
se utilizează 3 grupe:
imprimare, adică: II
Subst. colorante indiferente sau pigmenţii
 întinderea cernelurilor cu ajutorul cilindrilor;
II. Coloranţi acizi
 suprapunerea într-un strat subţire pe forma de tipar,
III. Coloranţi de bază
hârtiei;
Coloranţii acizi prezintă sărurile solubile ale metalelor care îşi
 trecerea uşoară de pe forma şi pânză de cauciuc pe
manifestă caracteristicile acizilor şi unindu-se cu bază formează săruri.
suprafaţa hârtiei;
Specificul coloranţilor acizi este prezentă grupelor carboxile sau de
stabilirea propietăţilor.
 sulf.

>SUBSTANŢELE COLORANTE<
Substanţele colorante sunt compuşi chimici ce posedă culoare şi sunt
capabili să confere culoare şi altor corpuri. La aceştia se referă pigmenţi
insolubili în apă şi dizolvanţi tehnici, obişnuţi şi coloraţi, solubili în apă. Sărurile metalelor coloranţilor acizi se dizolvă bine în apă, iar în relaţia
În clasa pigmenţi se atribuie şi lacuri colorante obişnuiţi din coloranţi în III
de substituire cu metalele formează săruri insolubile în apă obţinându-se
rezultatul reacţiilor chimice. lac colorant.
31 Lacuri colorante, ca şi pigmenţii, se utilizează la fabricarea cernelurilor 32
Lacuri coloranţi sunt mai ppuţin rezistenţi la lumină decât pigmenţii,
poligrafice. sunt puţin solubili în apă şi spirt.
Coloranţi acizi şi de bază, sub acţiunea precipitatului corespunzător, în ■ Pigment galben rezistent la lumină
soluţii apoase, se transformă în combinaţii insolubile, lacuri colorante care ■ Pigment rezistent 23
se utilizeză pentru fabricarea cernelurilor poligrafice. Primul pigment formează cerneluri galbene pure, iar al doilea pigment
■ Coloranţi de azot reprezintă clasa cea mai numeroasă. Aceştia – cerneluri galbene de culoarea lămâiei (semitranspa-rente, cu proprietăţi
conţin câteva grupe de azot.// Culoarea coloranţilor de azot depinde de foarte bune de imprimare)
natura grupelor de azot şi alţi factori şi variază de la galben până la
albastru-violet.
Coloranţii de azot sunt intensivi, au culoarea pură, rezistenţa pură la
acţiunea luminii (cca 6pt), însă nu toţi sunt rezistenţi la acţiunea spirtului, Se întrebuinţează la fabricarea cernelurilor galbene transpa-rente

uleiului de in, plastificatori şi to înalte. pentru imprimarea în 3-4 culori.

Coloranţii de azot de utilizează la producerea cernelurilor de culoarea ■ Coloranţi Ftalocianină (de la roşi albăstrui până la galben verzui).

galbenă, oranj, roşie, purpurie. Sunt pigmenţi superiori de culoare albastră, verde, albastru-deschis.//
Coloranţii de ftalocianină reprezikntă un compus complicat unde atomii de
Azopigmentul purpuriu are următoarea construcţie a moleculei:
carbon alternează cu atomii de azot. Culoarea lor variază în dependenţă de
tipul metalului (Nikel, Cupru ş.a).//Pigmenţii de ftalocianină au intensitate
înaltă; suportă to până la 500oC fără a se descompune; sunt rezistenţi la
lumină , la acţiunea bazelor, şi majoritatea dizolvanţilor organici.
ftacianin-pigment de culoare turquoază _ _
Pigmentul oranj rezistent:

Aceştia reprezintă pigmenţi ieftini care se utilizează pentru fabrica-rea ■ Pigmentul negru de fum. În poligrafie se utilizează pe larg
multori tipuri de cerneluri pentru toate tipurile de imprimare. Posedă cernelurile negre care constituie cca 35% din volumul total al cernelurilor.
rezistenţa bună la acţiunea luminii, apei, bazelor, acizilor, conferă În calitatea pigmentului pu prepararea cernelurilor negre serveşte
cernelurilor proprietăţi suficiente de imprimare tehnice. negrul de fum ce posedă culoarea neagră intensă, rezistenţa chimică la

