Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

- Camil Petrescu-

Camil Petrescu a fost un mare și cunoscut poet, prozator și dramaturg interbelic

modernist, creator al romanului subiectiv în literatura română, adept al sincronismului
lovinescian.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, care are o acțiune
complexă și se desfășoară pe mai multe planuri narative, conflicte puternice și un număr
mare de personaje.
Romanul "Ultima noapte......"apărut in 1930 a constituit o noutate absolută in epocă.
Din punct de vedere tipologic, este un roman psihologic prin temă, conflictul interior si prin
utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice.Din perspectiva artei narative şi a modalitatilor
de expresie este un roman modern de tip proustian care impune un nou tip de personaj,
intelectualul. Scris la persoana I romanul este, deci, o naratiume actorială, o lungă
confesiune a eroului principal.
Tema romanului este drama intelectualului lucid, dornic de cunoaștere, de
experiente absolute, dar si iubirea si razboiul ca experiente fundamentale trăite de Stefan
Gheorghidiu, eroul cărții.
În primul capitol al romanului, Gheorghidiu asistă la o discutie de la cantina ofiterilor
despre dragoste si adulter, care-i trezesc lui Gheorghidiu vechi indoieli şi suferinte din
dragoste.Reacția lui este violentă: "cei ce se iubesc au drept de viață și de moarte unul
asupra celuilalt".
O altă scena semnificativă pentru ilustrarea temei este excursia la Odobesti. În timpul
acesteia se pare că Ela ii acordă o atentie exagerată unui anume domn G., care, după opinia
personajului-narator, îi va deveni mai târziu amant. Stefan observă mimica si gesturile femeii
care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. şi care are o expresie deznădăjduită atunci când
acesta stă de vorbă cu o altă femeie.
Initial romanul s-a numit ,,Proces-verbal de dragoste și război,, , urmând să fie
modifict în cel actual.Titlul este compus din două antiteze ,,ultima-intaia,, si ,,dragoste-
război,,. Ce-a de-a doua antiteză indică și temele romanului.Substantivul ,,noapte,, este
folosit cu sens metaforic pentru a exprima timpul și trăirea, care au loc în plan psihologic.
Numeralele ,,întâi,, și ,,ultima,, exprimă și ele timpul și sunt asociate celor două trăiri ale
protagonistului.
Romanul este scris la persona I, sub forma unei confesiuni a personajului principal.
Stefan Gheorghidiu. Relatarea la persona I conferă autenticitate si caracter subiectiv textului.
Chiar dacă este vorba de un roman modern in incipit sunt fixate cu precizie realist
coordonatele spatio-temporale, care creează iluzia autenticitatii: ,,in primavara anului
1916,intre Busteni și Predeal". Finalul deschis lasă loc interpretărilor multiple Destinul de
combatant al eroului nu este încheiat el se află la Bucuresti intr-o permisie, dar obosit să mai
caute certitudini se simte detaşat de tot ceea ce il legase de Ela şi hotărăşte să o părăsească
şi să-i lase ,,tot trecutul".
Spre deosebire de romanele tradiționale in care conflictul este exterior, in
romanul ,,Ultima noapte.." apare conflictul interior din conştiinţa personajului narator, care
trăieşte stări şi sentimente contradictorii faţă de soţia sa. Principalul motiv al rupturii dintre
Ştefan si Ela este implicarea acesteia in lumea mondenă, pe care eroul o dispretuieste
Conflictul interior este dublat de un conflict exterior generat de relația
protagonistului cu societatea acesta fiind plasat in categoria inadaptaților.
Textul narativ este structurat in două părți precizate in titlu si 13 capitole cu titluri
sugestive. Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii matrimoniale eşuate dintre
Ștefan Gheorghidiu si Ela, partea a-ll-a, construită sub forma jurnalului de campanie al lui
Gheorghidiu, urmăreşte experiența de pe front, din timpul Primului Război. Cele două părți
ale romanului sunt unificate de acceasi perspectivăunicaa conştiinţei personajului – narator
Stefan Gheorghidiu.
Opera, deși este un roman modern, prezintă în incipit o caracteristică realistă,
respectiv fixarea în timp și spațiu ,,În primăvara anului 1916,, , ,,la fortificarea văii Prahovei,
între Bușteni și Predeal,, .Concentrat pe Valea Prahovei, Gheorghidiu face eforturi disperate
pentru obtinerea unei permisii de două zile. Soţia sa cu care se împăcase de curând il chema
la Câmpulung
Intrarea in nararea primei experiente de cunoaştere, iubirea, se face in al doilea
capitol ,,Diagonalele unui testament" cu o frază ce semnalează drumul zbuciumat al căutării
adevărului, al clarificării interioare:,, Eram insurat de doi ani si jumătate cu o colega de la
Universitate si bănuiam că ma înșală". Tânărul, pe atunci student la filosofie, se căsătoreste
din dragoste cu Ela, studentă la Litere, orfana crescută de o mătușa. lubirea bărbatului se
naşte din duioşie, dar mai ales din orgoliu, după mărturisirea naratorului la o autoanaliză
lucidă fiindca Ela era una din cele mai frumoase studente. După căsătorie, cei doi traiesc
modest, dar fericiti. Echilibrul familiei este tulburat de o moştenire pe care Gheorghidiu o
primeşte la moartea unchiului său, Tache. Ela se implică in discuțiile despre bani, lucru care
lui Gheorghidiu ii displace. Cuplul evoluează spre o inevitabilă criză matrimonială, al cărui
moment culminant are loc cu ocazia unei excursii la Odobesti. După acest eveniment, relația
lor devine o succesiune de separări şi împăcări. Din cauza izbucnirii războiului, Stefan nu mai
are ocazia să verifice dacă soția il înşală sau nu.
A, doua experiență in planul cunoaşterii o reprezintă războiul. Drama sufletească a
eroului se estompează în fața conflagrației mondiale. El descoperă adevarata față a
războiului: haosul, măsurile absurde, dezordinea. Capitolul „Ne-a acoperit pământul lui
Dumnezeu" ilustrează absurdul: viața tine de hazard, iar eroismul este inlocuit de spaima de
moarte. Ranit şi spitalizat. Gheorghidiu se simte detașat de tot ce-l legase de Ela si hotărâște
să o părăsească. Spre deosebire de romanul traditional, personajul nu mai este reprezentativ
pentru o categorie socială, nu mai contează atât mediul social, cât individul si interioritatea.
Personajul evoluează intr-un mod imprevizibil, iar destinul nu mai domina fiinta umană.
Gheorghidiu este un personaj atipic, căci ca si finalul naratiunii, personajul rămâne
neelucidat, fiind imprevizibil, prin comparație cu romanul obiectiv, unde personajul este
infatisat cu o trăsătura dominantă şi cu un sfarsit previzibil, elucidat
 Relatarea si povestirea sunt înlocuite in proza modernă cu analiza si introspectiade
unde impresia de epic evenimential sărac. Stilul se caracterizează prin claritate, sobrietate şi
anticalofilism care sustin autenticitatea.
În concluzie, opera literară ,,Ultima noapte de dragoste..,, de Camil Petrescu este un
roman modern de analiză psihologică, fiind, totodată și un roman al autenticității și al
experienței prin temele abordate (iubirea și războiul), este un roman cu un stil sobru și clar,
un monolog interior al naratorului personaj, ce reprezinta o confesiune.Cu ajutorul temei,
conflictelor si prin utilizare tehnicilor de analiză psihologică se ănscrie în romantism și este o
adevărată capodoperă a literaturii române.