Modernismul este miscarea artistica ce neaga traditia literara si promoveaza o conceptie

profunda asupra lumii, de natura psihologica si filozofica, având ca teme majore conditia

intelectualului inadaptat sau a antieroului, psihologiile abisale, alienarea, criza de identitate a

individului modern, nevoia de absolut in procesul de cunoastere a lumii etc.

Publicat in perioada interbelica, intr-un context cultural si social in care se remarca

puternicul conflict dintre traditionalismul care promova specificul national si sincronismul

lovinescian care orienta literatura romana catre modernismul occidental, "Ultima…" de Camil

Petrescu este un roman modern, subiectiv, de analiza psihologica și al experientei.

Romanul ”Ultima…” contine o serie de tehnici narative specifice modernismului. In

primul rand, focalizarea este interna, iar naratorul este subiectiv, confundandu-se cu vocea

protagonistului, prin intermediul perspectivei narative actoriale. De asemenea, in opera apar ca

tehnici narative moderniste precum introspectia, retrospectia, memoria involuntara, tehnica

jurnalului. In acelasi timp, opera se caraterizeaza prin autenticitate, substantialitate, relativismul

punctului de vedere si anticalofilism.

Tema centrala a romanului o constituie experientele de cunoastere a lumii exterioare si

interioare din perspectiva intelectualului inadaptat. In acest sens, scriitorul abordeaza un subiect

specific literaturii moderne, de analiza psihologică, si anume conflictele interioare ale individului

idealist, confruntat cu doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul.

Ca element de paratextualitate, titlul operei subliniaza cele doua experiente traite de

protagonistul romanului. Scriitorul alege metafora romantica a noptii pentru a ilustra cele doua

realitati care dau nastere actiunii: prima realitate este cea a iubirii din care apare sentimentul

incertitudinii, al geloziei. Cea de-a doua realitate este cea a razboiului din care personajul narator

va invata sa se detaseze de lumea sa interioara si de cei in jur.

 Structura compozitională a romanului pune in relief cele doua mari parți, avand titluri

sugestive si punand in evidenta cele doua experiente de natura existentialista pe care le traieste

protagonistul. Prima parte este intitulata ”Ultima noapte de dragoste” si ilustreaza drama

interioara a lui Stefan Gheorghidiu care transforma iubirea intr-un proces ideal, incompatibil cu

experientele omului comun. Cea de-a doua parte are ca titlu ”Intaia noapte de razboi” si descrie

confruntarea naratorului cu realitatea dura a razboiului. Cele doua parti descriu reactiile

personajului principal, construit ca un individ procustian, care asemenea personajului din

mitologia greaca, incearca sa modifice radical lumea exterioara in functie de lumea sa interioara.

Actiunea operei este construita in functie de coflictele narative interioare si crizele de

constiinta ale protagonistului care, prin intermediul jurnalului rememoreaza esecul unei iubiri.

Incipitul romanului descrie cronotopul prin intermediul contextului spatial si temporal. Astfel,

romanul debuteaza cu evenimentele de pe frontul romanesc din timpul P.R.M, la care Stefan

Gheorghediu participa cu detasare, fiind mai degraba interest de adevarul unei iubiri care il

consuma. In acest sens, se remarca secventa narativa in care camarazii de razboi discuta la

popota despre cazul barbatului care isi ucide sotia infidela, apoi a fost achitat de judecatori.

Stefan Gheorghidiu intervine in discutie, afirmand ca dragostea “este un proces de autosugestie”,

considerand ca despartirea provoaca in sufletul indragostitului o durere similara smulgerii unui

bandaj de pe o rana care inca nu s-a vindecat.

Fiind un roman de analiza psihologica, Camil Petrescu utilizeaza tehnici narative specific

modernismului. Cea mai importanta strategie diegetica este retrospectia prin care protagonistul

retraieste iubirea alaturi de Ela, pentru a reprezenta cuplul romantic intr-o societate in care banul

il degradeaza pe omul moral. Un episod narativ relevant este cel in care Stefan Gheorghidiu

participa alaturi de familie la cina anuala oferita de unchiul sau milionar, Tache Gheorghidiu, In
timpul reuniunii, celalalt unchi, Nae Gheorghidiu, il ironizeaza pe protagonist, afirmand ca

filozofia este un act gratuit si ca spera ca nepotul sau sa nu urmeze drumul tatalui defunct.

