Tema nr.2 prof.

Cristescu
1
Autonomii locale si institutii centrale in spatiul romanesc
(sec. IX – XVIII)

Romanii incep sa se organizeze militar si politic in contextul ultimelor migratii, paralel cu al afirmarii unor noi state in
zonă, cel mai relevant exemplu fiind Ungaria. Deși imperiul bizantin a exercitat o influență de netăgăduit în regiunea
Dunarii de Jos, în perioada contemporană formării statelor române, acesta nu a exercitat presiuni politice directe
asupra mai sus menționatei regiuni. Constituirea Hanatului Hoardei de Aur (condus inițial de mongoli, fiind un stat
succesor al imperiului mongol, poziția politică principală în cadrul acestuia a ajuns să fie a tatarilor) in nordul
M.Negre, care si-a exercitat dominatia asupra teritoriilor romanesti de la est si sud de Carpati, a barat expansiunea
acestor state in regiune, permitand concentrarea asezarilor romanesti in jurul unor conducatori locali. Aceste
autonomii locale sunt mentionate in izvoare bizantine, germane, maghiare si bulgărești sub diverse denumiri: codri,
campuri, tari, ducate, cnezate si voievodate si au avut la baza obstile satesti sau teritoriale conduse de cneji sau juzi.
Primele formatiuni politice au aparut in sec.IX, in interiorul arcului carpatic. Cronica lui Anonymus (Gesta
Hungarorum) mentioneaza voiev. lui Menumorut(Bihor), Glad(Banat) si Gelu(Trans), aflate intr-un ciclu de conflicte
(manifestat în principal prin raiduri și refuzuri de plăti tribut mai degrabă decât război) cu regalitatea maghiara. Pentru
sec.al XI-lea, Legenda Sf.Gerard mentioneaza Voievodatul lui Gyula (in centrul Transilvaniei) si pe cel al lui
Ahtum(in Banat), cucerite de maghiari de facto (nu doar tributari).
La sud de Carpati, Diploma cavalerilor ioaniti (1247), consemneaza voievodatele lui Litovoi si Seneslau (Olt),
cnezatele lui Ioan si Farcas(N.Olteniei) si Banatul de Severin. Cu exceptia lui Seneslau, acestea se aflau sub
suzeranitatea maghiara.
La est de Carpati sunt mentionate, in sec.XIII, Tara Sipenitului, Codrii Cosminului, Campul lui Dragos, Codrii
Lapusnei, cf traditiei istorice.
In Dobrogea, sunt mentionate in sec.X jupanatele lui Dimitrie si Gheorghe (inscriptia de la Mircea Voda/Basarabi) , in
sec. XI formatiunile lui Tatos, Satza si Sestlav (Alexiada), iar in sec.XIII Tara Cavarnei (intre Mangalia si Varna).
Autonomiile locale – au fost semnalate in intreg spatiul carpato-danubian si ele vor sta la baza viitoarelor state
medievale romanesti, unele constituind chiar nucleul de formare al acestora (Seneslau - Țara Românească, Tara
Cavarnei-Dobrogea). Aceste formatiuni prestatale presupuneau un teritoriu, o populatie, un conducator. De regula
erau dependente de un centru de putere strain pentru a-și asigura protecția și fundamentul autorității (adica sub
suzeranitate).