■ Coloranţi de arilmetan- sunt derivaţii metanului.// Cei mai diferiţi reactivi, şi capacitatea de a forma cu liant cerneluri cu proprietăţi

răspândiţi din această clasă sunt coloranţi de bază ce conţin aminogrupe înalte de acoperire. Un alt avantaj este preţul relativ scăzut, însă acestui

sau înlocuitorii acestora. pigment sunt îi sunt caracteristice şi unele dezavantaje: Straturile subţiri

■ Coloranţii dexantin conţin radicali aromatici, posedă intensitatea ale cernelei posedă o nuanţă cafenie sau verzuie , p/u înlăturarea cărora,

înaltă a culorii, rezistenţa bună la acţiunea luminii, puţină rezistenţă la în cernelurile negre se introduc pigmenţi de culoarea alabastră sau

acţiunea spirtului, tolool şi alţi dizolvanţi. violetă, ce joacă rolul nuanţării.

34 Lacuri obţinuţi din aceşti coloranţi formează cu leantul cerneluri Negrul de fum constă din Carbon 90%, cantitate mică de Hidrogen,
35
Oxigen ş.a
■ Pigmenţi de hinacridon – sunt sintetizaţi nu demult. Culoarea >I< Pigmenţii de culoare albă- hidrat de oxid; aluminiu (OH) ;
3
acestui pigment variază de la culoarea roz până purpur. Este unul din cei blanfix [cerneală transparentă]; ceruză de zinc ZnO, ceruză de titan TO
2
mai utilizaţi pigmenţi. Se deosebeşte prin rezistenţa la lumină, la acţiunea [are culoarea albă pură şi împreună cu liant formează cerneala cu
bazelor, acizilor şi alţi agenţi chimici. capacitate înaltă de acoperiren care se foloseşte pentru imprimarea pe
■ Pigmenţi p/u cerneala de triadă trebuie să corespundă coperţi şi sunt accesibile].
standartelor internaţionale , în caz contrar exactitatea cromatică la >II< Pigmenţi anorganici coloraţi – în componenţa acestora se
reproducţia originalului color va fi neexactă. conţin metale cu valenţa variabilă de ex.: Pigmentul milori conţine fier,
La tipar multicolor, când diferite culori şi nuanţe se crează pe calea este un pigment albastru şi formează cerneluri transparente cu intensitate
suprapunerii cernelurilor, pigmenţii trebuie să posede transparenţă, înaltă. Cernelurile ce conţin în componenţa sda pigmentul milori, nu se
intensitate, stabilitatea, proprietăţi bune de imprimare tehnice. permite imprimarea ambalajului p/u substanţe chimice. Se utilizează
Triada constă din 3 culori de bază: Galben – Purpur – Albastru pentru nuanţarea culorii negre.
 Pentru fabricarea cernelei purpurii se foloseşte lac de culoarea >III< Pigmenţii metalici [aurii şi de argint]. Pigmenţii aurii se obţin
rubin, ce se obţine din colorant de monoazot pe calea precipitării sării de din aliajul de aramă şi zinc, iar cei de argint se obţin din aluminiu.
calciu. Formaează pigmenţi cu capacităţi înalte de acoperire şi luciu intens: cel
Lacul posedă rezistenţa medie la lumină, la acţiunea acizilor, bazelor şi mai des se utilizează pentru imprimarea pe scoarţe.
dizolvanţilor organici. Intensitatea lui este de cca 70-72%
>LIANŢII<
P/u cerneluei de culoare albastră de triadă se foloseşte pigmentul
Cernelurile pentru imprimare în afara pigmentului conţin şi liant, care
albastu de ftalocianină. Rezistenţa la lumină este de cca 7pt, cu proprietăţi
este faza lichidă ce uneşte particulele separate ale pigmentului într-un
cromatice bune.
sistem unic dispers. Lianţii determină comportarea cernelurilor în procesul
P/U cerneala galbenă se foloseşte disazopigment galbent
de imprimare şi îi oferă un şir de caracteristici importante de imprimare
transparent 0.
tehnice. Una din cele mai importante caracteristici ale cernelurilor, şi
■ Lacuri colorante florescente sunt destinate pentru imprimarea
anume: capacitatea de a se fixa pe coală, depnde de liant.
produselor de reclamă, ilustraţii, bilete de invitaţie, ş.a.
Funcţie de specificul procesului tehnologic de imprimare, tipul
Intensitatea acestor cerneluri este cu mult mai mare în comparaţie cu
produsului şi al altor factori, se utilizează lianţii ce se fixează în rezultatul
cele obişnuite.// Cerneluri florescente se utilizează mai ales la imprimarea
următoarelor procese.
trafaret.// Coloranţi florescenţi reflectă nu numai razele luminii vizibile
1. Formarea chimică a pelicule
neabsorbite, ci şi razle UV, ceea ce conferă coloranţilor intensitatea înaltă.
2. Absorbirea
În calitatea liantului se utilizează răşini sintetice.
ă
3. Evaporarea dizolvantului
■ Pigmenţi anorganici- Începând cu sec.XIX, pigmenţii anorganici au
Componenţii de bază ai lianţilor sunt:
fost înlocuţi cu pigmenţii organici şi lacuri colorante care se deosebesc
printr-un sortiment variat de culori, grad înalt de dispersare, intensitatea
 Peliculogeni

