Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu

Stefan Gheorghidiu este personajul principal al romanului ,, Ultima nopate de dragoste,

intaia noapte de razboi, naratorul necreditabil al operei care reda subiectiv intreaga
actiune, scrisa la persoana I. El este cel care compune, filtreaza si organizeaza toate
evenimentele din propria perspectiva. Se inscrie in seria eroilor camilpetrescieni insetati
de absolute, de ideal, reprezentand de fapt tipul intelectualului inadaptat, cel care isi
compune propria lume pe care incearca sa o aplice.
Personajul-narator, sugand pula reiese ca e caracterizat direct de catre alte
personaje, dar portretul moral e completat si de caracterizarea indirect ce rezulta din
propriile actiuni, simtiri, ganduri. Fiind un roman modern si subiectiv, introspectia,
monologul interior, memoria involuntara, fluxul constiintei sunt tehnici specifice folosite
de autor pentru conturarea trasaturilor personajului: astfel, epicul cartii e subordonat
analizei psihologice, faptele traite fiind punctul de plecare al personajului pentru analiza
si interpretare. Stefan Gheorghidiu supune analizei, atat evenimentele din timpul
razboiului, pe care le traieste in acelasi timp, cat si cele rememorate, ce surprind povestea
lui de dragoste.
Moldovean schiop sarac, la Filozofie, se casatoreste cu o studenta la Litere, Ela,
de aceeasi conditie. La inceput, sentimentele lui fata de Ela sunt de duiosie, dar mai ales
de orgoliu pentru ca Ela era una dintre cele mai frumoase studente: ,,incepusem totusi sa
fiu magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram atat
de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a
constituit baza viitoarei mele iubiri. Iata, deci, una dintre trasaturile esentiale ale
personajului ce rezulta din caracterizare indirecta. Acest orgoliu e demonstrat de-a lungul
intregului roman. Abia dupa casatorie, Stefan Gheorghidiu isi iubeste cu adevarat sotia
din clipa in care a intuit ca ar putea sa o piarda: ,, Viata mea a devenit o tortura continua.
Stiam ca nu mai pot trai fara ea. Ca o armata care si-a pregatit ofensiva pe o directie, nu
mai puteam schimba baza pasiunii mele. Era in toate planurile mele, in toate bucuriile
viitorului. Si tot dintr-un orgoliu exacerbate, Stefan Gheorghidiu nu face nimic pentru a
o recastiga pe Ela.
Schimbarea comportamentala a Elei se pare ca ar fi fost determinate de
mostenirea lasata de unchiul Tache. Acum, Ela e interesata nu numai de ceea ce e legat de
sotul ei, ci si de viata mondena. Indoielile referitoare la fidelitatea sotiei sale il macina si
ii transforma viata intr-un cosmar: ,, Imi petreceam timpul spionandu-i prieteniile,
urmarind-o, facand probleme de neinchipuit, care se hranea din propria ei substanta.
Stefan Gheorghidiu sufera deoarece nu poate descoperi adevarul, si nu din cauza geloziei:
,,Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii.
Pentru a inlatura din viata lui chinuitoarele contrarietati traite cu atat dureroasa
acuitate, Stefan Gheorghidiu se hotaraste sa divorteze.
Drama lui Gheorghidiu se desfasoara dupa doua directii: o drama a iubirii si o
drama a razboiului. Reprezentand tipul inadaptatului superior, Stefan Gheorghidiu aplica
asupra dragostei si existentei propriului sau ideal. Drama provine din incercarea de a
suprapune un ideal faurit din inclinatia de sorginte filozofica si realitate, ori acest lucru nu
poate fi posibil. La inceput, imaginea Elei pare sa corespunda tiparului de idealitate creat
de erou, insa mai tarziu, idealul femeii iubite si adevarata Ela nu se mai suprapun, iar de
aici rezulta ruptura.
A doua experienta fundamentala, una colectiva, o reprezinta razboiul. Daca
iubeste la inceput din orgoliu, tot aceasta trasatura dominanta de caracter il determina sa
se inroleze in razboi, pe care de astfel il considera absurd: ,,Faptul de a fi pe front era
pentru mine un soi de act de prezenta moralmente necesar.Nici ideea de Patrie.nu
m-ar fi facut sa lupt efectiv..N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitivade la
care sa lipsesc. As avea fata de mine cei care au fost acolo o superioritate care mi se

pare inaccesibila.
In timpul razboiului, eroul se autoanalizeaza, surprinzandu-si frica fata de moarte.
Dar tot acum descopera cu uimire ca imaginea razboiului nu coincide cu ceea ce citise el
pana atunci: nimic eroic, nimic monumental; razboiul e acum demitizat. Aceasta
experienta colectiva il determina sa se detaseze de trecut , de Ela, de posibilul amant al
acesteia, constientizand ca exista lucruri in viata mult mai importante decat suspiciunile
sale fata de cea pe care o iubise.
Razboiul il face sa ia hotararea finala de a divorta si de a-i lasa Elei tot trecutul si
toata averea.
Existenta lui Stefan Gheorghidiu se transforma intr-un esec nu numai in plan
privat, familial, ci si in plan social asa cum informeaza o nota de subsol din romanul
,,Patul lui Procust. In cuvantarea rostita in Parlament, Nae Gheorghidiu, unchiul lui
Stefan afirma : ,,Sublocotenentul in rezerva Stefan Gheorghidiu si-a gasit pedeapsa in
fundul ocnei pentru ca a tradat armata romana.
Iata deci ca Stefan Gheorghidiu se dovedeste un inadaptat, un invins, un
intelectual orgolios de o deosebita complexitate morala.
Fiind un roman modern, nu e accentuat portretul fizic al personajului; capatand
mai mare importanta cel moral. Exista insa secvente scurte in care personajul se
autocaracterizeaza: ,,Stiam ca la Universitate trec printre studentii <<bine>>. Eram
inalt si elegant...dar cum eram subtire...
Limbajul personajului e si el un mijloc de caracterizare indirecta tradand marea
pasiune a protagonistului: filozofia. Astfel, se intalnesc la tot pasul termeni ca :,,spatiul si
timpul sunt finite..., ,,antinomie la care se adauga si nume : Kant , Bergson, Giovanni
Popini.