Formarea statelor medievale romanesti

Transilvania s-a format in timpul cuceririi maghiare in sec XI-XIII (ungurii au ajuns în Panonia în 896), dupa
anexarea formatiunilor romanesti mentionate de documente in zona in sec.IX-XI. Mijloacele folosite de coroana
maghiara au fost în principal militare și administrative (precum colonizarea regiunilor cu sași, șvabi și secui), dar într-
o măsură extrem de limitată și religioase. Maghiarii au organizat teritoriul cucerit in comitate (primul Bihorul) si au
incercat sa introduca institutii apusene – principatul (conducerea prin principi vasali și guvernatori) si episcopii
catolice. Pentru cucerirea si consolidarea stapanirii in Transilvania, regalitatea maghiara s-a sprijinit pe populatii
straine, pe care le-a adus spre a coloniza regiunea in scopuri miliatare, strategice, religioase si economice : secuii, sașii
și șvabi, dar și cavalerii teutoni si ioaniti (în principal pentru protecție militară). Acesti colonisti beneficiau de
autonomie îi taxe mai mici, iar privilegiile lor erau cuprinse in diplome emise de regalitatea maghiara.
Românii, populatie majoritara, au ramas concentrati in zonele de margine, asa-numitele “tari’ (Maramures, Fagaras,
Hateg, Lapusna), conducandu-se dupa propriile legi si obiceiuri, avand in frunte cnezi sau voievozi.
Politic, Transilvania a fost organizata ca voievodat autonom vasal Ungariei. In 1111 documentele mentioneaza un
principe, Mercurius, dar ulterior s-a impus voievodatul (institutie specifica romanilor si slavilor). In 1176 este
mentionat primul voievod numit Leustachiu. Voievodul era numit de rege, avea atributii juridice, mil., administrative
si beneficia de cancelarie proprie; era sprijinit de un vicevoievod.
Sistemul politic al Transilvaniei se baza pe starile privilegiate, ai caror reprezentanti formau adunarile nobiliare.
Romanii, care initial au facut parte din aceste adunari, au fost exclusi treptat din viata politica, mai intai pe criterii
religioase prin Diplomele lui Ludovic I din1366, care conditionau calitatea de nobil de apartenenta la religia catolica.
In 1437, s-a format Unio Trium Nationum (nobilimea maghiara, patriciatul (primăriile) sasesc si fruntasii secuilor),
cu excluderea romanilor din viata politica, acestia avand statutul de tolerati.
Voievodatul vasal Ungariei s-a mentinut pana in sec al XVI-lea (1541), cand Transilvania a devenit principat
autonom sub suzeranitate otomana.

Tara Romaneasca si Moldova

S-au format ca state in sec.al XIV-lea, intr-un context extern favorabil, marcat de luptele dintre maghiari si tatari.
Slabirea puterii maghiare a rezultat si din criza dinastica, ca urmare a stingerii dinastiei arpadiene. Factorii interni care
au contribuit la acest proces au fost dezvoltarea demografica, afirmarea economica (ca urmare a activ comerciale
intense) si politica (existenta formatiunile politice la sud si est de Carpati). Procesul s-a desfasurat pe parcursul mai
multor etape, iar la constituirea lor a contribuit si populatie din Transilvania prin asa-zisele ,,descalecaturi’’.

2
Tara Romaneasca s-a format prin unificarea formatiunilor prestatale mentionate in Diploma cavalerilor ioaniti
(1247), la sud de Carpati.
In 1277 are loc incercarea unui voievod Litovoi de a inlatura suzeranitatea maghiara, fara succes.
Conform traditiei istorice,in 1291 a avut loc descalecatul lui Negru Voda din Fagaras la sud de Carpati, unde a fost
intemeiat orasul Campulung.
Oficial, Basarab I (1310?-1352) este cel care unifica sub autoritatea sa formatiunile prestatale de la sud de Carpati,
punand bazele statului cunoscut sub numele de Valahia nord-dunareana cu centrul la Arges. Un document din 1324 il
mentioneaza ca vasal al regelui maghiar (probabil ptr Banatul de Severin’’), care il numeste ,,voievodul nostru
transalpin’’. Prin bătălia de la Posada (1330), Basarab il infrange pe regele maghiar Carol Robert d’Anjou deîi se află
în inferioritate numerică, obtinand independenta Tarii Romanesti fata de Ungaria (Cronica pictata de la Viena). Tot el
scoate statul din sfera (deja destul de slăbită) de dominatie tatara.
Statul va fi consolidat si organizat institutional sub urmasii lui Basarab : Nicolae Alexandru (1352-1364) s-a intitulat
,,domn autocrat’’(de sine stapanitor) si infiinteaza Mitropolia Tarii Romanesti cu sediul la Arges (1359), dependenta
de Bizant, ceea ce inseamna o legitimare in plan spiritual.
Vladislav Vlaicu(1364-1377) infiinteaza cancelaria tarii, bate moneda si ia in stapanire Amlasul si Fagarasul (ca
feude de la regalitatea maghiara). In 1370, intemeiaza a doua Mitropolie ortodoxa la Severin.