mai înaltă şi alte caracteristici.  Dizolvanţi


Pigmenţii anorganici sunt săruri albe sau colorate, insolubile în apă sau Lianţii reprezintă compoziţii complexe unde principalii componenţi sunt
36în oxizii unnor metale. substanţe ce formează pelicula solidă (peliculogeni şi dizolvanţi). 37
Pigmenţii anorganici posedă o rezistentă înaltă la acţiunea luminii, În calitatea peliculogenilor cel mai des se utilizează diferite produse de
Derivaţiile colofoniullui se utilizează pe larg în calitatea peliculo- Pentru fabricarea lianţilor se mai folosesc uleiuri speciale p/u cerneluri ce
genului. //În aspect pur colofoniul practic nu-şi găseşte întrebuinţarea, conţin de la 40-70% de legături aromatice, de-aceea reprezintă dizolvanţi
deoarece constă din acizi de răşini care pot să interacţioneze cu pigmenţii, buni pentru răşini utilizate în poligrafie.
are temperatură scăzută de umectare, la încălzire nu prea înaltă divine Cu ajutorul dizolvanţilor de petrol este posibilă reglarea capacităţii de
lipicios. dizolvare, fiind adăugate în diferite proporţii.
În scopul înlăturării acestor dezavantaje se întrebuinţează colofoniul Conform gradului de volatilitate dizolvanţii se divizează în:
modificat. În afară de aceasta p/u lianţi se utilizează răşinile ce reprezintă Uşor volatili (tolool, etilacetat)

produsele prelucrării răşinilor de fenolformaldehidă. //Toate produsele Cu volatilitate medie (spirt etilic, butil acetat)

modificate ale colofoniului sunt răşini solide, de culoarea galbenă, deaceea Volatilitate scăzută (spirt izopropil)

se utilizează p/u lianţii cernelurilor colorate şi negre; se dizolvă bine în Practic nevolatil (uleiuri minerale şi vegetale)
• LIANŢII
uleiuri vegetale, formează peliculă rezistentă elastică, însă posedă
capacitatea de stabilizare scăzută a pigmentului în cer-neală. Deaceea,
deseori în componeţa liantului, în afara răşinii se mai introdic şi Formarea chimică Absorbirea Fixarea în rezultatul
stabilizatori, şi anume: răşini alchide cu vâscozitate înaltă. a peliculei evaporării dizolvantului

