“Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi”

-Camil Petrescu

Romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”,

scris de Camil Petrescu este un roman modernist, subiectiv, psihologic,
de analiza si al experientei, publicat in 1930.
O prima trasatura ce incadreaza textul ca fiind un roman psihologic
este perspectiva narativa subiectiva. Naratiunea este relatata la persoana
I, naratorul-personaj fiind implicat in actul intamplarii. Viziunea
“impreuna cu” este prezenta prin procesul de focalizare interna. Se
remarca unicitatea perspectivei narative deoarece naratorul isi expune
propria experienta “La 10 mai in acelasi an, eram mutat in regimental
XX” Cititorul are acces limitat la cele intamplate, cunoscand doar
varianta lui Stefan Gheorghidiu. Astfel, naratorul este unul necreditabil,
insa aduce o viziunea autentica.
O alta trasatura reprezentativa a romanului psihologic este redata
prin tehnicile narative specifice, printre care si perceptia timpului. Daca
in romanul traditional timpul este unul masurabil, obiectiv, in acest tip
de roman timpul este interior, subiectiv. Cronologia este incalcata prin
procesul rememorarii, fiind aduse in prezent fapte si ganduri trecute. In
timpul unei discutii la popota cu ceilalti sublocotenenti, Stefan isi aduce
aminte de dragostea sa esuata cu Ela “Eram casatorit de doi ani si
jumatate cu o colega de facultate si banuiam ca ma inseala”. Tehnica
utilizata de Camil Petrescu este mise en abyme, adica povestirea in
rama.
Temele textului sunt prezente inca din titlu, dragostea si razboiul.
Acestea nu sunt reprezentate simultan, ci succesiv, in prima, respectiv a
doua jumatate a romanului. Pe langa acestea, romanul contureaza drama
intelectualului lucid, inadaptat, cu probleme de constiinta.
 O prima secventa relevanta pentru ilustrarea temei este scena
excursiei la Odobesti. Atat de drum, cat si la masa, mereu se intampla ca
Ela sa fie asezata langa Domnul G, fapt ce il framanta pe protagonist.
Stefan analizeaza foarte fin si in detaliu gesturile sotiei sale, care
flirteaza cu alt barbat, devenind tot mai sigur ca aceasta il inseala. Ela
are aparenta unei femei infidele, dar lasitatea sa nu este inca limpede. Ea
sustine ca nu a facut nimic reprosabil, sau gresit si ca nu s-a comportat
aparte fata de celelalte femei, afirmand cu tarie “Toate femeile fac la
fel!” Stefan se dovedeste a fi o persoana hiperlucida si rationala. Cu
toate ca anonima, o femeie in varsta ii reproseaza lui Stefan “Atata
luciditate e dezgustatoare, insuportabila”, avand rolul unei cutii de
rezonanta pentru protagonist. Stefan se diferentiaza de restul lumii prin
sensibilitatea sa, adeseori exagerand situatiile in care se afla “despic firul
in patru”.
O alta secventa ce ilustreaza tema romanului gasim in capitolul
cinci, dupa decizia plecarii la razboi. Imaginea razboiului este haotica.
Frontul inseamna agitatie, invalmasala, mizerie si frig. Capitolul “Ne-a
acoperit pamantul lui Dumnezeu” ilustreaza tragismul confruntarii cu
moartea. Razboiul este prezentat in sens maladiv, el fiind cel ce curma
vieti. Ofiterul Stefan Gheorghidiu gaseste o realitate dramatica si crunta
in locul atacurilor vitejesti la care se astepta. Orgoliul acestuia il
determina sa participle cu toata forta la razboi, dintr-un sentiment nobil
de camaraderie. Drama colectiva, a frontului o umbreste cu usurinta pe
cea individuala, a iubirii, razboiul reprezentand o experienta revelatorie
pentru protagonist, care ii inverseaza total sistemul de valori.
Titlul operei este construit pe baza unei antiteze duble.
“ultima/intaia”, “dragoste/razboi” anticipand temele centrale ale operei,
dragostea si razboiul. Ambele sunt asociate cu termenul “noapte”,
simbolizand intunericul, misterul si anticipand esecul pe ambele planuri.
Termenii “intaia” si “ultima” sunt frontiere temporale ce marcheaza
epoci diferite din evolutia protagonistului. Din barbatul sensibil, orgolios
si adept al iubirii unice din inceputul romanului, Stefan Gheorghidiu se
transforma intr-un barbat rece, ironic si detasat in urma experientei
razboiului. Esecul in relatia dintre el si Ela este si el anticipat, inceputul
razboiului marcand finalul iubirii. Aflandu-se fata in fata cu moartea,
protagonistul realizeaza ca exista lucruri mult mai importante decat
presupusul adulter al sotiei sale.
Conflictul romanului este unul complex. Conflictul exterior
ilustreaza relatia lui Stefan Gheorghidiu cu cei din jurul sau, accentuand
orgoliul respingerii si plasandu-l in categoria inadaptatului social.
Unchiul sau incearca sa-l ademeneasca intr-o lume a afacerilor si a
banilor, dorind ca el sa preia afacerea familiei, insa el traieste intr-o
lume a idedilor si refuza. Conflictul interior este generat de banuielile de
adulter ale protagonistului, lucru ce va duce la destramarea cuplului.
Faptul ca Ela traieste in lumea mondena, lume pe care Stefan o
dispretuieste, reprezinta motivul principal al racirii relatiei dintre cei doi.
In concluzie, romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi” de Camil Petrescu este un roman modern, psihologic ce
abordeaza succesiv tema iubirii si a razboiului. Cu un conflict interior ce
schiteaza omul de geniu, inadaptat textul reprezinta una dintre cele mai
de valoare opera interbelice, valorificand experienta frontului.