Caracterizare Stefan Gheorghidiu

In opinia mea, personajul Stefan Gheorghidiu este un personaj definitoriu in literature lui Camil
Petrescu. El reprezinta inadaptatul superior, lucid si hipersensibil. Gheorghidiu incearca sa
recompuna lumea in functie de aspiratia sa catre absolut si are orgoliul de a refuza o realitate
care nu i se potriveste, de a renunta la o iubire care nu mai coincide cu imaginea pe care el si-o
crease despre sentimentul pentru care intr-un anume moment al existentei sale ar fi fost gata sa
sacrifeice totul. Desi in lumea lui Nae Gheorghidiu, a afaceristului Vasilescu Lumanararu si a
mondenului Grigoriade, Stefan Gheorghidiue pare a fi un invins, in raport cu lumea pura a
ideilor, el are taria de a nu accepta compromisul.
Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, protagonistul Stefan
Gheorghidiu analizeaza cu luciditate, alternand sau interferand, aspecte ale planului interior, din
fluxul constiintei (trairi, sentimente) si ale planului exterior (fapte, tipuri umane, relatii cu alte
personaje). Personajul se confeseaza spre a se clarifica pe sine si spre a intelege cum a fost in
stare sa iubeasca atat de mult o femeie incat sa fie capabil sa faca o crima pentru ea, iar la sfarsit
sa ii ramana indifferent fata de aceasta.
Din modalitatiile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales
prin caracterizare indirecta, care se desprinde din fapte, ganduri, limbaj , gesturi, atitudini si
relatiile cu alte personaje, prin replici scurte, precum cea adresata de Ela in timplul excursiei de
la Odobesti “Esti de o sensibilitate imposibila” sau cea adresata de Nae Gheorghidiu “ n-ai pic de
spirit practice… Ai sa-ti pierzi averea”.
In acest roman subiectiv, de analiza, este folosita adesea autocaracterizarea, pentru portretul
fizic, moral sau psihologic: “Eram alb ca un om fara globule rosii”; “Eram inalt si elegant”;
“Lipsit de orice talent in lumea asta muritoare, fara sa cred in Dumnezeu, nu m-as fi putut
realiza- si am incercat-o - decat intr-o dragoste absoluta.”
Pentru observare propriilor trairi psihice se utilizeaza procedee specific romanului psihologic
modern precum: Introspectia “Niciodata nu m-am simtit mai descheiat de mine insumi, mai
nenorocit”, autoanaliza lucida “Simteam din zi in zi, departe de femeia mea ca voi muri{…}.
Slabisem intr-un mod care ma dispera, caci facea o dovada obiectiva ca sufar din cauza femeii, si
oricat as fi vrut sa ascund cu surasuri ranile orgoliului meu, nu mai puteam izbuti, din cauza
asta.”, monologul interior, notarea stariilor fiziologice si senzatiilor organice “Nu pot gandi
nimic. Creierul parca mi s-a zemuit, nervii, de atata incordare, s-au rupt ca niste sfori putrede”;
“fiecare explozie ne nauceste, batandu-ne mereu tepi de fier, cu ciocanul, in urechi”, fluxul
constiintei.
Pentru analiza anumitor aspect ale lumii exterioare si a ecoului pe care il are in constiinta
personajul-narator, se utilizeaza observatia realitatii bucurestene, al carei exponent este Nae
Gheorghidiu, in antiteza cu realitatea frontului.
Principala trasatura de caracter a lui Gheorghidiu este orgoliul. Ilustrativa in acest sens este
marturisirea lui Gheorghidiu in ceea ce priveste felul in care ia nastere iubirea pentru Ela:
“Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca sti ca asta o face fericita”, dar
la o autoanaliza lucida, naratorul recunoaste ca sentimentele sale sunt generate mai ales de
orgoliu “ Incepusem totusi sa fiu magulit de admiratia pe care o avea mai toata lume pentru
mine, fiindca eram atat de patimas, iubit de una dintre cele mai frumoase studente, si cred ca
acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri.”
In concluzie, protagonistul Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul omului inadaptat social. Filozof
si intelectual lucid, inadaptat superior, care are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, pe care
o filtreaza totusi prin propria constiinta.