Caracterizarea personajului Stefan Ghiroghidiu

Personajul este o instanta narativa, definitorie pentru genul epic, o creatie a autorului menita a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare transmitand-o cititorului prin fapte, vorbe, relatii
specifice naturii sale fictionale.

Opera literara “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de dragoste” de Camil Petrescu a aparut in
perioada interbelica, in anul 1930, fiind un roman modern, subiectiv, psihlogic, de analiza si un roman
al experientei. Aceasta contribuie la procesul de sincronizare dintre literatura romana si literatura
universala prin crearea unor aspecte estetice, dar si prin crearea personajului intelectual lucid.

Personajul principal al romanului, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil
Petrescu, este Ştefan Gheorghidiu. El este protagonistul şi naratorul unic, din perspectiva căruia sunt
aduse la cunoştinţa cititorului evenimentele narate.

Acesta este caracterizat, pe de o parte, prin mijloace directe, autorul urmarind maniera prin care
acestea este privit de cei din jur. Unchiul Nae il considera un inadaptat „n ai spirit practic...cu Kant ala
al dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nici o branza.” iar Ela spune despre el ca este „de o
sensibilitate excesiva.

Pe de alta parte, un rol deosebit de sugestiv in conturarea imaginii personajului il are caracterizarea
indirecta, trasaturile acestuia reiesind din fapte, vorbe, relatii.

Stefan este tipul intelectualului, personaj tipic lui Camil Petrescu, student la filosofie, care traieste
intr-o lume a ideilor, a cartilor, crezand ca s a izolat de lumea palpabila. Este un filosof fascinat de
absolut, de iubirea unei iubiri ideale, tanar rational, fiind in acelasi timp un inadaptat social, orgolios
si hipersensibil. Din punct de vedere social, el este un student, casatorit cu Ela „una dintre cele mai
frumoase studente, iar in scurt timp primeste o mostenire de la unchiul sau bogat, astfel isi schimba
statutul social si reuseste sa patrunda in cercurile aristocrate. Din punct de vedere moral, este un
intelectual cu valori morale inalte, care nu accepta compromisul, indaptarea sa reiesind din refuzul
sau de a accepta minciuna si ipocrizia lumii mondene. Pe de alta parte este o persoana orgolioasa,
lucid dar si foarte gelos „Viata mea a devenit o tortura continua.” „Stiam ca nu mai pot trai fara ea..”

„Imi faceam timp spionandu i prieteniile, urmarind o, facand probleme de neinchipuit . Din punct de
vedere psihologic, acesta este un tanar inteligent macinat de incertitudini si multe indoieli, neputand
sa se incadreze in lumea aristocrata din capitala, fiind framantat de un puternic conflict interior,
deoarece toate idealurile ii erau contrazise de realitate, analizand profund orice aspect al vietii sale.
„Niciodata nu m am simtit mai descheiat de mine insumi”.

Principala trasatura de caracter a personajului Stefan Gheorghidiu este orgoliul, care se reflecta in
actiunile si gandurile sale.

O secventa care ilustreaza caracterul protagonistului este reprezentata de primirea mostenirii care
genereaza o ruptura in relatia acestuia, deoarece Ela era incantata de viata mondena si pare
interesata de un tanar avocat, domnul G. Dintr un orgoliu exagerat, Stefan refuza sa intre in
competitie cu cielalti,fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa si schimbe garderoba si sa
adopte comportamentul superficial al dansatorilor moderni pe care Ela ii admira, iar Gheorghidiu ii
considera mediocri si ii dispretuieste.
O alta secventa sugestiva este capitolul cinci, dupa decizia plecarii in razboi. Imaginea acestuia este
haotica, frontul inseana agitatie, mizerie, frig. Capitolul „Ne a acoperit pamantul lui Dumnezeu”
ilustreaza tragismul confruntarii cu moartea. Ofiterul Stefan Gherghidiu descopera o realitate
dramatica, nu atacuri vitejesti. Orgoliul sau il face sa participe cu toata forta la razboi, dintr un
sentiment nobil de camaraderie. Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama indiviudala a
iubirii si devine o experienta revelatorie pentru Stefan care isi inverseaza sistemul de valori.

Titlul romanuluieste o metafora a timpului psihologic, a modului in care timpul obiectiv si

evenimentele exterioare sunt resorbite in prezentul constiintei. Substantivul comun ‘’noapte’’ este o
metafora care inseamna trairea in constiinta si abolirea principiului cronologic. Termenii ‘’ultima’’ si
‘’prima’’ sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite ca traire si viziune din viata personajului,
marcand momentele esentiale ale transformarii sale. Din barbatul orgoliossi adept al iubirii unice,
Stefan Gheorghidiu devine un barbat rece, detasat si ironic spre sfarsitul romanului.

Conflictul principal al romanului este unul interior, profund subiectiv. Lupta se dă în planul conştiinţei
şi este urmărită cu minuţiozitate în descrieri monografice ale sentimentelor. Inautenticitatea
societăţii, suferinţa pe care o provoacă iubirea în prima parte a romanului, îşi dovedesc inconsistenţa
în confruntarea cu trăirea extremă din a doua parte, cu meditaţia asupra solidarităţii colective, a vieţii
şi morţii. Gheorghidiu caută doar aparent adevărul despre Ela, de fapt se caută și se regăsește pe
sine. Există și un conflict exterior între Gheorghidiu şi Grigoriade, generator al dramei geloziei. După
apariţia lui G. în peisajul petrecerilor mondene la care participă tânăra familie, Gheorghidiu suferă
enorm pentru că nu mai este evaluat în funcţie de o scară valorică ce i se potriveşte. Admirat de Ela
pentru modul strălucit în care perorează pe teme de filozofie, Gheorghidiu este ulterior comparat în
defavoarea lui pentru vestimentaţia de lux, dansuri la modă şi jocuri de salon, pe care le respinge din
principiu. De asemenea, în plan secundar există un conflict între Gheorghidiu şi propria familie pentru
moştenirea unchiului Tache, din care, de asemenea, iese învins, cedând după parastas o parte din
avere rudelor. Inadaptarea personajului reiese din lipsa instrumentelor de luptă cu o societate prost
construită