Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu Opera interbelica realista Ultima noapte de dragoste, intaia

a noapte de razboi de Camil Petrescu este un roman modern, subiectiv, de analiza psihologica, datorita unicitatii perspectivei narative, a tipologiei intelectualului, a fluxului constiintei, a memoriei afective, a substentialitatii, autenticitatii si anticalofismului. Elementele de roman modern regasite in opera dau amploare textului si realizeaza o adevarata drama. Una dintre aceste tehnici este cea a jurnalului pe care Stefan Gheorghidiu, personajul principal il are, in care cuprinde si dubla perspectiva asupra aceluiasi eveniment, in special in Cartea aIIa, unde in notele infrapaginale evenimentul narat in carte este prezentat din alta perspectiva. Colajul se realizeaza prin prezenta in text a unor fragmente de versuri populare, titluri de ziare, ordine de lupta sau brosuri de educatie militara. Realitatea bucuresteana, total diferita de realitatea frontului sunt prezentate prin analiza mediului social, politic si familial, tehnica folosita fiind observatia. In ceea ce il privste in mod special pe Gheorghidiu, remarcam introspectia, auto analiza, prin monologul interior, fluxul de constiinta, discursul analitic la persoana a III-a. De asemenea, sunt prezente si intuitionismul si fenomenologia, ambele fiind idei filosofice, din care rezulta si un limbaj intelectualizat. Textul narativ se compune din doua parti, care indica si temele romanului, inca din titlu, fiind doua experiente fundamentale de cunoastere, traite de protagonist : dragostea si razboiul. Totusi, tema principala este drama intelectualului, datorita aspiratiei spre absolutul in iubire. Jurnalul intim, Cartea I, reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan si Ela, iar Cartea a II-a, jurnalul de campanie urmareste experienta pe front in timpul Primului Razboi Mondial. Fiind un roman psihologic este esential conflictul interior, reprezentat de drama intelctualului in confruntare cu realitatea in care absolutul nu poate fi atins. Macinat de gelozie vazand ca Ela reuseste sa se incadreze in lumea moderna pe care el o dispretuieste, acesta se departeaza de sotia lui, ducand la destramarea relatiei. Conflictul exterior pune in evidenta relatia protagonistului cu societatea, el fiind un inadaptat social. Prin introspectie( Nu pot gandi nimic ) si monolog interior, Stefan Gheorghidiu analizeaza cu luciditate( Simteam din zi in zi, departe de femeia mea, ca voi muri ) aspecte ale planului interior si ale planului exterior. Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirecta, care se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si relatii cu celelalte personaje. La aceasta se adauga autocaracterizarea( Eram alb ca un om fara globule rosii , Eram inalt si elegant ). Caracterizarea directa a lui Gheorghidiu este facuta de catre celelalte personaje, realizata prin replici scurte, precum omul cu sensibilitate nazdravana. Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, perspectiva narativa fiind intradiegetica si homodiegetica, caracterizata prin subiectivitate. Naratorul pleaca de la ideea ca timpul subiectiv poate fi recuperat prin anamneza. Tanarul student la Filozofie se casatoreste cu Ela din dragoste, care la inceput era din admiratie si duiosie, iar apoi va deveni o obsesie. Cuplul fericit evolueaza treptat spre o inevitabila criza matrimoniala, povestea de dragoste devenind o monografie a

indoielii . Relatia devine o succesiune de impacari si despartiri, datorate geloziei acestuia, care credea ca Ela are o relatie cu misteriosul domn G. . Prezentarea razboiului este cutremuratoare, imaginea frontului fiind mizerabila, haotica si dezordonata. Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului-narator fata de restul experientei sale( De sotia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de-atunci, mi-aduc aminte cu-adevarat, ca de o intamplare din copilarie ). Drama razboiului pune in umbra drama iubirii. Ranit si spitalizat, Gheorghidiu revine acasa, la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela. Acesta decide sa divorteze si sa ii lase toata averea, spunand ca ii lasa tot trecutul , eliberandu-se de drama erotica. Pe tot parcursul romanului, Ela ramane un mister, deoarece este prezentata numai prin impresiile lui Stefan. In opinia mea, opera lui Camil petrescu este o adevarata capodopera, iar protagonistul este un personaj excellent al literaturii romane. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi schimba viziunea asupra unor teme, precum iubirea si razboiul, supralicitate in literatura traditionala.