■Ciclocauciuc- este produsul cauciucului izopren, este o răşină


transparentă, solidă, de la culoarea galbenă până la cafenie, cu to de topire
>Fixarea chimică a peliculei<
mai mare de 150oC; se dizolvă în uleiuri vegetale şi unele uleiuri minerale.
Această grupă de lianţi formează pelicula solidă, elastică, în rezultatul
Ciclocauciucul se foloseşte mai des în componenţa lianţilor p/u cernelurile
proceselor chimice, de obicei ei constau din compuşi capabili la oxidare,
tiparului adânc.
polimerizare, capabili să formeze pelicula în rezultatul polimerizării cu
■Bitum – este o răşină naturală, solidă, de culoare închisă (cafeniu
eradiere (fotopolimerizare)
până la negru) şi este obţinută la prelucrarea petrolului.
1. Fixarea lianţilor în rezultatul polimerizării de-asemenea se
Bitum de lac se utilizează în componenţa lianţilor cernelurilor negre
bazează pe procesele chimice.
utilizate pentru imprimarea ziarelor, revistelor, cărţilor, însă se observă o
La acţiunea razelor UV are loc fotopolimerizarea răşinii ce asigură
scădere acestei răşini în componenţa cernelurilor.
fixarea liantului şi al cernelei.
În componeanţa lianţilor, în calitate de peliculogen se mai utilizează şi
Avantaje: Formarea peliculei se reduce esenţial.
alte răşini de ex: răşină de clorură de polivinil, răşina de epoxid.
Dezavantaje:-Uscarea cernelei cu solidificarea UV este redusă din
cauza preţului înalt, instalaţiile UV ce crează condiţii de lucru
>DIZOLVANŢII<
nocive.
Aproape toţi lianţii cernelurilor contemporane sunt dizolvanţii răşinilor
-Contribuie la corozia părţii metalice a maşinii şi
lichide cu masă moleculară joasă. Aceştia reprezintă produsele de
distrugerea cilindrilor de cauciuc.
prelucarare a petrolului, uleiuri vegetale, spirt ş.a.
2. Fixarea prin absorbire este posbilă doar pe materiale poroase,
Caracteristicile cele mai importante ale dizolvanţilor sunt:
• deaceea este rezultatul interacţiunii hârtiei cu cel al cernelei.
Capacitatea de dizolvare
Viteza de fixare şi calitatea peliculei de cerneală depinde de
• Viteza de evaporare
38 39
capacitatea de absorbire şi caracteristicile liantului.// Lianţii ce fac parte
• Culoarea
din această grupă constau din peliculogeni (răşini solide dizolvate în uleiuri
Modul şi timpul absorbirii poate fi schimbat în dependenţă de ■Lianţii termoplastici reprezintă răşină ternoplastică solidă în
conţinutul şi vâscozitatea liantului, gradului de dispersare a pigmentului, amestec cu ceara şi parafina. Înainte de imprimare cerneala solidă se
structura hârtiei. topeşte în aparatul de vopsit şi se aplică pe forma încălzită.
Se va observa scăderea intensităţii culorilor cu trecerea lor pe revers la La trecerea de pe formă pe hârtie cerneala topită, în rezulatul răcirii
imprimarea pe coală în cazul absorbirii excesive a cernelei. trece momentan în stare solidă (în acest caz lipseşte practic procesul de
Compoziţia lianţilor: Bitum, uleiuri. absorbire).
Metoda de confecţionare a lianţior este accesibilă şi relativ simplă, Avantaje: Viteza de fixare// Lipsa dizolvantului
înnăs trebuie de ţinut cont că la imprimare, componenţa şi vâscozitatea Dezvntje: Complicaţii legate cu încălzire în timpul imprimării.
cernelei trebuie să fie în corespundere cu capacitatea de absorbire a sicativi- asigură viteza de formare a peliculei. Aceştia sunt sărurile
hârtiei. calciului, plumb, mangan, cobalt. Sicativi se adugă în cerneluri la
3. Lianţii ce se fixează în rezultatul evaporării dizolvantului. fabricarea lor cât şi-n cerneala gata.
Aceşti lianţi reprezintă soluţie ................ răşinilor în dizolvanţi organici.  antioxidanţi- sunt catalizatori negativi care încetinesc procesul
În calitatea dizolvantului volatil se foloseşte tolool, dar în calitatea chimic de formare a peliculei de cerneală. Se utilizează când cerneala se
peliculogenului se utilizează răşinile cu proprietăţi mai stabile şi cu usucă foarte rapid şi rămâne pe cilindri şi forme.
formarea rezistentă a peliculei. În acest scop se introduc sol. de
>Caracteristicile cernelurilor pentru imprimare<
ciclocauciuc.
Caracteristicile cernelurilor p/u imprimare determină calitatea
