Maria Strajan, 10 B

Ultima noapte de dragoste,

Intaia noapte de dragoste
de Camil Petrescu
Argumentare roman

Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg, doctor in filozofie, nuvelist

si poet. El pune capat romanului traditional si ramane in literatura romana, in
special, ca initiator al romanului modern.
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni medii, cu o
actiune complicata derulata, de obicei, pe mai multe planuri narative, cu
personaje complexe, numeroase implicate in conflicte de diferite facturi.
Titlul este semnificativ si prezinta cele doua teme fundamentale din viata
lui Stefan Gheorghidiu, iubirea si razboiul. Ordinea nu este intamplatoare, caci
doar dupa ce trece prin experienta unei iubiri esuate, protagonistul isi poate lasa
trecutul in urma. Experienta razboiului il face sa traiasca sentimentul infiorator al
mortii, fiind esentiala in schimbarea viziunii despre viata. Cuvantul “noapte” se
repeta in titlu, avand un sens conotativ ce exprima tristetea, incertitudinea si
temerile protagonistului.
Textul narativ este structurat in doua parti, precizate in titlu, care indica
temele romanului si, in acelasi timp, experientele definitorii, fundamentale de
cunoastere traite de protagonist: iubirea si razboiul. O alta tema adiacenta a
romanului o constituie problematica intelectualului superior care nu se poate
adapta intr-o societate condusa de afaceristi analfabeti, politicieni falsi si oameni
materialisti.
Romanul este alcatuit din doua parti: ultima noapte de dragoste si intaia
noapte de razboi, titlurile acestor capitole fiind incluse in cele doua carti. Daca
prima carte reprezinta rememorarea iubirii esuate, partea a doua, constituita sub
forma jurnalului de pe front a lui Stefan, urmareste experienta acestuia din Primul
Razboi Mondial.
 Maria Strajan, 10 B

Romanul este scris la persoana 1, sub forma unei confesiuni a personajului

principal, Stefan Gheorghidiu. Perspectiva narativa este subiectiva, cu viziune
narativa “impreuna cu”.
In roman apar doua planuri temporale diferite: timpul povestirii (prezentul
frontului) si timpul povestit (trecutul povestii de iubire). In incipit apar
coordonatele spatio-temporale, in anul 1916, Stefan gheorghdiu este concentrat
ca sublocotenent pe Valea Prahovei intre Busteni si Predeal. La Popota, ofiterii
discuta despre tema unui barbat achitat, dupa ce si-a ucis sotia. protagonistul are
o alta opinie fata de a celorlalti si afirma ca “cei care se iubesc au drept de viata si
de moarte unul asupra celuilalt”. Acesta isi aduce aminte de sotia sa, Ela, pe care
a cunoscut-o in timpul universitatii si alaturi de cares-a casatorit din iubire. Relatia
dintre ei este foarte buna, pana cand Stefan primeste mostenirea averii a
unchiului sau Tache, iar Ela, implicandu-se tot mai mult in procesul pentru
mostenirea averii, incepe sa se schimbe, intrand in lumea mondena. Un episod
cutremurator este cel al excursiei de la odobesti in care Stefan este orbit de
gelozie din cauza comportamentului sotiei sale. Aici are loc prima ruptura
sufleteasca dintre cei doi, datorita apropierii Elei de domnul G. Apoi, relatia lor
devine o succesiune de separari si impacari. Convins ca Ela vrea sa divorteze
pentru ca l-a zarit in Campulung si pe domnul g, Stefan planuieste sa-i omoare pe
amandoi. Planul nu ii reuseste pentru ca sunt atacati, iar Stefan trebuie sa se
intoarca pe frunt.
Capitolul “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” infatiseaza ororile
razboiului. Ranit, apoi spitalizat, Gheorghidiu revine la Bucuresti, dar se simte
detasat de tot ce este in jurul lui, iar Ela ii pare o straina si de aceea decide sa o
paraseasca si sa ii lase tot trecutul.
Conflictul este puternic interior si se desfasoara in cnstiinta
protagonistului care traieste un zbucium interior, generat de sotia sa. Ruptura
dintre cei doi soti apare in momentul in care Ela se implica in lumea mondena si
devine materialista, asadar conflictul interior se produce din cauza diferentei
dintre aspiratiile lui Stefan Gheorghidiu si realitate. Conflictul interior este dublat
de conflictul exterior care se realizeaza intre protagonist si societate, acesta fiind
plasat in categoria inadaptatilor sociali.
 Maria Strajan, 10 B

Personajul principal este Stefan Gheorghidiu, deoarece participa la toate

evenimentele esentiale din desfasurarea actiunii, iar celelalte personaje
evolueaza in functie de acesta. El reprezinta tipul intelectualului superior, iadaptat
social. Protagonistul nu poate fi considerat un invins, deoarece acesta resuseste
sa depaseasca gelozia care ameninta sa il dezumanizeze. Ela este personajul
feminin al romanului si nu poate fi caracterizata decat prin prisma lui Stefan
Gheorghidiu, care ofera doua imagini in functie de fluxul indoielii lui: inger si
dusman. La inceput, Ela este frumoasa, delicata, oarecum copilaroasa, pentru ca
mai apoi sa devina lacoma, superficiala, rea si inselatoare.
In concluzie, avand in vedere aceste particularitati, se poate afirma ca
opera “Ultima noapte de dragoste./Intaia noapte de razboi”, de Camil Petrescu,
este un roman care, prin personajul principal, Stefan Gheorghidiu, impune in
literatura romana o noua tipologie: intelectualul inadaptat ce aspira la absolut.