Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi- Camil Petrescu

(1930)
Relatia dintre doua personaje

Perioada interbelică este definită printr-o mare diversitate la toate nivelurile, fapt vizibil prin coexistența unor direcții
românești diferite și caracterizată prin dinamismul și prin varietatea modelelor epice de roman.
La inceputul secolului al XX-lea se remarca romanul psihologic ce redă trăirile autentice ale naratorului-personaj, dar și
surprinderea conflictului interior al personajului, prin adoptarea unei perspective subiective, cu narare la persoana I, iar singura
realitate cu adevărat importantă este cea a conștinței.
Un astfel de roman este "Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război" (1930) de Camil Petrescu, iar personajele
Ștefan Gheorghidiu și Ela, soția acestuia, sunt reprezentative pentru acest roman psihologic, al experientei.
Ștefan Gherghidiu este un intelectual lucid, un fizolof care crede în ideea de iubire absolută. Suferă de o gelozie
bolnăvicioasă, venită din incertitudine în iubire și în relațiile cu ceilalți.
Ela Gheorghidiu, soția lui, este studentă la Litere, săracă, o blondă frumoasă, inteligentă, darnică. Gândurile și sentimentele
ei nu pot fi cunoscute de cititor, decât în măsura în care se reflectă in conștiința lui Ștefan. Ela este cel mai "misterios" personaj, prin
faptul că tot comportamentul ei este mediat de viziunea naratorului-personaj. Numele ei este "El" la feminin, adică femeia este un
alter-ego al bărbatului. În roman, îi spune Ela de câteva ori: "-Ela, îți dai seama de ce spui?", o întrebă nervos sau se adresează
Anișoarei, chestionând-o dacă a dormit la ea: "Te rog, spune-mi, a dormit Ela in februarie la tine?". În rest, o numește: ,,nevastă-
mea", ,,fată dragă", ,,draga mea".
Relația dintre cele doua personaje este urmarită pe tot parcursul discursului narativ. Ștefan, student la Filozofie, se
casatorește cu Ela, studenta la Litere. Mărturisește că, din orgoliu, a ales-o: "acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri". Cât
au fost studenți săraci, au fost fericiți, iar, după primirea moștenirii, apare inceputul destrămării relației dintre cei doi, și, in ultima
etapă, este clarificată drama amoroasă prin participarea la război.
Semnificativ in acest sens, este primul capitol care ne introduce in atmosfera de cazarmă în care se poartă o discuție privitoare la
infidelitatea femeii, iar faptul acesta declanșează memoria involuntară și protagonistul relatează retrospectiv cei doi ani si jumătate
ai casniciei cu Ela.
O altă scenă semificativă este aceea din excursia de la Odobești, esențială pentru înțelegerea frământării sufletești a lui
Ștefan Gheorghidiu, care analizează fiecare gest al soției sale, poziția corpului, surâsul fals și familiaritatea cu un anume domn G. Are
nevoie de certitudini în legătură cu posibila situație în care soția îl înșeală, iar suferința din cauza geloziei îi provoacă stări
contradictorii.
Pentru stabilirea relației dintre Stefan Gheorghidiu și Ela sunt semnificative două elemente de structură ale romanului, și
anume: conflictele și acțiunea.
Conflictul interior al naratorului-personaj Ștefan Gheorghidiu dezvăluie trăsătura romanului psihologic. Cele două părți ale
cărții surprind două experiențe cruciale in existența protagonistului: cea a iubirii si cea a războiului, care dezvaluie ipostaza unui
personaj reflectiv, frământat. Se remarcă și un conflict exterior legat de relațiile lui Gheorghidiu cu societatea, dezvăluind un
inadaptat social. Experiența frontului i-a schimbat principiile de viață și sistemul de valori, deoarece a conștientizat faptul că nu omul
modelează realitatea exterioară, ci realitatea își lasă amprenta asupra ființei.
Acțiunea este structurată în trei etape din care se desprind numeroase trăsături ale celor doi. Prima o reprezintă cea de
dinaintea primirii moștenirii de la unghiul Tache. Viața fericita a cuplului se manifestă în lecturi, petreceri ieftine cu prietenii și
numeroase gesturi intime. Echilibrul familiei este tulburat de moștenire. Atunci începe cea de a doua etapă a cuplului: Ela se implică
în discuțile despre bani, lucru care lui îi displace profund: "Aș fi vrut-o mereu feminină, deaspura acestor discuții vulgare". Spre
deosebire de soțul ei, ea este atrasă de viața mondenă, iar cuplul evoluează spre o inevitabilă criză matrimonială ce culminează cu
excursia de la Odobești, când Ela acorda atenție exagerată unui anume domn G. Se despart și se împacă de multe ori, iar capitoulul al
șaselea ne readuce în prezent, iar cuplul se ceartă si el se întoarce pe front. Ea îl iubește atâta timp cât e mândră de valoarea lui
intelectuală în lumea studenților săraci și se indepărtează de el când, în noul ei cerc modern, soțul nu-i mai trezește admirația.
Finalul romanului deschide cea de-a treia etapă a vieții celor doi și reprezintă sfârșitul dramei pasionale. Războiul l-a vindecat de
boala iubirii înșelate, divorțează, lăsându-i "tot trecutul".
În concluzie, cele două personaje din acest roman psihologic, modern si subiectiv al experienței sunt reprezentative,
întrucât Ștefan este intelectualul ce trăiește, în lumea ideilor, iar Ela, soția lui, este femeia cochetă, construită din rememorările
eroului, privită numai din perspectiva naratorului-personaj.