Lianţii ce conţin dizolvanţi cu viteza de volatilitate medie se utilizează
produsului poligrafic şi regimul procesului de imprimare şi de-aceea
p/u cerneluri ce sunt destinate p/u imprimarea suprafeţelor impermiabile
cernelurilor poligrafice sunt impuse următoarele cerinţe.
(peliculă, plastic). Toţi aceşti lianţi reprezintă soluţiile răşinilor solide în
1 Ele trebuie să posede anumite caracteristici optice şi să asigure
dizolvanţi volatili.
opţinerea imaginilor similare originalului.
Fixarea rezistentă şi unire pe suportul imprimat se asigură prin
2 P/u obţinerea colior imprimate calitativ în cadrul unui tiraj ,
introducerea în liant a plastificatorului.
cernelurile trebuie să fie uniforme, nu trebuie să se stratifice şi să
Exemplele de compoziţie a cernelurilor p/u tipar adânc. Răşina
nu conţină particule mari ale pigmentului.
de epoxid, sol. p/u răşina de vinil în butil acetat p/u cernelurile p/u tipar
3 Trebuie să fixeze relativ repede şi rezistent pe suprafaţa
flexografic.
suportului imprimat
Conţinutul lianţilor p/u cernelurile flexografice:răşina de 4 Adeziunea şi proprietăţile reologice trebuie să asigure petrecerea
fenolformaldehidă de butilftalat, sol.în etil acetat. proceselor tehnologice de imprimare.
Lianţii cu dizolvanţii ce au viteza de volatilitate scăzută sunt destinţi
La caracteristicile optice se referă indicii cromatici, transparenţa,
pentru tiparul offset şi înalt.
intensitatea, luciul, rezistenţa la lumină, rezistenţa culorii cernelurilor la
Fixarea cernelei are loc odată cu evaporarea dizolvantului sub acţiunea
acţiunea dizolvanţilor şi substanţelor reactive.
temperaturii.
Aceste caracteristici depind în mare măsură de caracterisiticile
Uneori p/u fixarea liantului sunt necesare dispozitive speciale de
pigmentului, însă combinarea proprietăţilor pigmentului şi liantului de-
uscare şi instalaţii de ventilare. Cu aceste cerneluri se poate obţine
asemenea influienţeazăla caracteristicile optice.
40producţia policromă obţinută prin suprapunerea cernelurilor. 41
>Unele teorii cromatice ale compuşilor cromatici<
Compoziţia lianţilor p/u cernelurile offset: Răşina solidă ce
În condiţii normale, la acţiunea luminii asupra corpurilor netranspa- >Culoarea şi tonalitatea cromatică<
rente, toate razele spectrului vizibil pot să se reflecte aproape complet. În Lungimea de undă a culorii monocromatice determină una din
acest caz corpurile se percep ca albe. Dacă razele se absorb complet, se caracteristicile culorii, tonalitatea cromatică λ.
percepe culoarea nuanţa ca neagră şi numai la absorbirea selectivă, într-o O altă caracteristică a culorii este saturaţia culorii.
măsura mai mare s-au mai mică, apare culoarea. Două culori pot fi considerate identice numai în cazul corespunderii
Schimbarea culorii spre undele cu lungime mai mare se numeşte următorilor indici: tonalitatea, puritatea, saturaţia.
adâncirea culorii sau efectul batocrom. În caz contrar are loc creşterea P/u măsurarea culorii poate fi utilizat colorimetrul, spectro-fotometru,
culorii sau efectul hipocrom. densitometru.
Luciul cernelurilor depinde de caracterul suprafeţei peliculei colorante.
Dacă suprafaţa este netedă, o mare parte a luminii se va reflecta identic
oglinzii şi coala imprimată va fi lucioasă şi contrastă. Acest efect se explică
prin formarea petelor de lumină nevopsite sub un unghi anumit. O altă
parte a razelor se reflectă în mod difuz, iar o mare parte a razelor trece
prin stratul de cerneală, îşi schimbă componenţa sa spectrală şi iese din
straturile colorate difuzându-se în toate direcţiile. De-aceea la examinarea
colii imprimate percepem de obicei razele colorante fără amestecul culorii
albe.
>Caracteristici cromatice ale cernelurilor <
În dependenţă de tipul şi destinaţia producţiei imprimate, colile pot fi
Culoarea este rezultatul senzaţiei vizuale ce depinde de condiţiile de
mate şi lucioase.// Luciul colii tipărite este identic cu lucil hârtiei. El se
eluminare, distanţei până la obiectul eluminat şi alţi factori.
manifestă prin luminozitatea neuniformă a mostrei exminate şi este
Luminozitatea-reprezintă sursa răspândită de unitatea suprafeţei într-o
rezultatul reflecţiei luminii sub unghi reflectat egal cu unhgiul luminii
