Roman Psihologic Perioada Interbelică

Ultima nopate de dragoste,

întâia noapte de război
de Camil Petrescu

Opera „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil

Petrescu a fost publicata in anul 1930 si este un roman modern , psihologic
, de tip subiectiv , care contribuie la procesul de sincronizare dintre
literatura romana si literatura universala prin crearea unor aspecte estetice
, dar si prin crearea personajului intelectual lucid.

Romanul este specie a genului epic , in proza , de mare intindere , cu o

actiune desfasurata pe mai multe planuri , cu un numar mare de personaje
si cu un conflict puternic.

Este un roman subiectiv , naratorul fiind protagonistul operei , psihologic

prin analiza constiintei si prin accentul pus pe confictul interior , si este un
roman al experientei deoarece prezeninta o traire esential de viata , si
anume razboiul.

Titlul romanului sugerează două experiente extreme, alternative ale vieţii.

Simetria titlului corespunde celor două părţi ale romanului, iar persistenţa
cuvântului „noapte” în ambele părţi ale titlului este o sugestie a tenebrelor
interioare ce marchează cele două experienţe în care se consumă
frământările personajului: iubirea si razboiul.

Incipitul romanului il preinta pe Stefan Gheorghidiu , potrivit jurnalului de

front al acestuia , ca proaspat sublocotenent rezervist , in primavara anului
1916 , in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei.

Conflictul interior se produce in constiinta personajului narator, Stefan

Gheorghidiu, care traieste stari si sentimente contradictorii in ceea ce o
priveste pe sotie sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe
care protagonistul le are cu realitatea inconjuratoare. Asadar, conflictul
interior trait de protagonist se produce din cauza discrepantei dintre
aspiratiile lui Gheorghidiu si realitatea lumii inconjuratoare.
 Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica
temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de
cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul. Daca prima parte
reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan
Gheorghidiu si Ela, partea a doua, construita sub forma jurnaului de
campanie al lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul
Primului Razboi Mondial. Astfel, prima parte este in intregime fictionala, in
timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului, ceea ce confera
autenticitate textului.

Caracterul subiectiv al romanului este redat de naraţiunea la persoana I,

sub forma unei confesiuni a naratorului – personaj, cu focalizare exclusiv
internă, subiectivă, naratorul utilizând pentru analiza psihologică atât
dialogul, monologul interior cât şi flashback-ul (memoria involuntară).

Tema si viziunea despre lume

Eroul asistă la popota ofiţerilor la o discuţie despre dragoste şi fidelitate,
pornind de la un fapt divers aflat din presă: un bărbat care şi-a ucis soţia
infidelă a fost achitat la tribunal. Această discuţie îi declanşează lui
Gheorghidiu amintiri legate de cei doi ani şi jumătate de căsnicie cu Ela.

Iniţial, căsnicia sa cu Ela este liniştită, cei doi duc un trai modest, dar par
fericiţi. Ulterior, moştenirea primită în urma decesului unchiului Tache
schimbă radical viaţa tânărului cuplu. Noul statut social şi material o
transformă pe Ela, îi dezvăluie adevăratul caracter, ceea ce duce la
destrămarea iubirii dintre cei doi tineri..

Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume
mondena, lipsita de griji. În casa acestei verişoare cei doi îl cunosc pe
domnul G, iar Ştefan observă că Ela pare foarte fericită în preajma acestuia.
Stefan începe să fie din ce în ce mai suspicios că Ela l-ar putea înşela.

Odată cu această situaţie, începe calvarul protagonistului: gelozia.

Gheorghidiu, narator-personaj, se autoanalizază în toate etapele acestui
sentiment. Nevoia de certitudini îl determină să pună la cale o întragă
activitate detectivistică, demarând o adevărată anchetă pe cont propriu. Din
toată această situaţie rezultă o tensiune dramatică, frămantări sufleteşti şi
de conştiinţă.
 După o scurtă despărţire, Ela şi Ştefan se împacă şi îi aranjează Elei
petrecerea verii la Câmpulung. Când îl zăreşte în oraş pe domnul G., are
certitudinea că acesta este în oraş pentru a se vedea cu Ela şi prin urmare îi
este, cu siguranţă, amant. Plănuieşte să-i omoare pe amândoi, dar planul îi
este zădărnicit fiind obligat să meargă la regiment.

A doua experienta o reprezinta razboiul, care pune in umbra experienta

iubirii. Autorul transcrie experienţa realităţii atroce, devastatoare a
războiului, imaginea acestuia fiind demitizată.

Experientele dramatice de pe front , modifica atitudinea personajului fata

de celelalte aspecte ale existentei sale. Drama colectiva a razboiului pune in
umbra drama individuala a iubirii. Ranit si spitalizat , Gheorghidiu se
intoarce acasa la Bucuresti , dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela.
Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca , o priveste cu
indifirenta si se hotareste sa o paraseasca.

Personajul-narator reprezinta tipul intelectualului lucid , gandurile si

sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor , in acest
sens , Ela este cel „misterior” personaj. De aceea cititorul nu se poate
pronunta asupra fidelitatii ei.

Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine autenticitate

limajului. Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii, ci efectul de
artificialitate pe care il producea exprimarea personajelor din romanul
traditional.

In concluzie , romanul „Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de

razboi” este un roman modern , psihologic , avand drept caracteristici
timpul prezent si obiectiv , cat si autenticitatea trairii.

Evolutia personajului principal ( Ştefan Gheorghidiu )

Personajul principal Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul intelectualului
lucid, inadaptatul superior, care nu-si gaseste locul intr-o societate
dominata de mediocritate si de lipsa de moralitate.

Consider ca principala trasatura de caracter a protagonistului este

orgoliul, ilistrativa in acest sens este marturisirea lui Gheorghidiu
referitoare la felul in care ia nastere iubirea lui pentru Ela: „Iubesti intai din
mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita”.
De asemenea, din orgoliu combinat cu o moralitate superiora, pleaca de
buna voie pe front, pentru ca nu ar fi suportat sa ii auda pe alti participanti
povestind despre razboi, fara ca el sa cunoasca aceasta experienta e viata.

O secventa care ilustreaza caracterul protagonistului este reprezentata de

primirea mostenirii care genereaza o ruptura in relatia acestuia, deoarece
Ella era incantata de viata mondena si pare interesata de un tanar avocat,
domnul G. Dintr-un orgoliu exagerat, Stefan refuza sa intre in competitie cu
ceilalti, fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa-si schimbe
garderoba si sa adopte comportamentul superficial al dansatorilor moderni
pe care Ella ii admira, iar Gheorghidiu ii considera mediocri si ii
dispretuieste.

Pe langa orgoliu, in roman se contureaza si alte trasaturi ale eroului,

precum: natura analitica si reflexiva, luciditatea, sensibilitatea exagerata si
inteligenta.

Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui

Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirecta, care se
desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si din relatiile cu
celelalte personaje. Caracterizarea directa este realizata rar, prin
intermediul replicilor scurte ale altor personaje, precum cea a lui Nae
Gheorghidiu ori aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii
reproseaza comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti: „Esti de o
sensibilitate imposibila”.

În concluzie, romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi’’,

scris de Camil Petrescu in 1930, il prezinta pe intelectualul Stefan
Gheorghidiu ca fiind tipul omului ganditor, filosof, iubitor, care, participand
la razboi, isi va pierde oarecum simtul realitatii, totodata, schimbandu-si si
perspectiva asupra iubirii pe care o considera unica si absoluta.