Reactia personajului narator este extrem de critica la adresa burghezului despre care afirma ca

are ”un stomac in stare sa digereze si oua clocite”.

Prin intermediul ironiei, scriitorul abordeaza motivul balzacian al mostenirii, motiv care

duce la schimbarea statutului social al protagonistului. Astfel, Stefan Gheorghidiu, care are o

aversiune puternica fata de clasa burgheza, devine milionar in urma testamentului lasat de

unchiul sau. Patrunderea in clasa sociala superioara nu schimba conceptia idealista a

personajului. In schimb sotia sa Ela se adapteaza lumii burgheze. Daca la inceput aceasta este

portretizata in mod idealist, acum apare ca o femeie ipocrita si care provoaca gelozia lui Stefan

din momentul in care aceasta incepe sa flirteze cu avocatul Gregoriade. O secventa narativa

importanta este cea in care, aflati la o petrecere mondena, protagonistul ii cere sotiei sa mearga

acasa, insa aceasta refuza, fapt care il determina pe Stefan sa invite in patul conjugal o

prostituata. Ajunsa acasa, Ela se revolta, insa Gheorghidiu rememoreaza doar modul in care a

dominat femeia platita pentru a-si demonstra ca nu merita sa sufere din iubire. Totusi, acesta este

consumat de o pasiunea pentru Ela care se transforma intr-o obsesie a protagonistului.

Prin intermediul antitezei, scriitorul abordeaza in partea a doua a romanului tema

razboiului. Autorul pune accent pe autenticitatea trairilor protagonistului care devine un alter ego

al scriitorului care a participat ca ofiter in Primul Razboi Modial. Naratorul descrie razboiul care

il va vindeca de iluziile in care a crezut. Razboiul este observat ca un fenomen absurd in care

oamenii isi dezvaluie instinctul de supravietuire. Pe frontul descris de narator nu exista eroi, ci

doar antieroi. Un capitol sugestiv in acest sens este intitulat “Ne-a acoperit pamantul lui

Dumnezeu”. In acelasi timp, razboiul este experienta prin care se va detasa de iubirea pentru Ela.
Astfel, in finalul operei, Stefan Gheorghidiu este ranit pe front, apoi spitalizat, insa isi da seama

ca s-a eliberat de o iubire chinuitoare, de aceea ii propune Elei sa divorteze lasandu-i acesteia o

parte din avere. In acest episod se remarca portretul barbatului sarcastic la adresa femei care l-a

dezamagit. Desi primeste o scrisoare anonima prin care i se dezvaluie infidelitatea Elei, Stefan

Gheorgheidiu ramane obiectiv, chiar daca afirma ca altadata ar fi fost stare sa ucida pentru

aflarea adevarului.

Constructia personajelor are loc in fucntie de tehncile specifice romanului de analiza

psihologica. Astfel, personajul principal al operei este Stefan Gheorghidiu,tipul intelectualului

indadaptat, orgolios, idealist, incercand sa refaca in permanenta lumea exterioara in functie de

idealurile sale. Protagonistul este caracterizat prin intermediul procedeelor de analiza

psihologica. Introspectia si retrospectia dezvaluie sstatul psihologic al unei individ

contradictoriu. Fiind un personaj narator, acesta evolueaza pe parcursul romanului prin

intermediul jurnalului de razboi si al rememorarii unei iubiri care provoaca incertitudine.

Stilul utilizat de scriitor se defineste prin anticalofilism, Camil Petrescu fiind adeptul

suprinderii realitatii în mod

In concluzie,”Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu este

un roman subiectiv, de analiza psihologica, al experientei, in care marele scriitor roman

oglindeste constiinte abisale, dar si puternicele conflicte dintre intelectualul idealist,

intransigent,critic, si mercantilismul societatii burgheze bucurestene de la inceputul secolului

XX.