direcţie şi depinde de coeficientului de reflectare.
căzătoare.
Lreflectat
ρ= Luciul se formează în rezultatul reflecţiei de oglindă a luminii de pe
Lcăăzătoar
suprafaţa netedă. P/u obţinerea colii imprimate cu luciu înalt se utilizează
De obicei sursele luminii se reflectă de pe suprafaţă în diferite direcţii
culori speciale lucioase.
fiind neuniforme după intensitatea, şi numai suprafeţele ideal mate
P/u obţinerea peliculei de cerneală lucioasă se utilizează cerneluri cu
reflectă lumina în mod dispers şi uniform în toate direcţiile.
conţinut de răşini, pigment microdispers şi hârtia netedă. Pentru obţinerea
La reflectarea luminii acromatice cu ρ (coeficientul de reflectare)
colilor lucioase ele se supun lăcuirii, presării cu peliculă.
apropiat de 100 va corespunde cu gradul de albeaţă înalt. Coeficientul mic
5-6% corespunde practic suprafeţei negre.
Toate culorile cromatice se caracterizează prin trei indici:
• Tonalitatea cromatică
• Intensitatea
• Luminozitatea
42 43
>Transparenţa şi capacitatea de acoperire/opacitatea cernelurilor Cernelurile p/u producţia cartografică se prepară de obicei din pigmenţi
pentru imprimare< rezistenţi la lumină, însă uneori, în scopul economisirii, se admite utilizarea
La imprimarea pe suport colorat sau materiale de copertare, pigmenţilor mai puţini rezistenţi şi mai ieftini.
cernelurile trebuie să posede capacitatea de acoperire suficientă şi să ■ Rezistenţa cernelurilor la acţiunea dizolvanţilor şi substan-
creeze imaginea exactă şi invers. ţelor reactive. La acţiunea cernelurilor cu apa, spirt, benzen şi alţi
La imprimarea policromă când diferite nuanţe se crează pe calea dizolvanţi, uleiurilor, acizilor şi bazelor, poate avea loc dizolvarea de
suprapunerii cernelurilor, acestea trebuie să fie transparente. aceştia a liantului sau pigmentului, ori schimbarea chimică a pigmentului,
Transparenţa şi opaitatea deprind de caracteristicile cernelei ca sistem în rezultat se va schimba culoarea imaginii şi în rezultat poate diminua
dispers. Prezenţa în cerneală a cantităţii mari a particulei pigmentului aspectul exterior al imaginii.
contribuie la refracţia luminii în interiorul stratului şi iese din acesta Solubilitatea şi schimbările chimice ale pigmenţilor depind în primul
neajungând până la suport. În acest caz cerneala este netransparentă. rând de natura chimică a acestuia, deaceea, p/u rezistenţa cernelurilor la
Practic, transparenţa cernelurilor depinde de caracteristicile unii sau alţi reactivi se aleg pigmenţi corespunzători; însă asupra rezitenţei
pigmenţilor, deoarece diferiţi lianţi au coeficienţi de rafracţie practic cernelurilor poate influienţa liantul: prezenţa în el a răşinilor sau altor
identici. pigmenţi solubili într-un oarecare dizolvant.
Transparenţa se caracterizează după sistemul de 10pt. reeşind din Funcţie de densitatea producţiei imprimate, cernelurile trebuie să
măsurările cu ajutorul densitometrului. posede diferite rezistenţe la acţiunea dizolvanţilor sau reactivilor (afişe,
Intensitatea este capacitatea cernelei de a conferi imaginii placate, cărţi, etichete); la acţiunea unor reactivi (ambalajele mărfurilor
caracteristicile optice necesare la consumul ei minim.// Metoda standartă chimice- să posede acţiunea sporită la acţiunea bazelor şi acizior).
p/u determinarea intensităţii constă în compararea cernelei experimentate Rezistenţa liantului şi cernelei la acţiunea dizolvanţilor este foarte
cu cea etalon de acelaşi tip.// Intensitatea cernelei depinde în primul rând importantă la lăcuirea producţiei imprimate, deoarece dizolvantul ce se
de caracteristicile pigmentului şi concentrarea lui în cerneală. conţine în lac poate afecta pelicula de cerneală.
Intensitatea se caracterizează prin mărimea invers proporţională
1 >Caracteristicile reologice ale cernelurilor
I=
grosimii stratului de cerneală: ⋅ 100%
d opt pentru imprimare<
Liantul lichid conferă cernelei fluiditatea. Fixarea particulei pigmentului
contribuie la formarea structurii solide, de aici rezultă specificul
I - intensitatea cernelei proprietăţilor mecanice (reologice) ce constau în combinarea fluidităţii şi

