ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu

Romanul “Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu, aparut in perioada
interbelica, in anul 1930, este considerat un exemplu de roman modern. Camil Petrescu il allege ca
model pe scriitorul francez Marcel Proust si propune o noua structura unde accentul sa se mute din
exterior (actiune) spre interior.

Romanul modern subiectiv de analiza psihologica “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi” prezinta drama unui intellectual fin, preocupat cu probleme de constiinta, care tinde spre
dragoste absoluta intr-o lume a ideilor filozofice.

Asa cum arata si titlul, romanul este alcatuit din doua parti cu nume semnificative, unificate prin
prezenta unei singure constiinte. Cele doua parti anunta doua experiente majore prin care trece
eroul: iubirrea si razboiul. Perspectiva narativa este subiectiva cu narrator personaj si naratiune la
persoana 1.

In ceea ce priveste structura interioara a romanului se poate vorbi despre descrierea unei iubiri in
toate fazele ei, sentimentul fiind minat de luciditate. Acest plan subiectiv este prezent in ambele parti
ale romanului. Gherghidiu se destainuie, trairile sunt puternice, el incercand sa afle adevarul despre
sentimentul pe care il traieste: este o iubire pura, ideala sau este patata de infidelitatea sotiei sale
Ela.

Al doilea plan, obiectiv, constituie fundalul pe care se desfasoara drama lui Gheorghidiu, concentrate
pe doua realitati: mostenirea si razboiul.

Romanul incepe printr-un artificiu compositional, actiunea primului capitol fiind posterioara (“La
Piatra Craiului, in munti” intamplarilor relatate. Protagonistul isi expune conceptia despre iubire,
pledand pentru achitarea unui criminal. Aceasta declanseaza memoria afectiva a protagonistului.

Subiectul romanului este o poveste de dragoste cu excese dramatice de gelozie introdusa in povestea
razboiului. Eroii, Stefan si Ela, se cunosc din anii studentiei. Se casatoresc din dragoste si sunt fericiti
o vreme, cu atat mai mult cu cat duc o existenta modesta.

Primirea unei mosteniri de la unchiul Tache constituie intriga actiunii si declanseaza conflictul
interior. Ela se adapteaza rapid la lumea moderna, pe cand Stefan Gheorghidiu nu se adapteaza. In
sufletul lui Stefan Gheorghidiu explodeaza gelozia, sentimental devine dominant si il tortureaza.

Punctul culminant il reprezinta excursia de la Odobesti, organizata de Anisoara veisoara lui

Gheorghidiu. Ela ii acorda o atentie exagerata unui dansator, domnul G. Excursia devine o tortura,
fiecare gest al sotiei luand proportii de catalicism in sufletul lui Stefan.

Despartirea devine iminenta, altfel risca anularea lui ca personalitate. Noua experienta nu-i scoate
insa din suflet iubirea pentru Ela si cei doi se impaca. Fericirea e insa scurta, caci Stefan este
concentrate pe front si traieste drama razboiului.

Cutremurator apare capitolul “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” care ilustreaza exceptional o
psihologie a panicii, a groazei, de exemplu-un soldat continua sa fuga pe camp dup ace un obuz ii
zboara capul.

Aceste experiente tragice ale razboiului il fac pe Gheorghidiu sa-si dea seama ca framantarile lui si
zbaterile provocate de gelozie sunt zdarnice si propun despartirea zambind.
Stefan Gheorghidiu este tipul intelectualului care isi doreste o lume ideala, o lume a ideilor filozofice
in care sa traiasca o dragoste unica. Este insa uninadaptat, neputandu-se integra in societatea
mediocre, necinstita in care traieste. Nu cunoaste femeia, iar aceasta il face sa sufere.

In opinia mea, romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un exemplu de
proza moderna, intrunind elemente pe care scriitorul le anuntase in pozitiile sale teoretice: de
exemplul intelectualul ca personaj, jurnalul, folosirea persoanei 1, perspectiva temporala
descontinua. Si modalitatile de caracterizare sunt specific prozei psihologice si evidentiaza
autenticitatea personajului narrator: autoanaliza, autointrospectia, monologul interior, memoria
involuntara.