Ultima noapte de dragoste...

de Camil Petrescu

- CARACTERIZARE PERSONAJ –

,,Ultima noapte de dragoste…” este un roman scris de Camil Petrescu și

publicat în anul 1930. Autorul surprinde drama unui intelectual lucid, însetat de
absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin
conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește războiul, un
război tragic și absurd.

Adept al autenticității și substanțialității, Camil Petrescu propune o

operă ,,girată de experiența personală”. Romanul este apreciat de critici drept
o ,,monografie a îndoielii”, este o confesiune subiectivă, fiind caracterizat prin
aspecte ale modernității și ale prozei psihologice: fluxul conștiinței, autoanaliza,
memoria afectivă, timpul prezent și subiectiv, monologul interior, anticalofilismul.

Tema este reprezentata de cele doua experiente traversate de protagonist:

iubirea si razboiul, anuntate inca din titlu.

Perspectiva narativa e unica si subiectiva , romanul este scrs la persoana I sub

forma confesiunii personajului Stefan Gheorghidiu. Focalizarea este exclusiv interna,
viziunea ,,impreuna cu” presupune identitatea dintre planul naratorului si al
personajului. Fictiunea romaneasca porneste de la sursa autobiografica: jurnalul de
campanie din timpul Primului Razboi Mondial.

Incipitul fixeaza coordonatele spatio-temporale, primavara lui 1916, in muntii

Pietrei Craiului si cuprinde un artificiu de compozitie, evenimentele din restul Cartii I
fiind anterioare primului capitol. Discutia de la popota despre achitarea unui barbat
ce si-a ucis sotia infidela declanseaza memoria afectiva a personajului-narator.
Gheorghidiu rememoreaza ultimii doi ani si jumatate ai existentei sale.

Personajul principal, Stefan Gheorghidiu, reprezinta tipul intelectualului lucid,

inadaptatul care traieste drama indragostitului de absolut si nu-si gaseste locul intr-o
societate mediocra. Acest aspect surprinde statutul sau social , conditia de
intelectual, initial student la Facultatea de Filozofie unde impresioneaza prin gandirea
analitica.

Statutul initial este de tanar student sarac traind modest alaturi de sotia sa,
Ela, pana la primirea unei mosteniri. In a doua parte a romanului va avea statutul de
sublocotenent in armata romana, raspunzator pentru plutonul noua de infanterie.

Moral, protagonistul pleaca de la principii ale adevarului si ale corectitudinii,

transformandu-se treptat si descoperind solidaritatea umana si darul vietii in sine.
Stefan va intelege cu amaraciune inutilitatea zbuciumului sau, cu autoironie cand isi
imagineaza reactiile lumii mondene la o nebunie pe care n-a apucat s-o
comita: ,,Pentru cine a omorat Gheorghidiu, draga? Pentru grasa aia blonda?”
 Statutul psihologic prezinta un personaj care analizeaza hiperlucid orice aspect
al existentei, ,,cata luciditate, tot atata drama”. Cele doua experiente sunt traite la
intensitate maxima, si daca razboiul ii schimba viziunea despre viata, legat de iubire
crede ca ,, nu m-as fi putut realiza decat intr-o dragoste absoluta”.

Principala trasatura de caracter pare sa fie orgoliul, evidentiat prin modul in

care ia nastere iubirea pentru Ela , ,,Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie,
iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita’’.Recunoaste astfel ca sentimentele sale
sunt generate mai ales de orgoliu: ,, incepeam totusi sa fiu magulit de admiratia pe
care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram atat de patimas iubit de una
dintre cele mai frumoase studente, si cred ca acest orgoliu o constituie baza viitoarei
mele iubiri”.

Ilustrativa si semnificativa pentru orgoliul personajului este scena mesei in

familie din casa batranului avar, unchiul Tache. Celalalt unchi , Nae Gheorghidiu,
ironizeaza casatoria din dragoste cu o fata saraca, pe care i-o reproseaza atat lui
Stefan cat si tatalui sau mort, Corneliu. In incercarea de a-si apara tatal, Stefan
izbucneste intr-un acces de sinceritate evidentiind ,,calitatile’’ celor care au facut
astfel avere: ,,un obraz mai gros, un stomac capabil sa digere si oua clocite, ceva din
slutenia nevestei luate pentru averea ei’’. Uimirea generala este accentuata de
muțenia in care cade unchiul Tache. Este insa impresionat de aceasta iesire si ii lasa
partea cea mai insemnata a averii.

Un alt episod semnificativ pentru orgoliul protagonistului este cel de la popota

ofiterilor din incipit. Gheorghidiu intervine intransigent peste parerile celorlalti,
considerand ca ,,cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra
celuilalt “. Stefan considera iubirea definitiv transformatoare , refuza ideea ca fiecare
isi poate retrage cantitatea de suflet investita intr-o relatie. Este ferm in convingerea
sa: ,,discutati mai bine ceea ce va pricepeti’’.

De altfel in toata rememorarea povestii sale de iubire, Gheotghidiu se

dovedeste orgolios. De fiecare data cand indoiala, obsesia tradarii Elei I se strecoara
in minte, are grija sa nu se vada, sa ascunda suferinta unui suflet delicat si sensibil in
spatele unei aparente nepasari. Tot din orgoliu refuza competitia cu ceilalti, in ceea
ce priveste garderoba si comportamentul superficial, nu face nimic pentru a recastiga
pretuirea pierduta a sotiei. Criza de identitate e declansata de conflictul din esenta sa
psihologica si morala si aparenta sociala, impusa prin conventie.

Din dorinta de a trai o experienta existentiala pe care o considera definitorie

pentru formarea unui om, a lui in special, Stefan se inroleaza voluntar, desi ar fi putut
evita plecarea la razboi: ,,N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca
aceea care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul
meu sufletesc. Ar avea fata de mine, cei care au fost acolo, o superioritate care mi se
pare inacceptabila. Ar constitui pentru mine o limitare.’’ Trairea intensa a experientei
razboiului ii reveleaza esenta conditiei umane si-l ajuta sa depaseasca drama
erotica. Personajul se autoanalizeaza pentru a se putea intelege, avand constiinta
propriei valori.

Dintre modalitatile de caracterizare, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai

ales prin caracterizare indirecta, desprinsa din fapte, gesturi, limbaj si relatiile cu
celelalte personaje. Caracterizarea directa este rar realizata de alte personaje prin
replici scurte:,, Esti de o sensibilitate imposibila’’(Ela) sau ,,N-ai spirit practic…Ai sa-ti
pierzi averea”. Este folosita adesea autocaracterizarea pentru portretul fizic, moral
sau psihologic ,,Eram alb ca un om fara globule rosii”, ,, Eram inalt si elegant”, ,,Lipsit
de orice talent, in lumea asta muritoare, fara sa cred in Dumnezeu, nu m-as fi putut
realiza si am incercat-o, decat intr-o dragoste absoluta.”

Pe parcursul romanului, Ela ramane un mister, fiind prezentata numai prin

intermediul impresiilor lui Stefan. Ea il iubeste cat timp este mandra de valoarea lui
intelectuala in lumea lor de studenti saraci si se desprinde cand sotul ei nu-i mai
trezeste admiratia.

Viziunea despre lume a romanului surprinde insasi esenta personajului.

Societatea este ,, Patul lui Procust’’, obliga indivizii la uniformizare, la comportamente
similare, in timp ce Stefan refuza limitarea si compromisul, este un inadaptat cu
nostalgia absolutului si a perfectiunii. Cand nu mai iubeste, Gheorghidiu se
elibedeaza de ,,tot trecutul’’.