1- - un micrometru- grosimea stratului de cerneală luată ca normă p/u cernelurile offset formarea structurii solide.
d — grosimea optimală a stratului de cerneală în prezenţa căruia se obţine coala Proprietăţile reologice includ:
op
imprimată ce corespunde cu cea etalon. • Vâscozitatea
Intensitatea se măsoară cu ajutorul colorimetrului. • Fluiditatea
Intensitatea influienţează calitatea producţiei şi consumul cernelei.
Tixotropia [capacitatea la formarea structurii]

În cazul intensităţii înalte va fi nevoie de o cantitate mai mică a • Adeziunea
cernelei p/u obţinerea colii de culoare necesară.
Fluiditatea cantitativă se caracterizezază prin vâscozitea.
■ Rezistenţa la lumină caracterizează capacitatea cernelei de a-şi
44 Prezenţa pigmentului solid contribuie la agregarea – fixarea
45
păstra culoarea şi de a nu se decolora cu timpul la acţiunea luminii.
Caracteristicile reologice influinţează la cmportarea crnelurilor în
procesul de imprimare, în primul rând proprietăţile reologice influienţează
asupra sistemului de vopsire a maşinii de tipar; influienţează la aplicarea
cernelei pe formă şi de pe formă pe suportul imprimat.
În cazul cernelei structurale ele se aplică unform pe forma de tipar, în
rezultatul colile imprimate devin mai puţin contraste. În cazul aplicării
cernelurilor structurale ele pot forma aţe lungi, şi-n cazul vitezei sporite
cernelurile pot să se prăfuiască. Vâscozitatea cernelei puţin vâscoase, de ex cerneala pentru impri-
marea ziarelor sau tipar adânc, se caracterizează pin timpul de scurgere în
secunde de un anumit volum al cernelei cu ajutorul vâscozimetrului.

În cazul evitării prăfuirii cernelei e de dorit utilizarea cernelei


structurale.
Caracteristicile reologice ale cernelurilor se cercetează cu ajutorul
vâscozimetrilor şi altor metode, de ex: pentru o caracteristică
convenţională se utilizează metoda de determinare a cernelurilor situate
între două suprafeţe de sticlă sub presiune. ■ Adeziunea cernelurilor pentru imprimare. Adeziuenea influ-
ienţează esenţial la comportarea cernlr. în procesul de imprimare şi la
calitatea producţiei imprimate.// Este neceasr de a deosebi 2 fenomene ce
au loc în timpul repartizării cernelei în aparatul cu cerneală, la aplicarea
acestei pe formă şi la transferarea ei pe suportul imprimat.
Primul fenomen este adeziunea cernelei cu suprafaţa de interac-ţiune
şi opunerea separării (poate greşit) stratului de cerneală de divizare între
Caracteristicile reologice se determină după diametrul petei extinse.
două suprafeţe.
■ Determinarea caracteristicilor reologice sub acţiunea propriei
Adeziunea reprezintă interacţiunea şi fixarea între ele a două
mase.
materiaşe sau corpuri diferite (cerneala şi cilindre; cerneala cu forma de
Cerneala cu ajutorul pistonului se pompează de jos pe înălţimea de
tipar, cerneala cu hârtia), în rezultatul interacţiunii moleculare.
1cm pe plastina orizontală şi se măreşte extinderea sub acţiunea propriei
Adeziunea depinde de structura chimică a cernelei şi suprafeţei cu care
mase.
interacţionează cerneala. Adeziunea mai depinde şi de fluiditatea cernelei.
1. Piston
Pentru asigurarea adeziunii este necesară apropierea maximă
2. Starea iniţială a cernelei
a .
3. Starea cernelei după extindere
46 Diferenţa dintre stări poate constitui de la 0-30mm (Δ) 47
2
3