Moldova a urmat acelasi proces de centralizare si unificare teritoriala. Traditia ,,descalecatului’’ este confirmata
istoric.
Regele maghiar Ludovic I de Anjou, crează la mijlocul sec XIV in nordul Moldovei o marcă de aparare impotriva
tatarilor, condusa de Dragos, voievod de Maramures (descalecatul lui Dragos 1347, 1352?). Marca era numita
Moldova Mica (cu centrul la Baia), era vasala Ungariei si reprezenta nucleul in jurul careia se va forma statul. Lui
Dragos ii urmeaza la Sas si Balc.
In 1359 are loc ,,descalecatul’’ lui Bogdan, voievod de Maramures care, in contextul unei rascoale locale a boierimii,
intra in conflict cu regalitatea maghiara si reuseste sa obtina independenta Moldovei, organizand-o in 1364 ,, intr-un
stat deplin, intr-o domnie (Cronica lui Ioan Tarnave).
Organizarea si consolidarea statului se realizeaza sub urmasii lui Bogdan:
Latcu(1365-1375) intra in legatura cu papalitatea care-i recunoaste titlul de ,,duce’’al Moldovei, ca raspuns la
infiintarea unei episcopii catolice la Siret.
Petru Musat(1375-1391) infiinteaza Mitropolia de la Suceava (1386/87), unde muta si capitala, dependenta de
Bizant. In 1387 recunoaste suzeranitatea regelui polonez Vladislav Iagello, inaugurand traditia (nu foarte lungă)
politica Moldovei fata de Polonia.
Roman I(1391-1394) integreaza si partea de sud noului stat, desavarsind procesul de unificare. In 1393 se intituleaza
,,mare singur stapanitor’’, ‘’domn al Tarii Moldovei de la Munte pana la Mare’’. Moldova devine stat suzeran.

Dobrogea
A fost intemeiata ca stat in sec.XIV, in jurul Tarii Cavarnei, sub conducerea lui Balica. Acesta a fost urmat de despotii
Dobrotici, care unifica toate teritoriile dintre Dunare si Mare, si Ivanco, care devine autonom fata de imp.bizantin si
bate moneda proprie. In 1389, Dobrogea a intrat in componenta Tarii Romanesti prin anexare pana in 1417, cand a
fost cucerita de catre turci.

Institutii centrale in Transilvania, Tara Rom si Mold (IX-XVIII)

Voievodatul.Transilvania a fost organizată ca voievodat sub suzeranitatea regatului medieval maghiar,

dispunând de o organizare politică şi administrativ-teritorială proprie, semn al autonomiei sale.
Voievodul – reprezentantul si vasalul regalitatii, fiind numit de acesta in functie; avea atributii juridice,
militare si administrative; beneficia de cancelarie proprie si era secondat de un vicevoievod.
Unii voievozi, cum au fost Roland Borş (1288-1293) şi Ladislau Kan (1294-1314) s-au bucurat de
prerogative foarte largi.
Adunarile nobiliare – la niv comitatelor si scaunelor , alcatuite din reprezentantii starilor, din care initial au
facut parte si romanii; Congregatii generale ale nobilimii – la nivel de voievodat
Administrativ, teritoriul era organizat in comitate(maghiari), scaune (secui), scaune si districte (sasi), districte sau
tari in zonele de margine(romani). Acestea beneficiau de autonomie administrativa.

3
Biserica – org dupa modelul apusean –infiintarea episcopiilor catolice; religia oficiala era cea catolica,
religia ortodoxa fiind tolerata. Din sec. XVI sunt recunoscute 4 religii recepte: catolica, unitariana, luterana
si calvina.
Armata – formata din cetele nobiliare
Justitia – infaptuita de scaunele nobiliare de judecata; in regiunile romanesti dupa ,,legea romaneasca’’; in
ces XVI apare o legislatie antiromaneasca ,, Tripartitum-ul lui Werboczy’’.

