Ultima noapte de dragoste,

Intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu

Hususan Stelian

Caracterizare personaj- Stefan Gheorghidiu

Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg, doctor in filozofie,

nuvelist si poet. El pune capat romanului traditional si ramane in literatura
romana, in special, ca initiator al romanului modern.
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni
medii, cu o actiune complicata derulata, de obicei, pe mai multe planuri
narative, cu personaje complexe, numeroase implicate in conflicte de diferite
facturi.
Titlul este semnificativ si prezinta cele doua teme fundamentale din
viata lui Stefan Gheorghidiu, iubirea si razboiul. Ordinea nu este intamplatoare,
caci doar dupa ce trece prin experienta unei iubiri esuate, protagonistul isi
poate lasa trecutul in urma. Experienta razboiului il face sa traiasca
sentimentul infiorator al mortii, fiind esentiala in schimbarea viziunii despre
viata. Cuvantul “noapte” se repeta in titlu, avand un sens conotativ ce exprima
tristetea, incertitudinea si temerile protagonistului.
Romanul este alcatuit din doua parti: ultima noapte de dragoste si
intaia noapte de razboi, titlurile acestor capitole fiind incluse in cele doua carti.
Daca prima carte reprezinta rememorarea iubirii esuate, partea a doua,
constituita sub forma jurnalului de pe front a lui Stefan, urmareste experienta
acestuia din Primul Razboi Mondial.
Textul narativ este structurat in doua parti, precizate in titlu, care
indica temele romanului si, in acelasi timp, experientele definitorii,
fundamentale de cunoastere traite de protagonist: iubirea si razboiul. O alta
tema adiacenta a romanului o constituie problematica intelectualului superior
care nu se poate adapta intr-o societate condusa de afaceristi analfabeti,
politicieni falsi si oameni materialisti.
Conflictul este puternic interior si se desfasoara in constiinta
protagonistului care traieste un zbucium interior, generat de sotia sa. Ruptura
dintre cei doi soti apare in momentul in care Ela se implica in lumea mondena
si devine materialista, asadar conflictul interior se produce din cauza diferentei
dintre aspiratiile lui Stefan Gheorghidiu si realitate. Conflictul interior este
dublat de conflictul exterior care se realizeaza intre protagonist si societate,
acesta fiind plasat in categoria inadaptatilor sociali.
Personajul principal este Stefan Gheorghidiu deoarece participa
la toate evenimentele esentiale din desfasurarea actiunii, iar celelalte
personaje evolueaza in functie de acesta. Acesta reprezinta tipul intelectualului
superior, inadaptat social.
Stefan Gheorghidiu nu acorda importanta asupra aspectului
material, caci este preocupat cu lumea cartilor, a filozofiei si a ideilor absolute.
Trasaturile sale fizice sugereaza neglijenta si nepasarea: “Aveam manecile prea
largi si cu colturile sucite in afara. Nu-mi faceam decat cate un costum de
haine, pe care le purtam pana se uzau”. In incipitul romanului, Stefan este
surprins in ipostaza unui tanar sublocotenent de 23 de ani.
Portretul moral se realizeaza treptat si cuprinde o serie de
trasaturi ale unei personalitati complexe, hipersensibile si introvertite. Student
la filozofie, inzestrat intelectual, Stefan Gheorghidiu are lumea lui, a cartilor si a
ideilor pure. Acesta este caracterizat in antiteza cu lumea unchiului sau, Tache
si a oamenilor de afaceri analfabeti, Vasilescu, Lumanararu sau meschini, Nae
Gheorghidiu. Fire pasionala si reflexiva, constient de chinul sau launtric, Stefan
Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii si indoielilor sale interioare.
Primele observatii semnalate la Ela sunt implicarile ei in procesul pentru
mostenirea averii lui Tache, sugestiile cu privire la innoirea vestimentatie si
stangacia dansului. Toate acestea il fac sa vada “cum, zi de zi, femeia sa se
instraina.” Viata i-a devenit o tortura, nu mai putea citi nicio carte, chiar
parasise universitatea. Plimbarea la Odobesti declanseaza criza de gelozie si
incertitudinea iubirii, punand sub semnul indoielii fidelitatea femeii iubite.
Principala trasatura de caracter a personajului este orgoliul. O secventa
reprezentativa pentru a ilustra orgoliul personajului este aceea a mesei in
familie din casa unchiului sau, Tache. In momentul in care Ela incearca sa ii
schimbe vestimentatia, acesta se opune deoarece ii displace comportamentul
superficial al dansatorilor mondeni, cum ar fi domnul G. Stefan se inroleaza
voluntar in armata si din orgoliu, dar si din dorinta de cunoastere. Acesta
considera ca razboiul este o experienta fundamentala pentru formarea lui ca
om. In ultimul capitol,ranit si spitalizat, revine la Bucuresti si se simte detasat
de tot ce este in jurul lui. Fata de Ela simte o instrainare definitiva:”mi-e
indiferent chiar daca e nevinovata”. El ii daruieste Elei casele de la Constanta,
bani, carti, lucrari personale, adica “tot trecutul”. Stefan Gheorghidiu nu este
un invins, deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care ameninta sa il
dezumanizeze.
Se remarca autocaracterizarea care fixeaza portretul fizic, moral si
psihologic al protagonistului-narator: “Eram inalt si elegant”, “Lipsit de orice
talent, in lumea asta muritoare, fara sa cred in Dumnezeu, nu m-as fi putut
realiza decat intr-o dragoste absoluta”. Caracterizarea directa este realizata si
de catre alte personaje, de exemplu unchiul sau, Nae Gheorghdiu constata ca:
“n-ai spirit practic”, iar Ela, reprosandu-i comportamentul din timpul excursiei
la Odobesti, afirma: “Esti de o sensibilitate imposibila”. Portretul lui Stefan
Gheorghidiu este realizat si prin caracterizarea indirecta, care se desprinde din:
fapte, atitudini, comportament, limbaj, gesturi, relatiile cu celelalte personaje
si mediul de viata.
In concluzie, prin personajul principal din romanul “Ultima noapte
de dragoste/Intaia noapte de razboi”, Camil Petrescu impune in literatura
romana o noua tipologie: intelectualul inadaptat ce aspira la absolut.