În anul 1541, în condiţiile înfrângerii Regatului Ungariei de Imperiul Otoman, Transilvania a devenit
principat autonom sub suzeranitate otomană. În fruntea ei se afla un principe, ales de Dietă (adunarea
reprezentativă) şi confirmat de sultan.
La sf.sec XVII, Trans. intra sub stap habsb ca urmare a extinderii teritoriale a Imperiului Habsburgic în
sud-estul Europei. Noul statut politic al Transilvaniei, de principat în cadrul Imperiului Habsburgic a fost
definit prin Diploma Leopoldină din 1691. Conform acesteia, titlul de principe revenea împăratului,
Transilvania păstrându-şi vechea organizare internă. - imparatul preia titlul de principe, conducera o preia
un guberniu, condus de un guvernator militar, coordonat de Cancelaria aulica de la Viena. Imperiul
Otoman a fost nevoit, prin pacea de la Karlowitz (1699), să confirme pierderea controlului său asupra
Transilvaniei.

Institutii politice centrale in Tara Romanesca si Moldova

Domnia - institutia centrala, a avut un rol important in organizarea si apararea tarii.
Era asumata de un ‘’mare voievod si domn’’,care avea largi prerogative atat in domeniul politicii interne cât şi în cel
al politicii externe. “Domnul” era stăpânul ţării, iar în calitate de “mare voievod” exercita conducerea supremă a
armatei; reprezenta, de asemenea, scaunul suprem de judecata, stabilea taxe si impozite, batea moneda, emitea
hrisoave etc.
Succesiunea la tron se realiza potrivit sistemului electiv-ereditar (domnitorul era ales de marii boieri, din rândul
dinastiei domnitoare, având dreptul la tron toţi descendenţii, bărbaţi, ai unui domnitor, în mod egal).
Din sec XVI, cand Tarile romane intra sub dominatie otomana, domnul era ales de boieri si confirmat de catre Poarta;
din sec. XVII este numit direct de turci.
In sec. XVIII domnia pierde caracterul national; la tron sunt adusi domnitori fanarioti,
domnia fiind asumata in schimbul unor sume mari de bani, ceea ce duce la o crestere
excesiva a fiscalitatii; a generat sistemul venalitatii (vanzarii) dregatoriilor la nivel adm.

Sfatul domnesc - aparatul administrativ al tarii cu rol consultativ; initial era format din marii boieri, apoi din boierii
cu dregatorii şi din membrii clerului înalt. Cele mai inalte dregatorii erau Banul Olteniei si Portarul Sucevei (Mold);
Printre membrii Sfatului Domnesc se numărau: vornicul (şeful curţii domneşti), logofătul (şeful cancelariei
domneşti), vistiernicul (administratorul finanţelor), spătarul (comandant militar) ş.a. alte dregatorii: vornic, logofat.
Mitropolitul detinea primul loc in Sf Domnesc; era intaiul sfetnic al domnitorului si loctiitorul acestuia in caz de
vacanta a tronului.
Marea Adunare a Ţării ,alcătuită din reprezentanţi ai boierilor, clerului, orăşenilor, ţăranilor liberi, era convocată
in situaţii deosebite (alegerea domnului, razboi). In sec XV – XVI va fi convocata periodic.

Biserica, atat în Ţara Românească cât şi în Moldova, era organizată sub forma Mitropoliei Ortodoxe (dependente de
Patriarhia din Constantinopol), a episcopiilor şi mănăstirilor. În Ţara Românească au fost înfiinţate Mitropolia
Ortodoxă de la Argeş (în timpul domniei lui Nicolae Alexandru, 1359) şi Mitropolia Ortodoxă de la Severin (în
timpul domniei lui Vladislav Vlaicu, 1370), apoi episcopiile Râmnicului şi Buzăului. În Moldova, subordonate
Mitropoliei ortodoxe (întemeiată de Petru Muşat, în 1387, dar recunoscută oficial de Patriarhia din Constantinopol în
vremea domniei lui Alexandru cel Bun) erau episcopiile de Roman şi Rădăuţi.

Administratia : judete – Țara Românească, tinuturi – Moldova

Justitia – se facea pe baza dreptului romanesc nescris ,,jus valachium’’; Domnul era instanta suprema de judecata
Armata – era organizata din oastea cea mare (armată utilizată doar pe timp de conflict), oastea cea mica (armată
permanentă, pentru răspunsuri rapide) si sistemul defensiv (cetatile)

Ambele state medievale româneşti şi-au păstrat instituţiile proprii în ciuda agravării dominaţiei otomane, inclusiv în
secolul al XVIII-lea, caracterizat prin instaurarea domniilor fanariote, moment culminant al presiunii otomane la
nordul Dunării.